Cu sprijinul Ministerului Culturii

Acasa|Actualitatea|Literatura|Interviurile RL|Eveniment|Arte |Meridiane|Ochiul magic
 

Literatură:
De neamul brăilenilor de Teodor Vârgolici


Parafrazând titlul celebrei lucrări a lui Miron Costin, De neamul moldovenilor, îndrăznesc să folosesc sintagma De neamul brăilenilor, bazându-mă pe adevărul inconstestabil că există un astfel de neam. Deşi nu m-am născut în Oraşul cu salcâmi, cum a denumit Mihail Sebastian, Brăila, ci într-un sat din apropiere, bântuit de Ciulinii Bărăganului, pe care i-a nemurit Panait Istrati, mă consider integrat în această zonă umană, în mirajul portului de la Dunăre unde am urmat Liceul "Nicolae Bălcescu", de strălucit renume, şi unde mi-am înfiripat primele visuri literare. Adevărul despre neamul brăilenilor l-a relevat şi N. Iorga, într-un articol publicat în 1931, intitulat Caracteristice ale brăilenilor, în care afirma că există o "rasă brăileană" aparte. Aserţiunea lui N. Iorga îşi dovedeşte viabilitatea parcurgând acum impunătorul dicţionar Prezenţe brăilene în spiritualitatea românească de Toader Buculei, însumând 463 de pagini, apărut sub egida Direcţiei judeţene pentru cultură, culte şi patrimoniu cultural naţional Brăila, la Editura Ex Libris din acest oraş. Lucrarea continuă eforturile unor înaintaşi sau contemporani care au avut nobila preocupare de a demonstra că, într-adevăr, din Brăila a iradiat, de-a lungul timpului, o impresionantă şi plurivalentă prezenţă în spiritualitatea şi creativitatea românească, sub toate formele lor de manifestare. Amintim îndeosebi lucrările Istoria presei brăilene (1927) şi Contribuţia Brăilei în cultura românească şi străină (1933) de S. Semilian, Brăila 625 în date cronologice 1368-1993 de Gheorghe Gorincu şi Florica Gorincu (1993), Tradiţie şi contemporaneitate în teatrul brăilean de Anghel Deac (2000), Arhivele cerului de Aurel M. Buricea (2001). Alături de acestea se situează şi Istoricul oraşului Brăila de Constantin C. Giurescu (1968).

Spiritul creator al brăilenilor, efervescenţa intelectuală care a dominat continuu viaţa cultural-artistică şi ştiinţifică plămădită evolutiv după ce Brăila a încetat de a mai fi raia turcească, în 1829, în urma păcii de la Adrianopol, au captivat şi au modelat şi pe cei veniţi aici, temporar sau definitiv, de prin alte părţi ale ţării. Aşa s-a întâmplat şi cu Toader Buculei, autorul acestei ample cercetări de structură enciclopedică. Născut la 5 martie 1930, în satul Dolheştii Mari, comuna Dolheşti, judeţul Suceava, Toader Buculei a devenit profesor de istorie, la Brăila, începând din 1965, asimilându-se atât de organic şi plenitudinar cu atmosfera specifică de aici încât s-a dăruit cu o rară putere de muncă elaborării acestei lucrări, ca un omagiu adus locului în care şi-a dăltuit prestigioasa sa personalitate. Mai întâi, prin lucrarea O vatră de lumină seculară, a închinat un studiu monografic Liceului "Nicolae Bălcescu"; înfiinţat în 1863, în timpul domniei lui Alexandru Ioan Cuza, pe băncile căruia s-au format extrem de mulţi oameni de ştiinţă, de cultură şi artă, renumiţi pe plan naţional şi internaţional. Prima ediţie a dicţionarului enciclopedic Prezenţe brăilene în spiritualitatea românească a apărut în 1993, cu un cuvânt înainte de savantul Edmond Nicolau. Cea de-a doua ediţie, apărută recent, însoţită de un cuvânt introductiv al eminentului critic literar Gabriel Dimisianu, a fost revăzută integral şi îmbogăţită substanţial. Prima ediţie era alcătuită din 452 de articole, iar cea de-a doua din 730. La elaborarea primei ediţii au fost consultate 51 de surse documentare, esenţiale, iar pentru cea de-a doua 84. E lesne de înţeles că, pentru a elabora această masivă lucrare, Toader Buculei a depus o muncă enormă, de cercetare în biblioteci şi arhive, de contactare anevoioasă a unui număr uluitor de persoane, de regulă pe cale epistolară, cu mari sacrificii materiale. în dicţionar sunt înregistrate prezenţele brăilene în numeroase şi variate domenii, în ordine alfabetică, menţionându-se datele biografice principale, profesiunea, contribuţia personală pe plan intern şi, când e cazul, pe cel internaţional, fişa încheindu-se cu repere bibliografice şi cu succinte referinţe critice. Aşa cum sublinia Edmond Nicolau în cuvântul introductiv la prima ediţie, "vom constata, cu uimire că, practic, nu există domeniu al culturii - fie că este vorba de gândirea abstractă a filosofului sau matematicianului, fie de artele plastice sau interpretative, de literatură - în care Brăila să nu fi fost prezentă cu valori de prima mărime". De asemenea, în cuvântul introductiv la ediţia a doua, Gabriel Dimisianu releva că oraşul a putut "să furnizeze culturii române, şi nu doar acesteia, un atât de mare număr de personalităţi creatoare, sub privegherea benefică, s-ar zice, a unui geniu fast al locului". Cu toate că Brăila nu s-a ilustrat întotdeauna ca un centru ştiinţific şi cultural asemănător altor oraşe ale ţării, ca Iaşiul şi Clujul, de pildă, totuşi aici, printr-o insondabilă alcătuire a naturii, a peisajului şi a atmosferei specifice, a plămădirii fiinţei umane, în tainicele ei structuri spirituale şi morale, s-au creat căile de afirmare a "rasei brăilene", a numeroşilor oameni care au întrupat în mod exemplar inteligenţa, cugetul şi simţirea românească.

In literatură, scriitorii şi publiciştii brăileni se afirmă încă de la mijlocul secolului al XIX-lea, când George Baronzi, unul dintre primii noştri romancieri, publică Misterele Bucureştilor, având ca model Misterele Parisului, de Eugčne Sue. în aceeaşi epocă se impune, ca scriitor şi ziarist, Anton Bacalbaşa, un "pamfletar neostenit", cum îl caracteriza G. Călinescu. în epocile următoare, dar cu deosebire în perioada interbelică şi cea contemporană, de pe malul brăilean al Dunării şi-au luat avânt Gheorghe Banea, autor, printre altele, al impresionantului roman Zile de lazaret, în care evocă suferinţa sa ca prizonier în primul război mondial, Ury Benador, N. Carandino, Mihail Celarianu, Mihail Crama, Gabriel Dimisianu, Mihu Dragomir, Leon Feraru, Marcel Gafton, Valeriu Gorunescu, Virgil Huzum, Panait Istrati, Oscar Lemnaru, N. Grigore-Mărăşanu, Basil Munteanu, Fănuş Neagu, Cezar Papacostea, Perpessicius, C. Sandu-Aldea, Iuliu Cezar Săvescu, Mihail Sebastian, Octavian Tudor, Eugenia Tudor-Anton, Ilarie Voronca şi mulţi alţii din generaţiile mai noi. în domeniul ştiinţelor umaniste - filosofie, sociologie, logică etc. - s-au afirmat Petre Andrei, Vasile Băncilă, Ernest Bernea, Anton Dumitriu, Nae Ionescu. Dintre cei mai renumiţi oameni de ştiinţă amintim pe Edmond Nicolau, Gheorghe Mihoc, Ştefan Bălan, Gheorghe Munteanu-Murgoci, Victor Vâlcovici. Scena românească a fost slujită cu patos şi desăvârşită măiestrie de cei ce au ocupat locuri de frunte în istoria teatrului nostru, ca Mihai Berechet, Ronald Bulfinski, Lilly Carandino, Ileana Cernat, Maria Filotti, Constantin Halepliu, Alexandru Ionescu-Ghibericon, Ion Manta, Ştefan Mihăilescu-Brăila, Irina Răchiţeanu-Şirianu, Vasilica Tastaman şi, alături de aceştia, regizoarea Cătălina Buzoianu, realizatoarea TV Lucia Hossu-Longin. Iubitorii de muzică, din ţară şi din străinătate, au fost fermecaţi de vocile unor străluciţi artişti lirici, precum Hariclea Darclée, Elisabeta Neculce-Carţiş, George Niculescu-Basu, Petre Ştefănescu-Goangă, Ionel Voineag, Alexandru Enăceanu. în medicină au înscris momente memorabile Ana Aslan şi Mina Minovici. Nu în ultimul rând amintim pictorii Gheorghe Petraşcu şi Artur Verona, arhitectul Octav Doicescu, criticii şi istoricii de artă Mircea Popescu şi Eugen Schileru, muzicienii şi compozitorii Nicu Alifantis, George Grigoriu, Jean Moscopol, Alexandru Hrisanide. Dintre ingineri îl amintesc pe Eugeniu Iordăchescu, cel ce a pus în aplicare teza sa de doctorat în ştiinţe tehnice, despre Concepţia, calculul, proiectarea şi tehnologia lucrărilor de deplasare a clădirilor, salvând de la demolare, printre alte clădiri, 12 biserici din Bucureşti.

în prezentarea unor personalităţi literare şi artistice, Toader Buculei nu se hazardează în a emite judecăţi de valoare, ci introduce cu subtilitate, în context, aprecierile unor comentatori de indiscutabilă autoritate. De pildă, Fory Etterle releva că actriţa Lilly Carandino era "un temperament de o natură cu totul aparte, puternic şi adânc şi, în acelaşi timp, de o mare delicateţe, avea o apariţie de o paloare stranie, fascinantă, ca şi când ar fi iradiat lumină, când intra în scenă". Celebra cântăreaţă de operă Hariclea Darclée, în memoria căreia are loc la Brăila, din doi în doi ani, Festivalul Internaţional de Canto ce-i poartă numele, organizat de la fel de celebra cântăreaţă Mariana Nicolesco, era definită de Nicolae Carandino "un simbol al triumfului românesc peste hotare, imagine sonoră a frumuseţii, a graţiei, a cântecului; ridicată pe scutul înflorit al unei epoci unice în istoria lumii, sinteză definitivă a gloriei de scenă". în viziunea lui Eugen Simion, literatura lui Fănuş Neagu "vitală, dominată de fapte şi cu toate simţurile la pândă - reprezintă corectivul necesar, revanşe pilduitoare", prozatorul fiind "un mare scriitor într-un gen care uneşte cruzimile unui realist cu magicul, fabulosul, inefabilul".

Desigur, din cele 730 de prezenţe brăilene în spiritualitatea românească, incluse în acest remarcabil dicţionar enciclopedic, nu am putut cita decât un număr foarte mic. Strădaniile tuturor au demonstrat, parafrazând din nou vorba cronicarului, că "nasc şi la Brăila oameni".


Toader Buculei, Prezenţe brăilene în spiritualitatea românească, Mic dicţionar enciclopedic, Ediţia a doua, revăzută şi adăugită, Editura Ex Libris, Brăila, 2004. 464 pag.

Parteneri Romania literara




                 

                                   

           

 
Toate drepturile rezervate Fundatia Romania literara