Numărul curent: 52

Numerele 37, 38, 39 si 40 din 2014 ale revistei Romania literara, apar cu sprijinul AFCN.

Pupat Toţi Piaţa Unive'sităţi:
Delatiunea - hobby sau drog? de Dorin Tudoran




Sînt greu de înteles toate resorturile psihologice, diversitatea lor, care invită la delatiune. S-ar putea spune că fiecare delator în parte e un caz aparte, desi parametrii între care se produce delatiunea nu sînt neapărat prea deosebiti. Stîrpirea acestei activităti - care pentru unii din practicantii ei pare un hobby, iar pentru altii deja un drog - este imposibilă. Nici măcar eforturile de a descuraja delatiunea nu au vreo sansă reală. Practic, cam ce i se poate opune? Dintre putinele mijloace aflate la îndemînă, cel mai simplu mi se pare a fi expunerea publică a delatorului si a delatiunii la care s-a pretat.
Am afirmat public, în cîteva rînduri, că Open Society/Societatea deschisă, initiativa economistului filantrop George Soros, este una din cele mai importante si benefice idei ale acestui secol. Programele desfăsurate în cadrul acestui proiect de anvergură mondială au contribuit în mod fundamental la schimbarea unor balante grav deteriorate de regimuri autoritare si dictaturi iresponsabile. E nevoie de perspectiva pe care o pot aduce doar cîteva decenii bune spre a întelege, cu adevărat, cît de important a fost rolul jucat de această initiativă. E nevoie să se steargă micile, uneori întemeiatele, alteori meschinele nemultumiri fată de un program ori altul desfăsurat de o fundatie natională Soros, e nevoie de a vedea crescînd o societate altfel decît cele cu care aproape ne resemnaserăm, pentru a întelege anvergura initiativei numite Societatea deschisă. Pînă atunci - ne place ori nu - sîntem obligati să vedem cum spirite certate cu bunul-simt încearcă să folosească în modul cel mai impropriu cu putintă exact pîrghiile deschiderii. Unora li se pare că printr-o societate deschisă se întelege dreptul de a spune - mai ales pe sub masă - orice despre oricine. Or, în fond, nu există nimic mai străin spiritului în care a fost lansat programul multidimensional al dlui George Soros.
Mai grav chiar, oameni certati cu buna-cuviintă se comportă de o manieră ce indică faptul că pentru ei ideea de societate deschisă înseamnă o societate deschisă doar pentru unii, eventual numai pentru membrii unui singur grup etnic. Mărturisesc că nu cunosc o jignire mai profundă ce poate fi adusă spiritului ce a declansat si continuă să sustină - moral si material - ideea societătii deschise. Cu atît mai mult, găsesc de cuviintă că, măcar din cînd în cînd, gesturile oamenilor ce pîngăresc valorile pentru care pledează initiativa Societătii deschise trebuie discutate. Nu atît pentru că ar putea avea darul de a descuraja total actiuni necugetate, dar măcar spre a vedea, public, cum gîndesc si găsesc de cuviintă să procedeze unii dintre noi.
La 23 aprilie a.c., domnisoara Denise Rosenthal, plecată de patru ani din România în Canada, unde îsi pregăteste un doctorat în stiinte politice, la York Universiy, adresează dlui George Soros si "organizatorilor programelor pentru Europa Răsăriteană de la Fundatia Soros" o scrisoare. Dra Rosenthal informează că este nevoită să aducă la cunostintă adresantilor scrisorii două cazuri care cer "directa dvs atentie pentru bunăstarea strategiilor Soros în România de azi". Mai adaugă dra Rosenthal că ceea ce trimite dlui Soros constituie fragmente din cercetări la fata locului pe care le-a prezentat recent în cadrul unor conferinte internationale desfăsurate în Statele Unite, comunicări oferite spre publicare unor reviste academice americane. Si adaugă dra Rosenthal: "Cu toate acestea, nu am mentionat încă (în ele) implicarea Fundatiei Soros în realizarea acestor comunicări, atîta vreme cît nu sînt sigură dacă aveti cunostintă de aceste probleme. De asemenea, am dorit să vă protejez, deoarece, asa cum am mentionat mai sus, nu pot uita rolul dumneavoastră de binefăcător în Europa Răsăriteană de azi (eu însămi m-am bucurat de achitarea costului biletului de avion de către dvs., cînd am părăsit România, în 1995, cu o bursă pe care am cîstigat-o pentru realizarea unei licente universitare în Canada)."
Înainte de a vedea cum si de ce a dorit dra Denise Rosenthal să-i protejeze pe dl George Soros si pe conducătorii programelor Fundatiei Soros în Europa Răsăriteană, să spunem că bine a făcut neimplicînd organizatia condusă de filantropul american în comunicările făcute în Statele Unite. Prima problemă pe care dra Rosenthal tine să o aducă la cunostinta dlui George Soros se află înglobată în genericul "Sînt cumva amfitrionii 'antisemitismului latent' din România finantati astăzi de Soros?" Răspunsul drei Rosenthal la această întrebare vine absolut, lipsit de orice îndoială: "Da." Este usor de bănuit satisfactia dusmanilor dlui Soros (si slavă Domnului, ca orice om care a făcut si face mult bine, dl Soros are destui dusmani) în fata unor asemenea "comunicări stiintifice" prezentate fie în reviste americane, fie în cadrul unor conferinte internationale desfăsurate în Statele Unite. Pe ce se bazează concluziile drei doctorande Rosenthal? România literară, de pildă, este o revistă ce apare si cu sprijin financiar acordat de Fundatia Soros - România. Or, informează dra Rosenthal, în această revistă dl Nicolae Manolescu semnează Holocaust si Gulag, la 11 martie 1998. Dl Manolescu ar fi nu doar "promotorul" unei dezbateri devenită Holocaust vs Gulag, ci ar pune chiar "sub semnul întrebării credibilitatea numărului victimelor evreiesti ale Holocaustului."
Întrebarea pe care o pune dra Rosenthal dlui George Soros si responsabililor programelor Fundatiei Soros în Europa Răsăriteană este foarte limpede: "Întrebarea mea este: a cercetat Fundatia Soros scrierile acestor intelectuali înainte de a decide asupra finantării ziarelor si revistelor lor cum ar fi România literară? Asa cum oricare din referentii mei vă poate informa, a fi celebru în România nu înseamnă neapărat a avea un spirit democratic si, în lipsa unui sistem bazat pe merit, grupuri închise îsi promovează membrii în orice pozitii. Ca evreică, am simtit multă durere în timp ce am făcut cercetări si am scris despre aceste lucruri văzînd că nu sîntem doar marginalizati, pusi într-un colt al istoriei în România de astăzi si, finalmente, blestemati, dar că dvs., principalul filantrop al Europei Răsăritene de astăzi, finantati asemenea publicatii si programe - a se vedea de asemenea Scoala de vară Soros unde Constantin Noica (intelectual legionar dintre cele două războaie, mentionat si în a doua dezbatere aici) este tratat ca o celebritate în 1998, în România."
În afară de enormitatea că dl George Soros ar avea nevoie de confirmările referentilor drei Rosenthal pentru a întelege un lucru stiut de toată lumea, că nu doar în România, ci oriunde în lume, a fi celebru nu înseamnă în mod automat să fii si un spirit democratic, să spunem că ar fi nevoie, înainte de a merge mai departe, să vedem cine sînt cei pe care dra Rosenthal îi numeste "referentii mei", fiindcă îi pomeneste si la începutul scrisorii pentru a-si consolida credibilitatea. Scrie dra Rosenthal: "Trebuie să vă informez, cu mare tristete, în legătură cu cele descoperite de mine, lucruri ce pot fi verificate cu oameni cu care ori am lucrat ori ale căror studii le-am analizat, oameni ca..." Lăsînd la o parte, din motive de spatiu, functiile si titlurile celor numiti, iată pe cine invocă dra Rosenthal în sprijinul descoperirilor si concluziilor sale despre tot felul de atitudini reprobabile, antisemite si antidemocratice exprimate în publicatii ca 22 si România literară - Leon Volovici, Vladimir Tismăneanu, Mihaela Miroiu, George (probabil Radu) Ioanid, Michael Shafir. Desi putine lucruri mai au darul să mă mire astăzi, cred, totusi, că ar trebui să aflăm chiar din partea "referentilor" drei Rosenthal în ce măsură opiniile lor sînt absolut identice cu cele ale vigilentei doctorande, în ce măsură cunosc demersurile sale stiintifice, comunicările si studiile puse în circulatie în Statele Unite, în ce context si între ce limite au avut loc schimburile de idei între Domniile lor si dra Denise Rosenthal. Ca întotdeauna, ceva mai multă lumină în asemenea chestiuni nu strică.
Cît priveste revolta drei Denise Rosenthal, provocată de faptul că personalităti precum Mihai Eminescu si Constantin Noica sînt privite ca niste celebrităti (lionized) în publicatii românesti finantate de Fundatia Soros, în pofida unor pozitii ideologice inacceptabile îmbrătisate de cei doi, e greu de presupus că lucrurile s-ar putea schimba. Nu stiu cine si-ar asuma responsabilitatea să conteste statutul pe care si
l-au cîstigat Eminescu si Noica. Corect ar fi fost să se afle de la dra Rosenthal dacă publicatiile si Scoala de vară (e vorba, probabil de cea de la Tescani) puse de Domnia- sa la stîlpul infamiei folosesc sprijinul financiar al Fundatiei Soros pentru a sprijini pozitiile ideologice reprobabile îmbrătisate cîndva de Eminescu sau Noica, de a le recomanda în vreun fel cititorilor sau cursantilor de astăzi.

*


Cea de a doua chestiune arzătoare pe care dra Denise Rosenthal tine să o aducă la cunostinta dlui George Soros este prezenta unor spirite asa-zis antidemocratice în componenta Comitetului de conducere al Fundatiei Soros - România ("On the members in the Board of the Soros Foundation in Romania"). Persoana vizată este dl H.- R. Patapievici. De la bun început, iarăsi spre a-si consolidata credibilitatea în fata celor cărora le adresează denunutul, dra Rosenthal indică numele unor intelectuali cunoscuti, din România si din străinătate, cărora scrierile dlui H.-R. Patapievici le-ar fi atras atentia; se subîntelge, în mod neplăcut. Numele invocate de dra Denise Rosenthal sînt Mihaela Miroiu, Gabriel Andreescu, Renate Weber, Vladimir Tismăneanu, cărora li s-ar adăuga "si alte voci din presa românească."
Mai mult, dl George Soros este informat că dra Denise Rosenthal lucrează "...în prezent, împreună cu dr. Miroiu la analizarea continutului politic nedemocratic al unora din scrierile dlui Patapievici." Auzisem, în cîteva rînduri, că dna Mihaela Miroiu îl dă drept exemplu negativ studentilor Domniei sale pe dl H.-R. Patapievici, atunci cînd discută cu acestia chestiuni legate de valorile democratiei si pericolele ce amenintă asemenea valori.
Mi-am spus că nu putea fi vorba decît de o bîrfă, ca atîtea altele, întrucît eram convins că dna Mihaela Miroiu a înteles, totusi, că nu se mai poate juca - nici singură, nici cu noi - de-a Academia Stefan Gheorghiu.
Revista 22 este denuntată drept un vehicol folosit de dl H.-R. Patapievici în procesul educării nedemocratice a populatiei României. Citez: "Asadar, vă rog să luati cunostintă de ceea ce constituie o inconsistentă etică între ideile politice ale dlui Patapievici si calitatea sa de membru în Comitetul director al Fundatiei Soros - România. Asa cum am spus mai înainte, a fi celebru în România nu înseamnă neapărat a fi un spirit democratic, politica este confundată cu cultura, si declamatiile cu promulgarea politicilor. În absenta revistelor dedicate stiintelor politice ori a altora, vederile unor intelectuali ca dl Patapievici (mai ales în 22) ori acelea exprimate în legătură cu antisemitismul latent - opinii publicate frecvent de reviste finantate de dvs. - formează cultura politică a românului mediu, lucru dovedit de cercetări recente la fata locului, si aceste vederi nu sînt deloc democratice."
Urmează o listă a multora din păcatele nedemocratice ale dlui H.-R. Patapievici. Dra Denise Rosenthal îl roagă pe dl George Soros "să ia notă" de aceste idei reprobabile: 1. Sprijinirea limitării votului doar la cetătenii educati, "asadar, excluderea a 80% din populatia" tării; 2. Considerarea feminismului, "în mod fătis", drept fascism, "atribut al unor femei-comisar si al unor lagăre de reeducare pentru bărbati"; 3. Convingerea că "negrii au pus stăpînire pe societate si pe viata universitară americană, atunci cînd au cerut să fie numiti afro-americani" si că "aceasta este o cerere nazist-comunistă; acelasi lucru pentru femei, homosexuali si orice om care nu este alb, american alb vorbitor de engleză ori crestin"; 4. Că "minoritatea maghiară din România este imperială si arogantă fată de majoritatea românească"; 5. Că "preocuparea pentru mediul înconjurător nu ar fi nimic altceva decît o pierdere de vreme prin conferinte, simplă flecăreală"; 6. Că "în întreaga sa operă, sprijină doar în vorbe o formă de hiper-ortodoxism".
Care ar fi caracterul deloc democratic al acestui ultim păcat (6) ce zguduie opera dlui H.- R. Patapievici e greu de înteles, fără serviciile unui "referent" specializat într-ale democratiei. În rest, după cum se vede, nu i-a trebuit prea mult drei Denise Rosenthal spre a învăta, vorba unui cunoscut prozator român, cum să te ardă cu tigara la subtioară, unde este pielea mai subtire. A deprins foarte rapid cum poate fi comisă un character assassination în America de Nord. Urmează întrebarea previzibilă, dar formulată cam anapoda, asemeni multora din frazele acestei delatiuni scrise într-o engleză amuzantă pe alocuri, mai ales că avem de-a face cu ditamai doctoranda, engleză foarte challenging, cînd vine vorba să o traduci în română. Ca să nu mai spun că, hotărît lucru, deseori logica drei Rosenthal mă depăseste: "Întrebarea mea este: atîta vreme cît nu am nici o îndoială că, într-o democratie, oricine este liber să îsi exprime convingerile lor (sic!) politice, cum este posibil să ai un membru Soros în persoana dlui Patapievici, cînd crezul lui Soros este promovarea valorilor democratice, din etnic, religios, gen etc. (sic!) care cu toatele sînt încălcate de dl Patapievici?"
Cunosc încercări anterioare de subtilă discreditare a dlui H.-R. Patapievici în mediile universitare nord-americane. Posibilitatea ca autorul Politicelor să fie invitat cîndva să predea pentru un timp într-o universitate nord-americană pare a da fiori unor specialisti în chestiuni românesti, oameni cu un devastator simt al monopolului. Un stagiu Fulbright în România sau cîteva contacte, mai mult sau mai putin epidermice, cu această tară determină asemenea oameni să se considere detinători ai adevărului absolut despre realitătile românesti, să încerce, cu orice pret, impunerea propriei perspective despre ce este si încotro se îndreaptă o asemenea tară. Altii, plecati din România, se simt obligati să depoziteze resentimente nu doar fată de o dictatură atroce, care le-a furat tara în care s-au născut, dar si fată de valori pe care această tară nu încetează să le producă. Cum, profesional, discreditarea dlui H.-R. Patapievici este dificil de realizat, se optează pentru piste înglobate în nefericita political correctness, devenită o armă devastatoare în mîinile celor ce nu îsi pot impune punctul de vedere prin competitie deschisă, echitabilă. Vreau să cred că delatiunea drei Denise Rosenthal nu are nimic comun cu asemenea mize murdare puse pe capul unui intelectual de talia dlui H.- R. Patapievici. Altfel, ar fi prea trist.
În ceea ce priveste acuzele aduse revistei 22, nu pot decît să reamintesc că, în urmă cu aproximativ un an, considerînd că unii din prietenii si colegii nostri de la revista Grupului pentru Dialog Social luau o pozitie nepotrivită în legătură cu acuzatii aberante aduse României literare, le sugeram că asemenea campanii nu se opresc niciodată la o singură victimă, că vor urma si altele. Îndrăznesc să cred că delatiunea drei Denise Rosenthal îmi dă dreptate, una de care m-as fi lipsit cu dragă inimă.
Revenind la acuzele aduse astăzi dlor Nicolae Manolescu si H.- R. Patapievici, unor publicatii ca 22 si România literară, ce se poate face pentru redresarea acestei situatii considerată de reclamanta noastră inacceptabilă? Dra Rosenthal oferă solutii si îsi ...oferă serviciile de voluntară: "Cum v-am prezentat chestiuni ce constituie obiect de studiu zilnic pentru mine, chestiuni care m-au îndurerat, atît ca evreică, cît si ca promotor al valorilor democratice, în sfîrsit as vrea să spun că sînt gata să vin si să discut cu organizatorii programelor Soros în Europa Răsăriteană, să stau jos cu ei, să le citesc si să le traduc articolele autorilor introdusi de mine aici, sau să-i ajut pe altii să facă acest lucru într-un spirit de impartialitate. Sînt gata să ofer orice informatie referitor la mine, referentii mei sau textele prezentate mai sus. Pot, de asemenea, să adaug alte voci la a mea si la ideile mele."
Asadar, dra Rosenthal face o ofertă de servicii complete. Totusi, cine este această îndurerată "promotoare a valorilor democratice", fiindcă e bine să vedem cine este revoltat că Eminescu si Noica au încă statut de celebrităti în cultura română, cine pune la colt personalităti de vîrf si publicatii de primă mînă din România. Citez: "S-ar putea să fie folositor, poate, să spun că între 1993 si 1995, ca studentă la Drept, am lucrat pentru Sochnut (Agentia Evreiască pentru Israel) în Bucuresti (în miscarea Aliyah) si că stiu ce spun, beneficiind de o evaluare fină si de primă mînă a curentelor democratice si a oamenilor din România. Cum puterea dvs este atît de mare în regiune, ea nu trebuie directionată gresit doar pentru că membrii Soros în regiune nu au fost studiati de fundatia dvs sau orientează pe o cale gresită strategiile dvs în care eu împreună cu o întreagă generatie de tineri continuăm să credem."
Nu este, totusi, cam putintel pentru a te autoprezenta drept o promotoare a valorilor democratice? Ne-ar trebui ceva mai multe date în legătură cu opera si munca de cercetare a drei Denise Rosenthal. Ne poate ajuta în acest sens vreunul din cei pe care Domnia-sa îi numeste "referentii mei"?
Este bine că organizatia dlui George Soros continuă să fie deschisă dialogului despre valorile democratiei, dar e trist că personaje marcate de turpitudine iau centrala din New York a Fundatiei Soros drept o cutie postală în care pot arunca orice. Nu stiu cît timp au pierdut angajatii organizatiei dlui George Soros pentru a verifica veridicitatea afirmatiilor drei Rosenthal, dar cred că Fundatia Soros - România are motive întemeiate să-i ceară doctorandei din Canada returnarea banilor pentru biletul de avion ce i-a fost asigurat cînd a plecat la studii. Dacă rămîne ceva cît de cît demn de luat în seamă din acest episod, asta ar fi nefericita sansă ca, în curînd, printre "specialistii impartiali", oferind analize si informatii despre România, prezentînd comunicări în cadrul unor reuniuni internationale etc., să se numere si dra, deja doctor, Denise Rosenthal. Dacă nu a găsit astăzi o usă neatent deschis la Fundatia Soros, în New York, poate găsi oricînd alte usi lăsate dinadins deschisă pentru asemenea diversiuni de pe urma cărora se mănîncă o pîine foarte bună.
În sfîrsit, în urmă cu doar un an, cineva pe nume Denise Roman era o admiratoare atît de mare a dlui H.- R. Patapievici încît sugera chiar organizarea, la Washington, a unui seminar ori conferinte dedicată operei dlui Patapievici. Intrase chiar în contact cu acesta prin e-mail. Curios cum sînt, mă întreb dacă nu există, cumva, o cît de firavă legătură între cele două identităti - Denise Roman si Denise Rosenthal. Dacă, prin absurd, există, ce ar putea explica oare un asemenea viraj de 1800, fiindcă denuntatul H.- R. Patapievici de astăzi era admiratul H.- R. Patapievici de ieri pe baza aceleiasi opere si în virtutea cam acelorasi articole publicate în presă.

*

Nici pe plan local nu stăm prost cu delatiunile. După o prezentă a mea într-o emisiune a postului national de televiziune, s-a întregistrat un protest vehement din partea unui telespectator. Numele său este Mihail Ecovoiu-Doreanu si pretinde că datorită unui referat demolator semnat de mine, pe vremea dictaturii Ceausescu, pentru Editura Cartea Românească, volumul Domniei-sale Răzbunarea "nu a fost numai respins, dar a fost si ars, odată cu întreaga mea operă, 34 de volume...". "Cuvîntul tovarăsului 'disident' Tudoran era sfînt pentru securisti, că era al unui specialist'", scrie dl Mihail Ecovoiu-Doreanu pe prima pagină a fotocopiei referatului semnat, într-adevăr, de mine; un referat care, da, recomanda editurii respingerea manuscrisului, pentru faptul că nici unul din cele patruzeci de texte ale sale nu mi s-a părut a avea vreo legătură cu literatura.
Din păcate pentru dl Ecovoiu, tocmai acest text olograf pus pe prima pagină a referatului dovedeste că este vorba de o mistificare, fiindcă modificările făcute, cu stiloul, în textul referatului meu dactilografiat, dovedesc că avem de-a face chiar cu scrisul "victimei". În plus, acolo unde un rînd al referatului nu se termină chiar la marginea filei, dl Ecovoiu adaugă, cu altă masină de scris (diferenta între literele celor două masini de scris - a mea si a Domniei-sale este frapantă) afirmatii pe care acum mi le pune în cîrcă. Iată cîteva exemple de adaosuri: "Ecovoiu nu zugrăveste epoca Com. ce-o trăieste". Unde scriu: "Literatura, însă, nu există în Popas în curaj, cum nu există în nici una din paginile manuscrisului." Dl Ecovoiu bate o virgulă, după care adaugă "o lit. politico-educativă a vremi". Altundeva adaugă "infl. din lit. am. capitalistă", ceea ce, probabil, ar fi vrut să spună "influentă din literatura americană capitalistă". Dar se răzgîndeste, si sterge cu stiloul cuvintele adăugate.
Sub finalul referatului semnat de mine, dl Mihail Ecovoiu-Doreanu adaugă, iarăsi olograf, următoarele: "Scrisoare scoasă din dosarul de la securitatea Pitesti de către col. Micutelu la anchetă, prin care mi se demonstra si părerea unor confrati (scriitori 'competenti' dar devotati partidului), că literatura scrisă de mine este apolitică, dusmănoasă PCR-ului si fără nici o valoare... Otravă de disident."
Regret orice neplăcere va fi avut dl Mihail Ecovoiu-Doreanu cu organele de Securitate din Pitesti, dar, asa cum dovedeste tocmai copia referatului semnat de mine si transmis de Domnia-sa postului national de televiziune, eu nu am sustinut decît că manuscrisul prezentat de dl Mihail Ecovoiu-Doreanu Editurii Cartea Românească era lipsit de valoare literară. Aprecierile privind caracterul apolitic, dusmănos fată de P.C.R. nu apar nici măcar în adaosurile săvîrsite de Domnia-sa cu propria-i masină de scris. Si atunci, de fapt ce comite dl Mihail Ecovoiu-Doreanu? O delatiune sau un... autodenunt? Asemenea falsuri l-ar putea costa pe dl Mihail Ecovoiu-Doreanu neplăcute procese de calomnie. În ceea ce mă priveste, să stea linistit, nu am timp de asa ceva. Autodenuntul pe care-l contine documentul transmis televiziunii nationale l-ar putea costa însă mai scump - pierderea oricărui dram de respect pentru propria-i persoană. Că Domnia-sa se află în posesia unei copii a referatului respectiv nu mă miră. Din cîte îmi amintesc, Editura Cartea Românească (probabil, nu doar ea) cerea ca un referat să fie prezentat în cîteva exemplare. Evident, la unul din ele era îndrituit si autorul ce prezenta un manuscris editurii, mai ales atunci cînd aceasta îi refuza tipărirea volumului.
Dacă pentru unii delatiunea pare un hobby cu orientare politică, pentru altii pare a fi un drog cu ajutorul căruia îsi mistifică motivele atîtor dureroase neîmpliniri sociale si profesionale. Nu ne rămîne decît să-i compătimim - si pe unii, si pe ceilalti.