Cu sprijinul Ministerului Culturii

Acasa|Actualitatea|Literatura|Interviurile RL|Eveniment|Arte |Meridiane|Ochiul magic
 

Cerşetorul De Cafea:
Draga mea înamorată de Emil Brumaru


Dulcea mea prietenă din rouă
Lasă-mă să-ţi fiu prieten lin
în lumina caldă care plouă
Sufletul tău moale ca un crin

Faţa să ţi-o mîngîi trist cu faţa
Mîinile cu mîinile să-ţi prind
Cînd sporeşte-n ceruri dimineaţa
Roua grea căzută pe pămînt

Cu sărutul carnea mi-o-mblînzeşte
Lepădat am fost şi m-ai găsit
Prietena mea blîndă din miresme
în povestea fără de sfîrşit...

Te sărut,

Emil



P.S. Am în mine o amărăciune seacă. Chiar aşa de tare te-am supărat? Sînt normal cît poate fi un om care scrie versuri şi care ţine la tine. Oare e aşa de greu de înţeles? Şi eu cu ŤTezeleť mele din august!!! Dar, după cum vezi, le continui într-un fel. Ce-s eu vinovat că tu ai o ,carcasă" aşa de dată-n portolaci cu draci? Miezul se dibuie mai greu, se vede cu sufletul. De ce iei tu ce-i rău şi nu vezi ce-i bun? Sau de ce nu le iei pe amîndouă, fiindcă sînt amîndouă, nimeni nu-i numai rău sau numai bun. Te iubesc. Trebuie să-mi fie ruşine de asta? Şi-ncă chiar de tine? Am impresia ca la tine-i deranjat ceva, dar asta pe mine nu mă supără, mă întristează. Dea Domnul să trăieşti cît mai mult şi să-ţi aduci aminte de mine...

Parteneri Romania literara




                 

                                   

           

 
Toate drepturile rezervate Fundatia Romania literara