Cu sprijinul Ministerului Culturii

Acasa|Actualitatea|Literatura|Interviurile RL|Eveniment|Arte |Meridiane|Ochiul magic
 

Carnet:
De pe noptieră de Val Gheorghiu

Notaţii fruste, ivite spontan, în contactul cu trotuarul, cu paginile cărţii de pe noptieră, cu noptiera însăşi. Ca tîmplărie aparţinînd unui... templier uitat, căruia i-o comandasem, de pus pe ea limonada nopţii şi cartea. Pînă să se prindă în pagini mai de durată, iată-le, cum s-au lăsat, ele, crude, pe foaie.

Clipa isterică a focului de artificii.

Observaţi ce formulare infatuat metaforică pentru doar o simplă canonadă de jerbe, atît de la modă în momentele euforice ale oraşului. Formă nouă, modernă, de marcare a evenimentului. împrumutată, probabil, de pe cîmpul de luptă, din grozăvia încleştării cu moartea, sub exploziile luminiscente ale acesteia. Frumoasa convertire: în locul distrugerii cărnii, euforia ei.

Artificiile merită oricum gratularea noastră candidă.

Numai că totul se consumă într-o clipită. în fărîma de timp ce i-a fost repartizată. Ieşind în stradă somnambulic, pentru baterea trotuarelor, sînt întîmpinat de puhoiul de fete şi băieţi - superbi numai şi prin biologia lor - ce se retrag de la locul sclipitoarelor canonade, îmbrăţişaţi, sărutîndu-se, spre încăpedrile nopţii, orgiasticele. Totul a fost deci o clipă trecătoare - fluorescentă, hipnotică - uitată însă imediat. Ca şi cum n-ar fi fost.

De raportat fulguranţa ei la ambiţiile duratei. Apar­ţinînd cui? Oricum nu puhoiului inform de hormoni tineri. Cui atunci? Nimic pe foaia de sub lampă.

Şi pentru că fetele şi băieţii se retrăgeau încă beţi de artificii spre nebănuite interioare, iată şi fraza de pe noptieră, notată insomniac: "Nu făceam neapărat dra­goste: era numai modul de a ne lăsa trupurile să se salute". Frumos, nu? Fraza lui Philippe Forest din Iubirea din nou - ultimul cri francez - e prea subţire pentru fetele şi băieţii ce se retrăgeau de sub artificii.

încă un titlu de pe noptieră: Tratatul de eroto­logie matematică şi infinitezimată. Aparţinînd tot unui fran­cez. Francezii ăştia...
Nu ştiu dacă scrisoarea adresată cîndva frumoasei doamne fashion Schrotter i-am şi expediat-o, e de observat însă - departe de exerciţiile galante ale curtenilor de la Versailles, ba, dimpotrivă - tonul meu cvasiinteresat:
"Stimată doamnă, cînd am lucrat la expoziţia mea de pictură Pantof, m-am gîndit la dumneavoastră. Vă ofer acum cîteva imagini din expoziţia din toamna trecută. Nu am vrut să înstrăinez nici un pantof, aşa că toată expoziţia se află în atelierul meu de pe Armeană. Poate ne gîndim împreună la un show pe măsură. îmi veţi spune".

De-atunci aştept. (Am expediat oare scrisoarea?)

De rupt un pic pasa lubrică şi de luat de sub abajur altceva. în stare să-mi ostoiască întrucîtva irepresibile porniri antiamatoristice. Chuck Close: "Amatorii caută inspiraţie, noi, ceilalţi, pur şi simplu ne sculăm şi ne apucăm de treabă".

Gata, mă scol.

Mişu Ursachi îmi reproducea - erotologic şi infinitezimal - momentul unei confruntări acute: în timp ce, întărîtate, cele două geloase iubite îşi disputau prioritatea ce-l privea, magistrul din Dochia îşi făcea, impasibil, pedichiura.

în plină epocă de aur, sustrăgîndu-ne focului de artificii de la Palatul Culturii, ne dedăm fornicaţiei pe taluzul dinspre Ştrand. Apariţie de infarct. Miliţianul bagă lanterna pe îmbrăţişarea noastră: Legitimaţia! îi spun de jos: Sînt Fouché, ministru al Poliţiei, Directoratului, Consulatului, Imperiului şi Restauraţiei. La care el: Vă rog respectuos să nu se mai repete.

Zilieru îmi spune că ştie pe cineva care se recomandă, incredibil, Noptieru.

Parteneri Romania literara




                 

                                   

           

 
Toate drepturile rezervate Fundatia Romania literara