Cu sprijinul Ministerului Culturii

Acasa|Actualitatea|Literatura|Interviurile RL|Eveniment|Arte |Meridiane|Ochiul magic
 

Istorie Literară:
Date inedite în biografia lui Virgil Ierunca - II. Precizări genealogice și onomastice de Alexandra Florina Mănescu

În prima parte a studiului Date inedite în biografia lui Virgil Ierunca, publicat în numărul 42/2016 al României literare, am precizat și am clarificat două elemente inedite din biografia lui Virgil Ierunca: data și locul nașterii. Virgil Ierunca s-a născut pe 25 august 1920, ora 6ºº, în satul Popești, comuna Ciumagi, astăzi comuna Lădești din județul Vâlcea.
Pentru că în încheierea articolului trecut promiteam publicarea altor rezultate ale cercetării noastre, completăm și corectăm acum datele care alcătuiesc biografia oficială a lui Virgil Ierunca cu informații referitoare la aspecte genealogice și onomastice.
Virgil Ierunca, așa cum atestă și actul de naștere din Registrul stării civile pentru nașteri1, a fost fiul lui Dumitru Untaru și al Mariei, născută Neagoe (și nu Neagoie, cum putem întâlni în diverse tabele biografice), agricultori. Trebuie să menționăm că toate precizările genealogice pe care le scriem sunt concluzii, analogii, sinteze făcute după ce am audiat mărturiile, amintirile, explicațiile, răspunsurile doamnelor Mirică Margareta, Ciucă Maria și pe acelea ale familiei Popescu – Lucica Popescu și Nicolae Popescu, din Lădești, Vâlcea2. Astfel, aspectele descoperite, relevante și inedite pentru cercetarea noastră, sunt următoarele. Dumitru Untaru, tatăl lui Virgil Untaru (devenit Virgil Ierunca), s-a căsătorit cu Maria Neagoe, pe 25 octombrie 19133, venind din localitatea Cermegești în casa soției, din localitatea Ciumagi. Potrivit certificatului de căsătorie, documentul nr. 6/1975 din Fondul special Untaru Ierunca Virgil, deținut de Direcția Județeană Vâlcea a Arhivelor Naționale, numele soțului ar fi inițial Untariu, cu numele tatălui Untaru și cu numele soților, după căsătorie, Untariu. Înțelegem că este o eroare materială, subînțelegem negiljențele care se reflectă în actele de după 1950, mai ales, și că numele tatălui lui Dumitru este și numele fiului – Untaru, respectiv, numele soților după căsătorie. De altfel, certificatul de naștere al lui Dumitru Untaru, documentul nr. 12/1888 din Fondul special Untaru Ierunca Virgil 4, clarifică situația. Numele de familie este Untaru.
Maria Neagoe a fost fiica lui Ion Neagoe și a Dumitrei Neagoe și a mai avut șase frați. Sora Dumitrei nu a putut avea copii, de aceea Ion și Dumitra Neagoe au hotărât să o dea spre adopție pe Maria mătușii sale și unchiului său – Maria și Gheorghe Țuicu.
În Fondul special Untaru Ierunca Virgil existent la Direcția Județeană Vâlcea a Arhivelor Naționale, am descoperit o legitimație ARLUS a mamei lui Virgil Ierunca5. Prenumele care apar pe această legitimație sunt scrise astfel - Elena (Maria). Prenumele Maria dintre paranteze și hipocoristicul cu care i se adresau cunoscuții din Lădești, (tanti) Lina, ne-au condus la următorul raționament*. Mama lui Virgil Ierunca a fost fiica Dumitrei și a lui Ion Neagoe. Sora Dumitrei, Maria, nu a avut copii. Pentru că Dumitra și Ion aveau șapte copii, au hotărât să dea una dintre fiice, cel mai probabil fiica cea mare, Mariei și lui Gheorghe Țuicu. Aceștia din urmă au adoptat-o cu prenumele Maria și cu numele Țuicu. Numele de alint, Lina, păstrat și folosit în timp, reflectând întâietatea prenumelui Elena. Oamenii i s-au adresat, pe tot parcursul vieții, cu numele cu care o cunoscuseră inițial, Lina fiind, așa cum indică dicționarele onomastice, un hipocoristic de la prenumele Elena - ,,ELENA este unul dintre cele mai frecvente și răspândite prenume feminine din onomastica europeană, reproduce un foarte vechi nume personal grecesc Heléne (…). Forme: ILEANA (formă populară frecventă și specific românească), LEANA, LENA, LENICA, ELINA, LEANCA, LENCUȚA, ILINA, LINA, ILENA, ILENUȘA (…)”6. In extenso, credem că prenumele și numele inițiale ale mamei lui Virgil Ierunca au fost Elena Neagoe, iar după adopție, Maria Țuicu. Prenumele și numele din urmă apar în certificatul de căsătorie al soților Untaru7, conform căruia Untariu Dumitru se căsătorește cu Țuicu Maria pe 26 octombrie 1913, în localitatea Ciumagi, numele după căsătorie fiind Untariu (am explicat anterior eroarea materială în consemnarea numelui de familie). Astfel, după căsătoria cu Dumitru Untaru, mama lui Virgil Ierunca, oficial, se va numi Maria Untaru.
Pentru fiica lor, atât Ion Neagoe, cât și Gheorghe Țuicu au construit o casă. În această casă va veni Dumitru Untaru și tot aici se va naște Virgil Untaru. O casă frumoasă, ,,bunișoară’’ după spusele localnicilor, cu doi brazi în fața construcției, cu un tei lângă poartă și cu teren suficient (terenul și casa fuseseră date Elenei/Mariei, drept moștenire, de ambele familii – Neagoe și Țuicu). După relatările doamnei Mirică Margareta, fiica Elisavetei, soră a Mariei Untaru, casa a căzut acum doi ani (în 2014), nimeni nefiind interesat de repararea și de consolidarea ei. Nici rude, nici autorități, nici alte persoane. Astăzi se mai văd doar urmele acelei case, părți de temelie și câteva grinzi tăiate.
Brazii nu mai există nici ei. Unul a căzut în anul 2003, iar celălalt, probabil, a fost tăiat pentru a nu accidenta pe cineva, existând riscul să cadă asemenea primului. Teiul însă există. Iar povestea teiului e specială... Sub tei învăța, citea Virgil Ierunca. Doamna Mirică ne-a relatat că uneori Virgil Ierunca juca fotbal cu prietenii Gicu Brânzan, Robert Brânzan și Valerică Brânzan, că rar vorbea cu fetele, cu rudele și că cea mai mare parte a timpului, atunci când ieșea din casă, o petrecea sub tei, citind. Un tei martor la mii, zeci de mii de pagini citite, la tumultul unui copil înzestrat cu foarte mare inteligență, al unui adolescent, la formarea sa intelectuală, dar și sufletească și chiar martorul unei iubiri. Doamna Maria Ciucă ne-a adus câteva fotografii inedite, singurele pe care le mai are, păstrate în altă casă, sub dușumea, de mama doamnei Ciucă, Ana Deaconescu, soră a Mariei Untaru. Printre acestea am găsit o fotografie cu Virgil Ierunca și o tânără, împreună sub tei. În fotografie se află tânăra despre care mai aflaserăm de la alte persoane intervievate anterior și despre care mai citiserăm – domnișoara Cerna-Rădulescu, prietena lui Virgil Ierunca, din Stănești, o comună învecinată, cu care acesta a vrut să se căsătorească. Plecând în Franța, domnișoara Cerna-Rădulescu a refuzat să-l urmeze.
Domnișoara Cerna-Rădulescu s-a căsătorit abia după ce nu a mai primit nicio veste de la Virgil Ierunca. Aceasta a crezut că a fost părăsită și, după un timp, s-a căsătorit. La fel și Virgil Ierunca. Dar nici unul dintre ei nu fusese, de fapt, părăsit de celălalt. Atât Angela, cât și Virgil își trimiseseră mai multe epistole, însă acestea nu au ajuns la destinatar. De fiecare dată, drumul scrisorilor s-a oprit în mâinile celor desemnați să intercepteze și să stopeze corespondenț a dintre fugarul, trădătorul Ierunca și sora legionarului Cerna- Rădulescu. Cunoaștem situația de la fiica lui Alexandru Cerna-Rădulescu, dna Luminița Cerna-Rădulescu, pe care am căutat-o și care a avut amabilitatea să (de)scrie câteva aspecte: ,,Până ne vedem, vă scriu câte ceva: VIRGIL IERUNCA se numea Virgil Untaru. Tatăl meu se numea Alexandru Pistol. Tatăl lui, Gheorghe Pistol, a murit în 1921, în urma unei răni din război. Tata a fost orfan de război. Numele CERNA-R|DULESCU l-a luat de la apa Cerna, care curge prin Stănești și Lădești (un sat, pe un mal și altul, pe celălalt), acestea fiind comunele natale ale celor doi. Rădulescu era bunicul după mamă, un învățător dedicat, cu care a scos și editat prima revistă numită DOINA. Prima revistă cu redacția într-un sat. Sora tatălui meu se numea ANGELA PISTOL, căsătorită ulterior ȘERBU. Tatăl meu cu Virgil erau prieteni foarte buni și doreau să ajungă cumnați. Când a hotărât să plece în Franța era logodit cu mătușa mea și, de altfel, nu voia sa plece definitiv șaspect confirmat și de jurnalul lui Virgil Ierunca – n.n.ț. După ajungerea lui la Paris, granițele s-au închis. El a trimis multe scrisori logodnicei, dar acesteia nu i-au fost date niciodată. Mătușa mea nu a putut lua legătura și a crezut că a fost părăsită, afland de la Europa Liberă că Virgil s-a căsătorit....”8.
Chiar și după plecarea lui Virgil Ierunca în Franța, domnișoara Cerna-Rădulescu i-a vizitat un timp pe părinții lui Virgil. Iar fostul său logodnic a căutat-o după 1990, într-una din vizitele sale în România – „Eu i-am cunoscut pe Virgil și pe Monica la Paris, în 1991. Am fost la ei acasă și la sediul din Paris al Europei Libere, iar când au venit ei la București, Virgil a vizitat-o pe mătușa mea…”9.
Numele Cerna-Rădulescu îl întâlnim și în agenda personală a lui Virgil Ierunca, la pagina 25. Agendă-calendar din 1946, document inedit, numărul 11/1946 din fondul familial Untaru Ierunca Virgil, deținut de Direcția Județeană Vâlcea a Arhivelor Naționale10. Nota figurează pe data de 17 (miercuri) aprilie 1946 - ,,Dra Cerna Rădulescu. Pantofii – pastă de dinți”.
Domnișoara Cerna-Rădulescu a avut un frate, Alexandru Cerna- Rădulescu, despre care Ion Caraion în nota dată Securității despre Virgil Ierunca scria: „Ca elev în ultimii ani de liceu si în primii ani de facultate, se înfiripă între el și sora lui Al. Cerna- Rădulescu o legătură, cu promisiuni pare-mi-se de logodnă și căsătorie. Fata este abandonată în cele din urmă, promisiunea încălcată și între familiile celor doi va interveni, pe lângă o mare răceală, un început oarecare de vrăjmășie amortizat în timp. O vreme, însă, Virgil Ierunca și Al. Cerna-Rădulescu, vecini cu satele prin Oltenia, își sunt prieteni. Amândoi vor face parte, în 1941, din grupul revistei Albatros (revistă suspectată sub regimul antonescian de filocomunism și suprimată ca atare după 6-7 numere), iar în 1943-1944, când Al. Cerna-Rădulescu preia direcția foii România viitoare (de asemenea interzisă doar după câteva numere, pentru culpa de a-l fi insultat pe mareșal și a fi colportat comunism), Virgil Ierunca va semna în România viitoare cronica literară.”11 Astfel de informații și de acuze au fost publicate și în presa vremii. Am aflat că din cauza acestora Angela Cerna-Rădulescu ar fi avut de suferit – ,,Când tatal meu era secretar de redacție la revista România literară și când a scris un articol acuzându-l pe Eugen Barbu de neadevăruri tiparite, imediat, în Săptămâna, acesta a spus că cine vrea să afle cine e Cerna-Rădulescu trebuie să știe că e prietenul lui Ierunca, iar sora lui, Angela, a fost logodită cu Virgil Ierunca. Din păcate, aceasta „știre” a afectat situația profesională a mătușii mele, ea fiind profesoară la un liceu din București”12.
Încă un aspect este de remarcat. Logodnica lui Virgil Ierunca s-a numit Angela. Iar, conform biografiilor studiate, debutul literar al lui Virgil Untaru a fost în anii liceului, în 1939, sub pseudonimul Virgiliu Angelli, la Jurnalul literar al lui G. Călinescu, cu articolul Tolstoi – critic de artă. Observăm cu ușurință de unde provenea pseudonimul și sesizăm atât romantismul tânărului îndrăgostit, cât și profunzimea iubirii.
Așadar, probabil o iubire cel puțin frumoasă pentru ambii, încheiată brusc, mult prea repede și dureros. O iubire care nu a fost uitată niciodată de nici unul dintre cei doi.
Revenind la părinții lui Virgil Ierunca, aceștia au avut patru copii. Trei copii născuți morți, înaintea lui Virgil și pe Virgil Untaru.
În timp, în spatele casei de odinioară doamna Mirică a construit o casă nouă în care, în august 2016 trăia încă ultimul dintre cei șapte copii ai lui Ion Neagoe și ai Dumitrei – Elisaveta Cocorăl, care avea 95 de ani și căreia i-a fost făcut testamentul, cu acordul lui Virgil Ierunca. Din păcate, nu am putut vorbi atunci cu dna Elisaveta Cocorăl, iar aceasta s-a stins acum două luni, în martie 2017.
Dumitru Untaru a făcut șapte clase și o școală profesională. Două obiecte ar fi rămas din casa părintească a lui Virgil Ierunca – o icoană și tabloul tatălui, pe care dna Mirică ni le-a încredințat. Pe spatele tabloului sunt notate rândurile: ,,D.Untaru (semnătură – n.n.). Perceptor Circ.Fiscală, Roești, Vâlcea, 21 Martie 1921 – 1 Decembrie 1931. Făcut tabloul la 22 Iunie 1920”. Despre Dumitru Untaru, atât dna Mirică, cât și soții Popescu, doamna Lucica Popescu și domnul Nicolae Popescu, ne-au spus că era cult, citit; domnului Popescu, pe atunci foarte tânăr, îi dădea spre rezolvare probleme de matematică, iar copiilor pe care îi aștepta la poartă, când se încheia programul școlar, le adresa întrebări de cultură generală (istorie, geografie, matematică) și de logică. Nefiind mulțumit de răspunsuri sau de lipsa răspunsurilor, replica: „Ce învățați voi la școală, de nu știți atâta lucru?!”. Pentru aceasta, cât și pentru zgârcenia lui cunoscută, Dumitru Untaru era mai puțin agreat.
Dar despre Maria Untaru, mama lui Virgil Ierunca, am aflat că era foarte generoasă, că avea ochi scânteietori, că era inteligentă, deși nu urmase nicio clasă, și că era credincioasă. De aceea între Virgil și mama sa legătura va fi una deosebită. Despre generozitatea Mariei Untaru și despre zgârcenia lui Dumitru Untaru am aflat și de la dna Mirică, dar și de la familia Popescu: „Bătrâna venea la noi ca nașă; în fiecare duminică, cu flori și cu o mică atenție!” (Lucica Popescu), „Tatăl lui Virgil Ierunca a fost un om zgârcit. Virgil Ierunca s-a chinuit la București, deși tatăl avea ceva resurse. Virgil Ierunca era atașat mai mult de mama sa. Când au fost la Paris, Virgil Ierunca a vrut să o oprească pe mama lui.” (Nicolae Popescu). Aceste trăsături au fost confirmate și de dna Gabriela Popescu (fostă profesoară de limba rusă), sora lui Mihai Ciucă (profesor pensionar de limba și literatura franceză la Râmnicu-Vâlcea), unul dintre cei care au beneficiat de cărțile din biblioteca lui Virgil Ierunca, acesta luând volumele în limba franceză. Dna Gabriela Popescu ne-a declarat: „Tanti Lina (Elena/Maria Untaru – n.n) avea niște ochi scânteietori, deși nu avea școală, vorbea așa frumos, folosea vorbe bătrânești. Virgil cu ea semăna...”13. Tot despre tanti Lina știm de la dna Mirică. Aceasta ne-a spus că „tanti Lina păstrase moțul de la botezul lui Virgil. Un moț blond, legat cu o fundă albastră, într-o cutie de carton cu floricele. Și scotea uneori moțul și îl pupa”. A putut să-și ostoiască dorul astfel până când Securitatea, la una dintre percheziții, l-a găsit și l-a luat.
Dumitru Untaru a decedat în anul 1974, iar la un deceniu distanță s-a stins și mama lui Virgil Ierunca. Cei doi au fost înmormântați în cimitirul Bisericii de la Ciumagi.
Din relatările soților Popescu am aflat multe alte date relevante și inedite pentru cercetarea noastră, dar pe care le vom expune, nuanța și comenta într-un alt subpunct al acestui studiu.
Coroborând toate aceste informații, cu detaliile de la persoanele intervievate (cele menționate, dar și alte persoane, domnul profesor de istorie-geografie Giuran Nicolae, care ne-a procurat câteva date genealogice de la Untaru Viorel, nepotul lui Untaru David, fratele lui Dumitru Untaru) și cu datele din actele descoperite – certificatul de naștere al lui Dumitru Untaru, certificatul de căsătorie al soților Untaru, prezentăm, în premieră, arborele genealogic al familiei Neagoe și arborele genealogic al familiei Untaru.
În partea a treia a studiului vom clarifica toate aspectele care configurează o altă etapă din viața lui Virgil Ierunca. Vom prezenta datele, mențiunile și comentariile care se impun despre școlaritatea lui Virgil Ierunca.

P.S. Am aflat din cercetarea de teren că în 1999 a existat o propunere de schimbare a denumirii școlii din Lădești. Dar, evident, au refuzat (nu știm nici cine a propus, nici cine a refuzat, mai exact; Consiliul Local, Comisia pentru Învățământ și Cultură din Consiliul Local, consiliul profesoral, toți?!...). Sigur este că anul acesta, după multe eforturi, cerere adresată primarului comunei Lădești, telefoane, documentări legislative, mail-uri, fundamentare pentru schimbarea denumirii, am reușit, cu sprijinul real și necondiționat al domnului secretar al Primăriei Comunei Lădești, Enuță Ionel, să propunem schimbarea denumirii liceului din Lădești, să avem agrementul membrilor Consiliului Local Lădești și să trimitem propunerea și nota de fundamentare Comisiei Județene de atribuire de denumiri. În 2.II.2017 Comisia Județeană de atribuire de denumiri a emis aviz favorabil și, ulterior, pe 23.II.2017 a fost emisă Hotărârea Consiliului Local Lădești privind schimbarea denumirii liceului. Astfel, din 23.II.2017, denumirea Liceul Teoretic din Lădești a fost schimbată în Liceul Teoretic ,,Virgil Ierunca” din Lădești. În Lădeștii de Vâlcea numele lui Virgil Ierunca va fi auzit mai des și mai mult decât oricând, după cum bine merită. revenind la părinții lui Virgil Ierunca, aceștia au avut patru copii. Trei copii născuți morți, înaintea lui Virgil și pe Virgil Untaru.

1 Arhiva Primăriei Lădești, județul Vâlcea, Registrul stării civile pentru nașteri, 1919-1920, fila 93
2 Mirică Margareta, Ciucă Maria, verișoare ale lui Virgil Ierunca. Lucica Popescu, profesor pensionar de biologie, cea cu ajutorul căreia a fost întreținută corespondența dintre Virgil Ierunca și mama lui după moartea tatălui acestuia; Nicolae Popescu, profesor pensionar de matematică, ai cărui părinți i-au avut nași pe Maria și Dumitru Untaru. Interviuri realizate pe 16 august 2016, Lădești, Vâlcea.
3 Arhivele Naționale, Direcția Județeană Vâlcea, Fondul special Untaru Ierunca Virgil, Certificat de căsătorie, documentul nr. 6/1975
4 Arhivele Naționale, Direcția Județeană Vâlcea, Fondul special Untaru Ierunca Virgil, Certificat de naștere, documentul nr. 12/1888
5 Arhivele Naționale, Direcția Județeană Vâlcea, Fondul special Untaru Ierunca Virgil, Legitimație ARLUS pentru Maria Untaru, documentul nr. 2/1950 * Confirmarea validității raționamentului a venit după câteva luni de la formularea acestuia. În cartea Scrisori către Monica. 1951-1958 (selecția și îngrijirea textelor, postfață, tabel cronologic și note de Astrid Cambose, Editura Humanitas, București, 2016/2017), găsim o scrisoare, în facsimil (observăm scrisul caligrafic care se regăsește și pe tabloul rămas din casa părintească a lui Virgil Ierunca), a lui Dumitru Untaru către fiul său, dar și către nora sa, încheiată astfel: „Vă îmbrățișăm cu drag. Fini Dv. șdenumire codificată, spre a deruta Securitateaț. Dumitru și Elena” (op. cit., p. 468)
6 Noemi Bomher, Crude și suave prenume feminine. Dicționar onomastic, Editura Casa Editorială Demiurg, Iași, 2009, pp. 110-111
7 Arhivele Naționale, Direcția Județeană Vâlcea, Fondul special Untaru Ierunca Virgil, Certificat de căsătorie, documentul nr. 6/1975
8 Corespondență electronică cu Luminița Cerna-Rădulescu (18 aprilie 2017)
9 Ibidem
10 Arhivele Naționale, Direcția Județeană Vâlcea, Fondul special Untaru Ierunca Virgil, Calendar-agendă cu însemnări ale lui Virgil Ierunca, documentul nr. 11/1946
11 Apud Mihai Pelin, „Nota lui Ion Caraion despre Virgil Ierunca” în România literară, nr. 13, din 1999
12 Corespondență electronică cu Luminița Cerna-Rădulescu (18 aprilie 2017)
13 Gabriela Popescu, interviu pe 29.VIII.2016, în fața bisericii din Lădești, Vâlcea

Parteneri Romania literara




                 

                                   

           

 
Toate drepturile rezervate Fundatia Romania literara