Numărul curent: 52

Numerele 37, 38, 39 si 40 din 2014 ale revistei Romania literara, apar cu sprijinul AFCN.

Păcatele Limbii:
Droguri şi lexic de Rodica Zafiu


În prezent, se vorbeşte şi se scrie tot mai mult despre droguri: în diferite contexte (cronică senzaţională, reportaje, analize sociologice sau medicale) şi în varii registre de limbaj (standard, ştiinţific sau familiar-argotic). Discursul jurnalistic rămîne totuşi unul destul de sumar, repetitiv, vehiculînd o informaţie minimală în raport cu amploarea fenomenului. Din păcate, nici instrumentele lexicografice nu sînt în acest caz de mare ajutor cititorilor: dicţionarele noastre generale nu reuşesc totdeauna să ţină pasul cu realitatea limbii actuale.
în limbajul curent, nu e nici o îndoială că termenii cei mai uzuali ai cîmpului semantic sînt substantivul drog (folosit mai ales la plural - droguri; corespunzînd fr. drogue, it. droga, engl. drug etc.), verbul a se droga şi participiul drogat, -ă, folosit cu valoare adjectivală şi mai ales ca substantiv ("drogaţii din parc"). Dicţionarul explicativ (DEX 1996) nu reflectă însă această situaţie: pentru drog oferă două sensuri, dintre care primul e foarte parţial şi prea generic - "substanţă de origine vegetală, animală sau minerală care se întrebuinţează la prepararea unor medicamente şi ca stupefiant" - , iar celălalt înregistrează un calc cu circulaţie redusă, nesemnificativă: "(fam.) medicament". S-ar putea ca această ierarhizarea a sensurilor - care pune în prim plan (în dezacord cu uzul curent) un înţeles ştiinţific neutru - să fie ecoul unui tabu de dinainte de 1989, al prudenţei generale în faţa lucrurilor periculoase. în acelaşi dicţionar (care reia în aceste puncte prima ediţie, din 1975) definiţia verbului fixează totuşi mult mai corect semnificaţiile: a (se) droga e în primul rînd "a administra sau a lua stupefiante". Conceptul nu lipseşte deci din dicţionar, fiind reprezentat de termenul stupefiant; dar şi pentru acesta, genul proxim al definiţiei este "substanţă medicamentoasă". La aproape toate denumirile specifice - haşiş, marijuana, canabis, opiu, cocaină, heroină - definiţia e "meliorativă", punînd în relief întrebuinţările pozitive ale substanţelor: cocaina e un "alcaloid extras din frunzele de coca, întrbuinţat ca anestezic local şi ca stupefiant"; heroina - "medicament derivat din morfină, cu acţiune analgezică şi stupefiantă" etc. Desigur, o asemenea tratare nu e nejustificată din punct de vedere ştiinţific; după cum nu e automat preferabilă maniera explicit contextualizată a altor dicţionare (The Concise Oxford Dictionary, 1999, de exemplu, se referă în definiţii la folosirea ilegală a drogurilor: "used as an illegal stimulant"; "often used illicit-ly").
Dacă definiţiile din DEX par excesiv de prudent-eufemistice, pînă la a masca sau anula sensul curent (ignorînd implicit şi sensurile figurate dezvoltate de la acestea; de exemplu, pentru drog, de "obişnuinţă puternic fixată"; "viciu" etc.), inventarul de termeni din această sferă semantică e satisfăcător şi compensează de fapt informaţia absentă: alături de cuvintele menţionate, au fost înregistrate (unele la a doua ediţie) mai multe compuse de tipul toxicoman şi toxicomanie, narcoman şi narcomanie, cocainoman şi cocainomanie etc., ca şi adjectivul invariabil antidrog. La acestea trebuie adăugate cuvintele culese şi explicate de Florica Dimitrescu, în Dicţionarul de cuvinte recente (ediţia I 1982, ediţia a doua 1997): de exemplu substantivul drogoman, în care drog, cu sensul bine precizat, se transformă într-un veritabil element de compunere (drogo-). Că nu este vorba de inovaţii izolate o demonstrează faptul că aceste cuvinte continuă să aibă atestări frecvente: "o operaţiune antidrog" (EZ = Evenimentul zilei, 3048, 2002, 4); "Cîinele antidrog era în pauza de masă" (EZ 2504, 2000, 1); "Brigada de Combatere a Crimei Organizate şi Antidrog" (EZ 3068, 2002, 3), "personaje de drogomani" (România literară, 17, 2000, 19). Apar însă permanent şi alţi termeni, inovaţiile şi calcurile fiind uşor de produs mai ales cu ajutorul elementului drogo-: "Help-line pentru (...) drogo-dependenţă" (EZ 2886, 2001, 16).
în limbajul jurnalistic actual, termenul curent droguri alternează, în cursul aceluiaşi articol, pentru evitarea repetiţiilor, cu stupefiante sau cu alte sinonime parţiale (narcotice, halucinogene): "Liceele în care se consumă droguri"; "distribuitorii de stupefiante"; "halucinogenele sunt vîndute în perimetrele apropiate unităţilor de învăţămînt" (Libertatea 3563, 2002, 3); "patru reţele de traficanţi de droguri" - "controlul pieţei de stupefiante" (EZ 3069, 2002, 2). Cîmpul lexical cuprinde sintagme şi asocieri lexicale specifice - cu dealeri, consumatori ("foşti sportivi, dealeri de droguri", EZ 2969, 2002, 4; "cei 38 de dealeri şi consumatori", EZ, 3068, 2002, 3), ca şi denumiri de droguri mai noi, neînregistrate de DEX (ecstasy: "drogul sintetic numit ecstasy", EZ 3055, 2002, 5) etc. în plus, o serie de termeni argotici (reprezentînd uneori traduceri, calcuri) intră în uzul jurnalistic mai larg; cel mai cunoscut este iarbă: "erau trei kilograme de iarbă, calitatea întîi, de la ruşi" (AC 42, 1998, 3); "mirosul dulceag-amărui al ţigărilor cu "iarbă""; ""iarba" sînt ţigările cu marijuana" (EZ 1654, 1997, 5), la care se pot adăuga prafuri ("Băieţii lu' Pătatu sînt ăia cu prafuri" - EZ 1627, 1997, 3; ""praful" este drogul care se prizează" EZ 1654, 1997, 5), lumînări, bomboane etc.