Cu sprijinul Ministerului Culturii

Acasa|Actualitatea|Literatura|Interviurile RL|Eveniment|Arte |Meridiane|Ochiul magic
 

Genealogii:
Despre N.I. Herescu de Mihai Sorin Rădulescu

"ROMÂNIA
Ministerul Afacerilor Interne
Direcţiunea G-rală a Poliţiei
Poliţia Aeroportului Băneasa
Nr. 394
1945 Luna Iulie Ziua 28

DIRECŢIUNEA GENERALĂ A POLIŢIEI
Serv. Pol. Adtive şi Fruntarii


La ordinul Dvs. Nr. 185 din 27 Iulie 1945.

Am onoare a raporta că întreaga arhivă a Poliţiei Aeroportului Băneasa a ars cu ocazia luptelor ce au avut loc între trupele române şi germane în timpul de la 23 - 27 August 1944, fapt pentru care nu putem raporta datele cerute.

Totuşi, din cercetările făcute atât printre personalul aeroportului Băneasa, cât şi în scriptele ce au mai rămas la Soc. LARES, cât şi la traficul aeroportului Băneasa, reiese că în adevăr la data de 5 Iulie 1944 Dl. Profesor Universitar Niculae Herescu cu soţia şi fiica Ioana au părăsit ţara prin acest punct de frontieră cu destinaţia B. Pesta - Viena.

Datele asupra actelor pe baza căreia s-a aprobat ieşirea din ţară nu le posedăm.

[Amprentă de ştampilă rotundă cu stema României, având în exergă cuvintele ,Poliţia Aeroportului Băneasa]


Şeful Poliţiei Aero-Băneasa
Comisar,
[Semnat:] G. Gherman

Gheorghe Gherman"



Această scrisoare oficială - dactilografiată - se găsea printre hârtiile legate de familia latinistului N.I. Herescu (1906 - 1961), pe care mi le-a dăruit, în vara anului 1998, istoricul de artă Cătălin Davidescu din Craiova, muzeograf la Muzeul de Artă de acolo şi autor al unei cărţi despre pictorul Ion Ţuculescu. Este vorba de un document important pentru reconstituirea biografiei scriitorului, pentru că se referă în mod direct la momentul despărţirii lui de România, alegând exilul. Este de observat însă faptul că zborul a avut loc cu mai bine de o lună înainte de 23 august 1944. A prevăzut oare profesorul ceea ce avea să urmeze? Avea oare vreo misiune de îndeplinit în condiţiile în care Mareşalul Ion Antonescu era încă la putere? Mulţi oameni politici români nici nu puteau încă să creadă la data aceea că România avea să fie abandonată de Occident şi supusă sovietizării.

Deşi zborul amintit în acest document îi purta spre Viena, N.I. Herescu şi familia sa nu aveau să se oprească aici, capitalele în care s-au stabilit fiind Lisabona şi apoi Paris. Fiica sa Ioana a locuit dealtfel şi la Londra, unde a lucrat o vreme la secţia română a B.B.C.

N.I. Herescu - căruia i-am evocat pe scurt interesantele înrudiri într-un articol din ,Ziarul de duminică"1 - a fost readus în contemporaneitate prin romanul său în două volume, tradus din franceză şi publicat de către cercetătorul literar Nicolae Florescu de la Institutul Călinescu, precum şi prin restituirile apărute în ,Jurnalul literar". Ilustrul filolog clasicist - ca şi mai înainte evocatul arheolog şi epigrafist Scarlat Lambrino - ar merita antologii care să le restabilească locul în peisajul culturii româneşti, văduvită multe decenii de prezenţa lor. Atitudinea anticomunistă le-a adus oprobriul autorităţilor de la Bucureşti şi memoria lor suferă încă de pe urma aceasta până în zilele noastre. S-ar găsi oare finanţare astăzi pentru volume de Scarlat Lambrino şi de N.I. Herescu? Nu pot da răspunsul nefiind nici arheolog, nici filolog, dar întrebarea merită a fi pusă. Pentru N.I. Herescu, romancierul cu mai mult sau mai puţin succes, s-au găsit fonduri, totuşi preocupările sale de latinist constituie dimensiunea majoră a personalităţii sale.

Profesorul şi-a continuat opera la Paris, unde a îngrijit în 1958 un volum intitulat Ovidiana. Recherches sur Ovide publiées ŕ l'occasion du bimillénaire de la naissance du počte. Cartea se găseşte la Biblioteca Naţională de la Lisabona, cea mai mare bibliotecă a Portugaliei, unde pot fi consultate şi alte publicaţii ale savantului român: Militarul îngâmfat (Miles gloriosus), de Plaut, traducere de N.I. Herescu (1941), Problčmes de critique et d'histoire textuelle de Victor Buescu, cu prefaţă de N.I.Herescu (Paris, 1942), N.I.Herescu, Bibliographie de la littérature latine (Paris, 1943), Les rimes de Virgile (1947), o carte de mici dimensiuni apărută la Coimbra, intitulată Catulo: o primeiro romântico (1948), Notes additionnelles ŕ la bibliographie de la littérature latine: au sujet d'un compte rendu singulier (1951) şi La rime vocalique dans la poésie latine (1954). A publicat în reviste portugheze prestigioase precum ,Revista da Faculdade de Letras" şi ,Anales de Filologia Clasica", precum şi în ,Revue des Etudes Roumaines", excelenta revistă de umanioare a exilului românesc. A predat la Universitatea de la Lisabona în 1946 - 1947, stabilindu-se apoi în capitala Franţei. Pentru N.I. Herescu şi generaţia sa, ideea latinităţii nu era o glumă, un obiect al deriziunii, precum tinde din ce în ce mai mult să fie astăzi, atât la noi, cât şi în Occident.

în trei masive instrumente de lucru de istorie literară apărute în ultimii ani există articole consacrate acestui literat care, pe lângă traduceri din latină şi scrieri de istoria literaturii latine, a cochetat şi cu literatura română, publicând poezii şi proză. Este fireşte foarte binevenită includerea lui N.I. Herescu în aceste dicţionare, cu atât mai mult cu cât el a ocupat şi funcţia de preşedinte al Societăţii Scriitorilor Români între 1939 - 1944. S-au strecurat însă unele inadvertenţe care merită a fi îndreptate, nu din plăcerea de a căuta greşeli şi de a corecta pe alţii, ci evident de dragul exactităţii. în utilul Dicţionar general al literaturii române, coordonat de acad. Eugen Simion, în volumul care se referă la litera ,H" (2005; pp. 496-497), ar trebui corijat anul naşterii: în loc de 1903, cum figurează aici, este 1906. Deţin un ,Certificat de inapt pentru serviciul militar dar apt pentru serviciul obştesc" - în original - al lui N.I. Herescu - al cărui nume este scris sub forma ,Herăscu Nicolae" -, act eliberat de Corpul 1 Armată, Cercul Teritorial Dolj, purtând semnătura generalului de divizie Olimpiu Stavrat, comandantul acestui corp de armată. Aici este trecută ca dată a naşterii ,6 - 12 - 906", iar ca loc, ,Craiova, şstr.ţ Sf. Mina 18". Este de presupus că, fiind vorba de un document militar, are o credibilitate ridicată.

De asemenea, atât în acest lexicon, cât şi în volumul II al Dicţionarului biografic al literaturii române (2006), coordonat de Aurel Sasu (care apare pe copertă şi pe pagina de titlu fără regretaţii profesori Mircea Zaciu şi Marian Papahagi), precum şi în Enciclopedia exilului literar românesc (2003) a lui Florin Manolescu, se spune că latinistul se trăgea dintr-o veche familie boierească, cea a lui Udrişte Năsturel. în Dicţionarul coordonat de Aurel Sasu, ca mamă este trecută ,Ecaterina", în dreptul numelui ei de familie fiind un semn de întrebare. A răspunde la aceste chestiuni presupune o discuţie mai lungă şi încă cel puţin un articol. Pe scurt, lucrurile stau însă în felul următor: mama scriitorului era născută Viişoreanu - cu varianta ,Vicşoreanu" -, fiind sora magistratului Nicolae D.Viişoreanu, preşedinte al Tribunalului de la Turnu Severin, descinzând din familia boierească oltenească a Viişorenilor. N.I. Herescu purta aşadar prenumele unchiului său matern. Legătura cu oraşul de la Dunăre explică de ce scriitorul şi-a semnat romanul publicat la Paris, Agonie sans mort, cu pseudonimul Ch. Séverin.

Cu neamul lui Udrişte Năsturel nu avea nici o legătură prin genealogia sa paternă. Năsturelii îşi spuseseră într-adevăr şi ,Hereşti" sau ,Năsturel - Herescu", datorită moşiei lor strămoşeşti cu acest nume, din judeţul Ilfov, astăzi Giurgiu. Au mai existat şi Hereşti în Bucovina, înnobilaţi de austrieci cu titlul de baron, din care provenise Dositei Herescu, episcop de Rădăuţi în prima jumătate a secolului al XVIII-lea. Ascendenţa lui N.I. Herescu este lămurită şi documentată de un ,Act dotal" prilejuit de căsătoria părinţilor scriitorului, act pe care îl reproduc în continuare ca ,probă genealogică". Dactilografiat şi purtând un timbru fiscal cu chipul regelui Ferdinand, este vorba de o copie legalizată aflată tot în colecţia mea:



,în vederea căsătoriei noastre proiectate între subsemnatul Locot. Major în regimentul I. Călăraşi domiciliat în Craiova şi subsemnata Caterina D. Vicşoreanu, majoră, s-au încheiat prezentul contract de căsătorie, în acord şi cu consimţământul nostru Pantele I. Herăscu şi Zoie P. Herăscu, părinţi legitimi ai viitorului ginere şi Dimitrie Vicşoreanu părinte legitim al viitoarei soţii şi care de asemenea semnează mai jos.

Subsemnaţii viitorii soţi adoptăm regimul dotal astfel precum este prescris de lege.

I) în vederea acestei căsătorii subsemnatul Dimitrişeţ Vicşoreanu din averea mea proprie constitui dotă fiicei mele câte una mie lei pe fiecare an, iar după încetarea mea din viaţă va lua a treia parte din toată averea mea mişcătoare şi nemişcătoare.

Suma de lei arătată de 1000 lei voi răspunde-o viitorului meu ginere în două câştiuri de fiecare an, din şase în şase luni.

Drept siguranţă pentru regulata plată a sumei de una mie lei viitorul meu ginere va lua inscripţia ipotecară în proprietatea mea Buzducu din jud. Romanaţi plasa Olteţu.

Subsemnata Catarina D. Vicşoreanu în vederea căsătoriei ce voiesc a contracta cu D-l I.P. Herăscu Locotenent îmi constitui dotă a treia parte din averea rămasă pe urma răposatei mele mamă Elena Vicşoreanu şi care se compune din a treia parte din proprietatea Copăceni jud. Gorj şi a treia parte din moşia Făureşti comuna Găneşti Vâlcea plasa Olteţu pe care de acum este în drept viitorul meu soţ a le lua în posesiune şi a percepe venitul lor care actualmente se urcă la suma de lei una mie partea mea.

Subsemnatul Dimitrie Vicşoreanu mai constitui dotă fiicei mele din averea mea:

Trusoul şi bijuterie în valoare de lei două mii lei.

Una trăsură cu doi cai în valoare de lei 1500

Eu Ion P. Herăscu declar că am primit dota constituită mai sus

Noi viitori soţi fiind mulţumiţi pe cuprinsul acestui act dotal, declarăm că-l acceptăm în toată cuprinderea sa. Făcut în Craiova 6 mai 1888.

Urmează semnăturile

Actul transcris de Trib. Dolj la No 76/1888

conformitatea

şsemat:ţ Petre N.R... şnumele nedescifrat în întregimeţ"



Reiese aşadar faptul că bunicii paterni ai scriitorului se numeau Pantele (scris cu ,t") Herăscu (sau Herescu) - derivat, evident, al lui ,Pantelimon" şi echivalent al prenumelui ,Pandele" - şi Zoe. Locotenentul Ion P. Herescu avea să ajungă general. Aceşti Hereşti nu figurează în numeroasele studii care au fost consacrate de-a lungul timpului lui Udrişte Năsturel şi neamului său. De altfel, în Oltenia a mai existat încă o familie Herescu, cu o anumită platformă socială, al cărei nume avea poate legătură - cel puţin aşa afirma tradiţia orală păstrată la urmaşii ei - cu Biserica ,Sf. Ioan Hera" din Craiova. Numele ,Hera" - cu variantele ,Fiera", ,Fierea" - este de altfel deseori şi probabil că patronimicul lui N.I. Herescu provenea de la un ascendent cu acest prenume.

Bunicul matern al lui N.I. Herescu era Dimitrie Vicşoreanu (sau Viişoreanu), despre care ştiu dintr-un arbore alcătuit de genealogistul George D. Florescu, că era fiul slugerului Constantin Viişoreanu şi al unei Isvoranu, fiica boierului Mihalache Isvoranu şi a soţiei sale Smaranda născută Plopeanu. Este vorba de vechea spiţă a Isvoranilor originari din judeţul Olt, precizarea avându-şi rostul în faptul că au existat mai multe familii boiereşti cu acest nume. Bunica maternă a lui N.I. Herescu se numea, după cum se vede şi în actul de mai sus, ,Elena". Tot din spiţa manuscrisă a Isvoranilor - din care scoborau, aşadar, Viişorenii, pe linie feminină -, întocmită de George D. Florescu şi comunicată cândva prietenului său avocatul Dinu Tărtăşescu2, reiese că numele său de familie era ,Roşianu", familie boierească gorjeană din care scoborau şi ultimii Obedeni din Bucureşti.

Documentul este evident semnificativ şi pentru că aminteşte proprietăţile funciare ale familiei Viişoreanu care treceau prin zestre la părinţii lui N.I. Herescu: venituri de la moşia Buzducu din fostul judeţ Romanaţi, a treia parte din proprietatea Copăceni din judeţul Gorj şi a treia parte din moşia Făureşti, comuna Găneşti, din judeţul Vâlcea. După cum se vede, N.I. Herescu se născuse aşadar într-o familie de condiţie materială prosperă. Despre genealogia sa maternă se mai pot face încă multe consideraţii pe care le las pentru altădată.



1 ,Ziarul de duminică", nr. 42 (324), din 27 octombrie 2006, p. 4; suplimentul cultural al ,Ziarului financiar", anul VIII, nr. 2000, din 27 octombrie 2006.

2 Vezi Mihai Sorin Rădulescu, Corespondenţa unei prietenii: George D. Florescu - Dinu Tărtăşescu, în ,Bucureşti. Materiale de Istorie şi Muzeografie", XXI, 2007, pp. 65-105.

Parteneri Romania literara




                 

                                   

           

 
Toate drepturile rezervate Fundatia Romania literara