Cu sprijinul Ministerului Culturii

Acasa|Actualitatea|Literatura|Interviurile RL|Eveniment|Arte |Meridiane|Ochiul magic
 

Păcatele Limbii:
Cuvintele beţiei de Rodica Zafiu



Imaginarul popular e cît se poate de productiv în cîmpul semantic al beţiei; descrieri ironic-eufemistice sau comic-hiperbolice circulă în diverse faze ale limbii, înnoindu-se pe aproape aceleaşi tipare. Unele formule şi expresii sînt atestate de mult: la Anton Pann (a merge pe două cărări, a umbla cu ochii logodiţi), la Creangă (unde popa Buligă, zis şi Ciucălău, e "tămîiat şi aghezmuit gata dis-dimineaţă") sau la Caragiale (prin cetăţeanul turmentat ori "catindatul" magnetizat). Unele dintre expresiile mai vechi s-au păstrat (a trage la măsea), altele au ieşit din uz (a lua luleaua neamţului).
O serie lexicală bogată este alcătuită din adjectivele şi mai ales substantivele cu valoare adverbială, de intensificatori: beat mort, beat turtă, criţă, cleşte, praştie, cui, clei, cocă, cleampă, mangă etc. Multe se pot construi direct cu verbul a fi (a fi praştie, a fi mangă) sau cu participiul făcut: făcut praf, pulbere, arşice, borhot etc. Nu toate sunt transparente; cele mai multe par să indice superlativul stării de beţie fie printr-un prototip al durităţii (criţă "oţel"), fie - mai des - printr-o imagine a distrugerii, a anihilării, descompunerii - prin metafore ale strivirii (turtă), ale mărunţirii (arşice, praf, pulbere), ale reducerii la o stare amorfă, păstoasă (borhot, clei, cocă - "îmi picase un fraier, era matol cocă", Dobrescu 1938). Aproape toate cele de mai sus circulă în argoul actual, în care cele mai frecvente par a fi mangă şi muci ("Beat mangă, Ilie Petre, de 31 de ani, din Topoloveni", ziarulargesul.ro; "deci vă faceţi muci la show-uri? aveţi această obişnuinţă?" forum.tuning.ro). De la mangă, probabil prin joc de cuvinte, a apărut şi expresia a se face rangă: "după o noapte experimentală ca să zic aşa în care ne-am cam făcut rangă" (weblog.ro, 23.09.2004). Clei (legat poate şi de imaginea unei persoane cu gura încleiată, care nu poate articula nici un cuvînt) se asociază cu cleşte ("iar i-a venit soţul beat cleşte acasă" - catavencu.ro), cui "(şofer beat cui, prins de poliţiştii de frontieră la vama Siret" (allpress.ro, 5.08.2007), cleampă, prin deviere lexicală, fără să se poată spune cu exactitate care au fost termenii primari (poate că între cui şi cleşte acţionează şi o asociere metonimică).
O altă serie e alcătuită din participiile verbelor familiar-argotice cu sensul de "a bea", "a se îmbăta": a (se) pili, a (se) machi, a (se) matoli etc. Insul beat este, aşadar, pilit, machit, matolit, chiaunit, chitrofonit, cherchelit - cu unele variante morfologice (prin derivare regresivă) - chiaun sau matol; "s-a trezit cu Neculai care, bine chitrofonit, a început să-l împroaşte cu măscări" (Viaţa libera, nr. 4194, 2003); "chitrofonit fiind de la cocârtzul ingerat" (acbotu.3x.ro). Mache e tot un joc de cuvinte - abreviere şi pseudo-nume propriu ("Cu chiolhane pe şpriţache pînă cade lumea mache", Astaloş 1998). Starea de beţie e descrisă şi prin verbe ale agresiunii exterioare: insul beat este victima unor acţiuni mai mult sau mai puţin violente, metafore ale stării de ebrietate: lovit, atins, ciupit, abţiguit - pînă la rupt de beat sau împuşcat în aripă. Eufemismele ironice prezintă ameţealea băuturii ca pe o uşoară voalare a imaginii - atingere a fumului, a apei (sfinţite), a aburului: tămîiat, afumat, aghesmuit, aburit, brumat. Seria pare logică, chiar dacă cuvintele pot avea evoluţii semantice diferite, după cum se porneşte de la băutură (aghiasma fiind o metaforă ironică pentru băutura alcoolică) sau de la efectele ei, de la percepţiile incerte, neclare. Ambiguu e şi termenul prăfuit: imagine a voalării, dar poate şi derivare înşelătoare, comică, de la expresia a se face praf. Unele eufemisme - turmentat, magnetizat, afectat, obosit, făcut etc. - au sensul "beat" doar sub presiunea contextului. Observaţia e valabilă şi pentru termenii pozitivi, ca vesel sau bine-dispus. Alte cuvinte se bazează pe o exagerare a cauzelor şi a efectelor beţiei: de la denumirile trotil sau matrafox, date unor băuturi alcoolice tari, de proastă calitate, s-au format verbe cu participiile trotilat şi matrafoxat. Ultimul e o apariţie mai recentă, dar care pare să se bucure de succes: "ai ajuns să pleci acasă matrafoxat după ce ai dat gata bătrâneşte două portbagaje de bere, vodkă şi alte soiuri grele..." (dictionarurban.ro); "a venit drăgălaşul de bărbat matrafoxat binişor, era cu un chef..." (forum.desprecopii.com); "N-a apucat însă să doarmă prea mult, că l-a trezit Petrică, matrafoxat, care i-a pus un cuţit în gât şi i-a cerut să plece din casă" (Vlg 3224, 2000). Participiul împachetat (cu sensul "beat") poate face aluzie la limitarea mişcărilor; adjectivul basculant (cu acelaşi sens) - la nesiguranţa lor.
În argoul românesc din secolul al XIX-lea a fost atestat cu sensul de "ameţit, (uşor) beat" şi adjectvul candriu - "Să ne facem candrii şi s-adormim" (Baronzi 1862; cf. Orăşanu 1861).
Cred că nu e întîmplător faptul că argoul are mai puţine cuvinte pentru beţiv: starea de beţie fiind considerată normală, nu mai e nevoie de o denumire specială pentru cel care o încearcă ceva mai des. În fond, argotizanţii pot bea oricît, fără să se considere beţivi. Există totuşi cîţiva termeni vag depreciativi, precum numele de agent machitor, pilangiu, consumator, alconaut, alcolist, sau metaforele burete şi sugativă; sînt ironizaţi cel mult consumatorii de băuturi de proastă calitate: drojdier (Avasilcăi, 1994)

Parteneri Romania literara




                 

                                   

           

 
Toate drepturile rezervate Fundatia Romania literara