Numărul curent: 52

Numerele 37, 38, 39 si 40 din 2014 ale revistei Romania literara, apar cu sprijinul AFCN.

Cronica Plastică:
Din nou despre gravura mică de Pavel Şuşară


Ajuns acum la cea de-a treia sa ediţie, Salonul Internaţional de Gravură Mică de la Baia Mare, iniţiat şi coordonat profesional de artistul plastic Mircea Bochiş şi patronat de Muzeul Florean, al cărui proprietar şi finanţator este cunosacutul om de afaceri Victor Florean, s-a înscris indiscutabil în calendarul artistic al unui spaţiu care nu mai este marcat acum nici de graniţe fizice şi nici de limitări culturale. Sute de ţări de pe toate continentele, nenumărate moduri de a privi lumea şi tot atîtea modalităţi de exprimare se întîlnesc la Baia Mare fără prejudecăţi şi fără crispări, construind cel mai fascinant spectacol al comunicării şi al solidarităţii din spaţiul nostru cultural. Peste trei sute de ţări şi peste o mie două sute de lucrări s-au regăsit, în cadrul actualei ediţii, în sala de expoziţii a Coloniei de pictură de la Baia Mare, iar la Galeria filialei UAP s-au întîlnit, cu acelaşi firesc, dar într-o formulă mult mai cuprinzătoare, premianţii ediţiei precedente: Leo Ray (Israel), premiul I, Ana Lisboua (Brazilia), premiul II şi Hachmi Azza (Germania), premiul III.
Aşezat deja în coordonatele stabilite, atît ca proiect cultural, cît şi ca eveniment organizatoric, Salonul dezvăluie, de la o ediţie la alta, o anumită continuitate, o sumă de elemente repetitive care intră obligatoriu în metabolismul oricărei manifestări cu o ritmicitate prestabilită şi asumată, aşa cum sunt, îndeobşte, astfel de acţiuni. Dacă ar fi să identificăm elementele noi care intervin în dinamica ediţiilor, acestea nu trebuie căutate în structura Salonului şi în configuraţia lui de ansamblu, ci în detaliile semnificative, în geografia participării, în mutaţiile de atitudine şi de comportament ale participanţilor şi, evident, în substanţa lucrărilor înseşi. Din acestă perspectivă, datele mari ale acestei ediţii nu diferă fundamental de acelea cu care ne-au obişnuit deja ediţiile precedente. Avalanşa participărilor asiatice, latino-americane, din spaţiul ex sovietic şi din cel balcanic este la fel de mare, cum la fel de mare este şi interesul artiştilor din SUA şi din Israel. Ţările din Europa Occidentală şi cele nordice, deşi participă cu lucrări de o foarte bună calitate, sunt mai reticente cantitativ. Chiar şi numai din acest punct de vedere, sugestiile pe care privitorul le poate desprinde din expoziţie sunt extrem de interesante din punct de vedere psihologic şi socio-cultural: artistul occidental este mult mai prudent şi mult mai puţin motivat în ceea ce priveşte dorinţa de afirmare şi nevoia de comunicare, el exploatînd ofertele cu un tonus egal, fără fluctuaţii şi cu o evidentă, chiar dacă subînţeleasă, convingere că totul este stabil şi mereu disponibil, în timp ce artistul din spaţiul ex comunist, cel asiatic şi cel din America Latină are o nevoie imperativă de cominicare, o dorinţă de afirmare aproape ultimativă şi manifestă acea urgenţă în a răspunde la solicitare ca şi cînd o a doua şansă nu s-ar mai ivi. Acelaşi tonus ridicat şi aceeaşi lipsă de prejudecăţi pot fi sesizate la artiştii americani şi israelieni, prezenţi în număr mare, cu lucrări diversificate şi riguros gîndite în perspectiva finalităţii Salonului. Tot la acest nivel, al participărilor, dar şi al motivaţiilor din spatele deciziei de a participa, poate fi evaluată şi prezenţa artiştilor din România. Dacă la prima ediţie participarea acestora a fost de-a dreptul irelevantă, dacă la cea de-a doua a fost doar cu puţin mai mare, la actuala ediţie ea a fost realmente intempestivă. Cincizeci de artişti români, din toată ţara, au trimis în jur de două sute de lucrări, fapt care ar merita o analiză specială şi mult mai atentă. Există, în acestă atitudine, semnul unei inexplicabile mefienţe în faţa lucrurilor noi, o ciudată absenţă a dorinţei de a construi, de a o lua de la capăt, şi un anumit instinct oportunist, o reală disponibilitate doar în momentul în care s-a dovedit că mecanismul funcţioneză şi că s-ar putea obţine oarecari beneficii fără o investiţie prea mare. Dacă cea de-a treia ediţie aduce în discuţie un aspect nou cu adevărat, acela este chiar caracterul şi atitudinea artiştilor români faţă de oferta propriului lor spaţiu cultural. în pofida acestei realităţi nu tocmai confortabile din punct de vedere moral, juriul, al cărui membru a fost şi artista din Brazilia, Ana Lisboua, a nominalizat în vederea premierii, alături de alţi doisprezece artişti din diferite ţări ale lumii, şi trei artişti români. Ei sunt: Laura Teodora Ghinea, Maria Nechita şi Aurel Cristian Opriş. în cele din urmă, juriul i-a selectat pentru cele trei premii pe următorii graficieni:
-premiul III, în valoare de 500$, GARCIA FLORIAN, GUSTAVO ADOLFO din Peru
-premiul II, în valoare de 1000$, SOPHIE CARRAU, din Franţa
-premiul I, în valoare de 1500$, WANG SHAO CHUN, din China.
Conform regulamentului, preminaţii acestei ediţii vor fi în mod automat şi membri ai juriului în cadrul ediţiei viitoare, premiile urmînd să li se înmîneze în momentul deschiderii celei de-a patra expoziţii a Salonului.