Numărul curent: 52

Numerele 37, 38, 39 si 40 din 2014 ale revistei Romania literara, apar cu sprijinul AFCN.

La microscop:
Cutremurul bucătăriilor de partid de Cristian Teodorescu


Numeroşi comentatori au avertizat partidele din actuala coaliţie că atacurile tot mai înverşunate pe care le dau unele împotriva altora vor ajuta opoziţia să cîştige voturi. Ciudat e că, pe măsură ce sondajele de opinie arată scăderea popularităţii de ansamblu a actualei coaliţii, aceste atacuri se înteţesc. Ciudăţenia e percepută însă de observatori, nu şi de partidele din coaliţie, cu excepţia UDMR.
De curînd, peste o sută de intelectuali au semnat un apel către partidele din coaliţie să înceteze aceste atacuri şi să sprijine un singur candidat la preşedinţie, încît Ion Iliescu să aibă un adversar adevărat în competiţie.
Evident că acest apel a avut acelaşi ecou ca şi observaţiile comentatorilor de politică şi rezultatele sondajelor de opinie. Jocurile sînt făcute! Au declarat şefii partidelor. Nimeni nu renunţă la nimic - singur preşedintele UDMR a declarat că această chestiune ar mai putea fi negociată, numai să existe amatori.
Să existe un destin al partidelor care, în România, e mai de neînlăturat ca în tragedia antică? Să fie nevoie de apeluri peste apeluri pentru a-i face pe actorii actualei coaliţii de guvernămînt să discute unii cu alţii în termenii supravieţuirii parlamentare? Cred că nu. Mai curînd cred că avem de-a face cu chestiuni de bucătărie de partide cu care destinul n-are nici o legătură. Cît despre apeluri, acestea chiar n-au cum ajunge la urechile celor care ar trebui să le audă, cîtă vreme partidele din România sînt structurate în aşa fel încît accesul în bucătăria lor nu poate avea loc decît pe căi dosnice.
Dezbaterea politică din interiorul partidelor din România duce aproape de fiecare dată la fracţionări. Fracţionări de care n-a fost scutit nici PDSR. Astfel că cei care se află în bucătărie vor să fie scutiţi de surprizele unor dezbateri reale, care i-ar putea scoate de acolo. În congresele noilor partide bîntuie un duh al unanimităţii care aminteşte de triumfalismele congreselor PCR. Deosebirea e că în momente de criză, aripile îşi iau zborul din partid, nu sînt tăiate, ca în bunele vremuri cînd partidul dispunea de o minoritate incontestabilă de tip partidul sînt tovarăşii 1 şi 2. Sau, în termeni de bucătărie politică, cine face tortul îl şi împarte şi îşi păstrează cea mai mare bucată din el.
Strategia tortului, valabilă atunci cînd partidul o duce bine, e producătoare de crize cînd partidul are probleme.
Aceasta e, de fapt, marea criză prin care trec partidele actualei coaliţii. O criză pe care partidele din opoziţie n-o traversează din simplul motiv că tortul virtual pe care ele îl au de împărţit pare suficient de mare încît să mulţumească pe toată lumea.
Apelul intelectualilor care s-au adresat partidelor din arcul guvernamental a fost refuzat de partidele vizate nu neapărat din cauză că acest apel vine tîrziu, ci - mai curînd - pentru că el e un fel de a spune că strategiile de bucătărie ale partidelor în discuţie sînt perdante.
În afară de asta, să nu uităm că fiecare dintre partidele cărora li se adresează acest apel, semnat de peste o sută de intelectuali marcanţi, are cîteva zeci sau sute de intelectuali remarcabili care ar fi putut semna asemenea apeluri interne în partidele lor. Faptul că n-au făcut-o spune multe despre eventualul succes al unei asemenea întreprinderi, fie ea pornite şi dinlăuntru. Şi mai din vreme.
Jocurile sînt făcute, dar cu siguranţă că după alegeri, partidele care nu vor prinde pragul electoral vor fi zguduite de cutremure care nu vor ierta spaţiul, azi sacrosanct, al bucătăriilor.