Cu sprijinul Ministerului Culturii

Acasa|Actualitatea|Literatura|Interviurile RL|Eveniment|Arte |Meridiane|Ochiul magic
 

La microscop:
Defilarea de Cristian Teodorescu

Şi scoate Stelian, de dimineaţă, toţi oamenii la defilare prin oraş. Frig şi o fulguială înţepătoare. Strada principală, goală. Gardiştii, nici ei prea mulţi şi îmbrăcaţi subţire, băteau talpa soldăţeşte, să se încălzească. Din toate tălpile lor, cu care loveau pietrele de rîu ale pavajului, ieşea un răpăit de civili neinstruiţi, nu triumfătoarea înaintare la unison a bocancilor cazoni. Pomenea şi jandarmii lui dispăruseră. Fîlfîiau ciorile deasupra oraşului, croncăneau şi se dădeau tumba, încît unul dintre gardiştii din spatele lui Stelian a tras în ele să le împrăştie. A urmat o rafală dezordonată de focuri de pistol, la nimereală. Pică vreo două ciori, iar celelalte încep să cîrîie a rău. Stelian avea un megafon în mînă. Era, îmbrăcat în cămaşă verde, cu diagonală. Îşi pusese o cojoacă pe deasupra, dar era vînăt de frig. Îi chema cu megafonul în stradă pe cetăţenii patrioţi, să-l sprijine pe Horia Sima împotriva Cîinelui Roşu şi a bolşevismului. Cam o dată la zece paşi şi el, şi ceilalţi strigau: ,Horia Sima, fuhrer şi duce!"

La regiment, maiorul Scipione a făcut o trecere în revistă, pînă să se lumineze de ziuă. I-a degradat cu mîna lui pe cei doi locotenenţi care se făcuseră camarazi cu legionarii. Pe unul dintre ei l-a şi pălmuit, cu întîrziere, în amintirea pironului pe care acesta îl bătuse în copita calului său. Apoi a trimis jumătate din regiment, cu trenul la Constanţa, cu cartuşe de război la ei şi cu ordinul să intre în oraş cu glonţul pe ţeavă. A mai trimis un sfert din regiment la Cernavodă, la pod şi în împrejurimi, dar ochii pe pod!, iar la comanda sfertului pe care îl păstrase a rămas el. Cînd a auzit zgomotul împuşcăturilor din oraş, Scipione a sărit în şa, a chiuit ,După mine!" şi a pornit spre oraş. Nu-şi scosese sabia, ca la atacurile de pe cîmpul de instrucţie. Îşi răsucea furios cravaşa deasupra capului. Din vîrful dealului cartierului turcesc, maiorul şi-a trimis o parte din trupă la învăluire, iar el a pornit mai încet pe urmele gardiştilor. De-abia cînd i-a strîns în cleşte pe oamenii lui Stelian, a pornit şi el în galop spre ei. Spera că sînt mai mulţi. Dar cînd i-a văzut, vreo cincizeci, şi rebegiţi de frig, a intrat singur cu calul printre ei. A ajuns lîngă Stelian şi l-a atins cu cravaşa: ,Aruncă megafonul ăla din mînă!" Stelian nu-i văzuse decît pe cei cîţiva soldaţi călare care îl aşteptau din faţă, cu armele pregătite. Mergea totuşi înainte şi spera că la comanda lor erau camarazii în uniformă, cu ajutorul cărora să ocupe gara şi, pînă veneau întăririle promise de la Bucureşti, să-l poată împuşca pe ţăranul de Theodorescu care-i luase restaurantul şi apoi pe şeful gării care se dăduse cu ţăranul şi cu jidanii. Se trezeşte bătrînul Stelian cu maiorul lîngă el şi dă să ţipe un ordin pentru camarazii înarmaţi din spatele lui. N-a apucat să deschidă gura. Scipione l-a trăznit scurt cu cravaşa peste faţă, de i-a scăpat lui Stelian megafonul din mînă, iar el i-l striveşte sub copitele calului. Îşi răsuceşte calul pe loc Scipione şi le spune camarazilor lui Stelică să arunce armele şi să ridice mîinile. Din nenorocire, vreo trei dintre ei au întins pistoalele spre comandantul regimentului, ori ca să-l împuşte, ori ca să i le predea onorabil. Soldaţii lui, toţi cu puştile pregătite, au tras în cei trei şi au mai omorît cîţiva gardişti din greşeală. În teama lui că ar putea fi împuşcat ruşinos de propriii săi soldaţi. Scipione urlă: ,Nu mai trage nimeni", îl suie lîngă el pe cal pe Stelian şi îl duce prizonier, la cazarmă. Pe ceilalţi i-a adus trupa pe jos. După două zile, cînd s-a terminat de tot rebeliunea, Scipione întreabă la Bucureşti unde să-i predea pe legionari. Primeşte ordinul să-i păstreze în arestul regimentului, pe fasolea şi cartofii patriei, pînă limpezeşte Generalul apele din poliţie şi de la jandarmerie.

Parteneri Romania literara




                 

                                   

           

 
Toate drepturile rezervate Fundatia Romania literara