Numărul curent: 52

Numerele 37, 38, 39 si 40 din 2014 ale revistei Romania literara, apar cu sprijinul AFCN.

Cronica Optimistei:
Cum se scrie un roman de Ioana Pârvulescu


(fragmente de jurnal)

2009

24 iunie

Îmi dă târcoale... marţi 28 iulie

Ei, gata, m-a găsit. Azi am scris o pagină [i jumătate. Nou-nouţă, nu remake. Doamne al romanelor [i al meu, ai grijă, rogu-te, [i de ăsta micu, abia născut...

joi 30 iulie

Mă simt, scriind romanul, ca-ntr-o sală de cinema. Nu [tiu ce-o să iasă, dar eu mă amuz [i sunt numai ochi. Scriu cu interesul cu care, în copilărie, citeam romane de aventuri. Nu-mi vine să mai fac altceva.

Seara. Sun la Şerban Foarţă [i dau de robot: „Aţi sunat, aţi răs-sunat, dar în gol a răsunat./ Decât sonul inutil, un mesaj e mai util". M-a făcut să râd [i să vorbesc.

sâmbătă 1 august

E de necrezut cum m-a înghiţit romanul. Ca un aspirator. Am deja 25 de pagini. Şi simt că-l pot face. Asta e oricum prima mână, apoi adaug acele mici chestii qui font toute la différence.

miercuri 5 august

Ieri m-am suit în lift. A pornit singur, fără să apăs pe buton. Nu era prima oară, s-a mai întâmplat „să mă fure". Straniu acum a fost că a oprit exact la etajul 6 [i că pe hol nu era nimeni. Am a[teptat să văd dacă porne[te, dacă-l cheamă cineva, nu, a rămas locului. Parcă ar fi o proză SF de Florin Manolescu. Notez puţin aici, [i concis, pentru că, zilnic, scriu la roman. M-a prins [i el, ca liftul,

mă duce unde vrea.

*

Fiindcă pe la 11 a fost un cutremur destul de lung, m-am gândit că e bine să [tie cei cărora le pasă de mine cât de cât că nu regret nici viaţa, nici moartea. Sunt perfect lini[tită în oricare eventualitate. Dacă n-apuc să public romanul „12 zile până la Anul Nou" (titlu provizoriu, dar cred că am unul mai bun), a[ vrea să se publice chiar cât am scris până acum (e [i pe stick). [...] Ptiu, iar dacă rândurile astea sunt timpurii [i nu-[i au rostul acum, cu atât mai bine, apuc să-mi scriu cartea.

joi 6, ora 7

Parcă tot a[ mai dormi. M-am sculat devreme, că am treabă: să iau bilete la Enescu, să-mi fac bagajul [i să plec la Bra[ov. Ieri seară pe la 8, telefon de la Tia (vorbim cam o dată pe an). Acum am vorbit despre Sebastian. Mi-a spus să scriu („am

început ceva", spusesem), să-i fac hatârul ăsta. I-l fac, uite!

joi 13 august

M-am întors de la Braşov, unde a fost dur. Lucrurile sunt foarte grele acolo şi nici nu ştiu cum să le rezolv. Ne-ar trebui şi bani. Nici n-am mai prea putut să scriu. Poftă am. Îmi vine să mă refugiez în scris aşa cum te cufunzi în somn. Ca să uit de lumea asta şi de rănile pe care mi le-a făcut.

Seara. Cartea cu Sighişoara e aproape gata, am primit pdf-ul, azi am pus legendele la poze. Dar banii sunt încă departe, poate octombrie, mi s-a spus. E 13 august şi m-a apucat panica: se termină vacanţa, iar eu am atâta nevoie de ea.

duminică 16 aug.

Ce grozav e să fii scufundat până peste cap în apele romanului. Şi cum se scrie el independent de tine şi dependent de tine. Doar timp să ai, să am. După-masă „cu exgerări".

Am 55 de păginuţe. Aici e vară, la mine în carte e iarnă.

luni 17 aug.

Griji. Tare aştept şi veşti bune, or, deocamdată, lucrurile stau exact invers. Cum să fac? De unde să scot medicamentul-minune pentru rănile sufleteşti? Şi banii? Din când în când temeri şi cu romanul. Dacă nu iese, dacă e de aruncat la coş? *

Răul e în noi, ceilalţi au şi ei răul lor în ei, şi singuri îşi fac rău cu răul lor. Bieţii oameni! (Asta e deviza mea). Degeaba: jocul nostru n-are reguli. Facem faţă, ce să facem? Cu toate hibele noastre, cu toate vitejiile noastre. Nu-i chiar uşor.

vinei 21 august, după-amiază 5.30

Pe vremuri făceam naveta între două localităţi. Acum sunt navetistă între două lumi. Fără duminică, lucrez 7 zile din 7. Ce e ciudat e că fac naveta pe loc, dintr-un oraş în acelaşi oraş: din Bucureşti în Bucureşti şi retur.

luni 24 august

Azi după ce mi-am scris articolul pentru Rom.lit., am făcut curăţenie. Şi m-am gândit iar la ce-am mai scris, că şi gândurile şi sentimentele noastre au nevoie periodic de o desprăfuire. În casă s-a luminat, miroase frumos. Şi în suflet ar mirosi a curat. O să am grijă să reţin ideea pentru roman, unde doamnele dimpreună cu servitoarele lor se pregătesc de curăţenia de Crăciun.

miercuri 26 aug.

[...] F. mi-a spus că-i îndrăgostit. Când scrii un roman e ca atunci când te îndrăgosteşti. Iar cititorul nu se poată să nu simtă o anume duioşie şi înţelegere (ca mine pentru F.) în faţa unui îndrăgostit. Şi tot ca în dragoste te temi: dacă mă va dezamăgi, dacă-l voi dezamăgi? N-aş vrea să-l dezamăgesc „pe romanul" meu.

1 sept.

Am ajuns la pagina 110. Oare apuc să-l termin? Să-i rotunjesc lumea? Mă simt mult mai neştiutoare decât personajele mele. Povestea cu independenţa personajelor nu-i o gogoriţă. Ele fac ce vor, ştiu ce ştiu (nu ce ştii tu) - e incredibil ce se întâmplă cu scriitorul. Poate e adevărat că doar ascultăm ce ni se dictează. Totul e cine îţi dictează. Nu ştiu dacă prozator bun e cel care scrie bine după „dictare" sau cel care se amestecă şi schimbă. Azi mi-am cumpărat acest nou caiet cu suma fabuloasă de 2,9 lei.

4 sept., vineri dimineaţa

Când dormeam mai bine (fiindcă la începutul nopţii dormeam mai rău), a sunat ceasul. Eu îl pusesem. Trebuia să merg la facultate, la un examen Erasmus. Niciodată nu mi-am dorit mai puţin să înceapă şcoala. Timp, vă rog, faceţi-mi timp! (Cum spun unii „Faceţi loc, loc, vă rog").

6 sept., sâmbătă

Azi merg cu ... la Mogoşoaia, la un concert cu menuete de Hăndel. Apoi la Ateneu, concert cu Il Giardino armonico. Tema romanului meu, vreau să zic tema muzicală, e unul din menuetele lui Hăndel. Tot vorbesc despre roman ca îndrăgostitul de obiectul (subiectul) dragostei lui.

5 sept. sââmbătă (în aceeaşi zi). După cum se vede: azi e ieri. La Mogoşoaia mergem mâine, iar lui V. i-am dat biletele la Il Giardino armonico, la Ateneu. Azi, ca şi ieri, n-a mers cu scrisul, m-am simţit aiurea. Acuma tună şi fulgeră.

6 sept., duminică, ploaie

Am fost. Surpriza a fost instrumentul, vibrafonul, folosit în special în jazz, rar în muzica clasică. În muzica mea interioară, parcă se pregăteşte de-un ulcer. Nu-mi lipsea. Şi de mâine am săptămâni grele, stresante. Probabil asta e încercarea, prea scriam fluid. Cum să-mi fabric timp?

sââmbătă 24 sept.

Azi m-am simţit moale, n-am avut chef de scris şi nici putere, m-am târât prin oraş, care era pustiu şi parcă pâclos. Şi mi-am marcat locurile: aici e Sărindarul meu (biserica), aici vechiul Univers, aici Sf. Ionică etc. Aici a căzut Nicu la începutul cărţii şi pe acelaşi gheţuş va cădea Alexandru şi-şi va dizloca umărul, câteva zile mai târziu.

2 oct., vineri

Ieri am fost la mormântul profesorului Setlacec, azi ar fi fost ziua lui. Cred că e bine acum şi, poate, acolo, nimicul tresare când te gândeşti intens la un om.

(Va urma)