Cu sprijinul Ministerului Culturii

Acasa|Actualitatea|Literatura|Interviurile RL|Eveniment|Arte |Meridiane|Ochiul magic
 

Restituiri:
Emanoil Bucuţa şi contemporanii săi de Nicolae Scurtu

Biografia scriitorului şi cărturarului Emanoil Bucuţa (1887–1946) se cuvine a fi cercetată cu mai multă rigoare, întrucât conţine unele ştiri, note şi informaţii valoroase privitoare la epoca în care s-a format şi a creat, precum şi la unii dintre contemporanii săi.
Jurnalul, încă inedit, literatura sa epistolară şi unele memorii modifică imaginea despre autorul cărţii esenţiale Pietre de vad. Volumul 1–4 (1937–1944), care nu a fost încă restituită.
Graţie funcţiilor şi demnităţilor pe care le-a avut în domeniul culturii, Emanoil Bucuţa a stabilit relaţii epistolare cu Duiliu Zamfirescu, N. Iorga, Const. Rădulescu-Motru, Dimitrie Gusti, Cezar Petrescu, Ion Bianu, Paul Zarifopol, Nae Ionescu, Henri Blazian, Ion Ciocârlan şi mulţi alţii.
Revelatoare, sub toate aspectele, sunt epistolele trimise istoricului literar şi benedictinului din Neamţ G.T. Kirileanu (1872–1960), intelectual distins, personalitate autentică şi posesorul unei bogate biblioteci în care existau manuscrise, documente, reviste şi cărţi rare şi foarte preţioase.
Epistolele ce se publică, aici, întâia oară, relevă convingător excelentele relaţii existente între cei doi cărturari care manifestau aceeaşi pasiune pentru cunoaşterea trecutului literar şi cultural al unora dintre confraţii lor.
Emanoil Bucuţa se confesează, în unele epistole, sincer, direct şi fără nici o ezitare, aşteptând de la învăţatul nemţean, mai experimentat, un semn, o aprobare, o infirmare sau o nouă privire.
Epistolele trimise, în 1944, lui G.T. Kirileanu conţin stări de nelinişte care prevestesc, de fapt, ceea ce va urma curând: anularea tuturor valorilor autentice ale acestui neam atât de terorizat de istorie.
*
România
Ministerul Educaţiunii Naţionale
Casa Şcoalelor şi a Culturii Poporului
Nr. 41130/1247
[Bucureşti, 13 decembrie 1939]

Stimate domnule Kirileanu,

Volumul1 lui G. Vâlsan, pentru a cărui alcătuire ne-aţi fost de mare ajutor, a apărut. Vă trimitem un exemplar şi vă rugăm să ne arătaţi cui se cuvin drepturile de autor, cu dovezi în sprijin, care să nu dea naştere la controverse şi să fie valabile pentru Contecios şi Ministerul de Finanţe.
Primiţi, vă rugăm, stimate domnule Kirileanu, încredinţarea sentimentelor noastre deosebite.
Administrator,
Emanoil Bucuţa
Director,
M. Popovici

[Domnului G.T. Kirileanu, Strada Ştefan cel Mare, Piatra-Neamţ].

*

Casa Şcoalelor
şi a
Culturii Poporului Direcţia Educaţiei Poporului
Bucureşti, 25 ianuarie 1943

Dragă Domnule Kirileanu,

Am primit broşurile monografice ale d[omnu]lui Juvara2. Trebuie să fi fost la vreun cuvânt de-al dumitale. Am să-i răspund când voi avea volumul, peste vreo două săptămâni, din Pietre de vad3, ca să-i pot trimite şi eu ceva.
M-au mirat salamalecurile, pe care le face, în afară de mici şi, cu cereri de iertare, făcute îndreptări, monografiei despre Maiorescu a lui Lovinescu.
Omul este un cercetător literar de meserie. Trebuia să pună la un loc datele de ici, de colo, din viaţa şi opera maioresciană, cu un adaus faţă de trecut.
Spiritul însă în care e scrisă cartea este slab. Critica impresionistă, pentru care toate cărţile şi toţi oamenii sunt numai stări de suflet ale mânuitorului ei, ţine scaun de judecată criticii normative sau teoretice.
Poate să ţie, dar într-o monografie jubiliară, nu în înţelesul că ar fi ieşită la un hram mare ca acesta, 100 de ani de la naştere, ci în înţelesul că e întâia, care vrea să-l cuprindă întreg, om şi operă.
Aş vrea să pot să-i public lui Virgil Cioflec, Andreescul4 lui la Casa Şcoalelor. Poate că aşa l-aş zori să-l isprăvească. Vorbeşte de nişte încheieturi între capitole la care ar mai avea să lucreze. Ştiu eu ce înseamnă astfel de legături între părţi! Multe asemenea părţi au rămas de izbelişte din pricina lor.
Mi-e ruşine să-ţi spun că nici n-am deschis plicul cu scrisorile bietului Vâlsan, biet, că a ajuns pe mâinile mele şi mă port cu el cum mă port.
Aş vrea însă s-o fac mai cu răgaz, şi acel răgaz nu-l aflu. Pe urmă, te mai băgaseşi şi dumneata să mă pui faţă cu sora lui şi ai uitat, când ai fost aici. Nu poţi să-mi dai adresa şi, poate, dacă vă cunoaşteţi, să mă premergi acolo în ceea ce s-ar chema câteva rânduri de recomandare? N-aş întreba mult, dar simt nevoia să-l cunosc de la vatră.
Îţi trimit un foileton al lui Perpessicius5, îndreptat cu mâna lui, despre Sfaturi. Le-a prins destul de bine şi e un omagiu vrednic.
În acelaş[i] timp vin şi Antologia filosofică6 a celor trei filosofi de vreme nouă, doi moldoveni şi unul o corcitură franco-ardeleană, precum şi Antologia7 circum – maioresciană a aceluiaşşiţ Lovinescu. Vrea să se lege de Maiorescu şi pace!

Să auzim de bine,
Emanoil Bucuţa

*
Bucureşti, 15 iulie 1944

Bade Gheorghe,

Mi se pare că nu ne-am mai scris de mult? Dar cel care-ai scris cel din urmă tot dumneata ai fost. De atunci am mai apucat să-ţi trimit Folclorul medical român al lui Candrea8. Cartea e foarte bună, dar miroase, cel puţin unele pagini, a vin.
Am vorbit de curând despre dumneata cu Virgil Cioflec. Vine câte o dată prin Bucureşti şi dă atunci şi pe la mine. S-a băgat slugă la chinezi. În loc de grâu şi de păpuşoi, văd că nu creşte decât orez şi aleargă de colo, colo, pe unde-l poartă treburile acestei buruieni de noroi. Pentru că buruiana de noroi se pare că e şi o buruiană de aur.
Am tot crezut că am să ajung şi pe la Piatra-Neamţ şi să ne întâlnim chiar pe locurile unde vorbele au altă greutate. N-a fost chip. Timpul, aşa-zis liber, l-am petrecut prin sate ardeleneşti.
Am mai făcut nişte universităţi de vară, la care a trebuit nu numai să adun oameni, ca să vorbească, pe unii, şi ca să asculte, pe alţii, dar să fiu şi eu la catedră.
Încolo port grija cărţilor pe care le avem sub tipar. A ieşit zilele acestea volumul I din Istoria literaturii române moderne9 de Cioculescu, Streinu şi Vianu.
Am să ţi-l trimit şi dumitale prin poştă. Îmi spuneai odată ceva de Vianu. Să-l vezi aci, trăgându-l la faţă pe A.D. Xenopol şi făcându-l părintele ideilor naţionaliste ale lui Iorga.
Candrea de o parte, cu folclorul, Vianu, de alta, cu estetica: ce ne mai rămâne nouă? Să ne înfăţişăm la judecată, înaintea lor.
Sunt aproape singur acasă. Nu m-am dus cu serviciile şi Ministerul, care sunt la Pucioasa.
Băieţii mei sunt, unul pilot, şi altul soldat încazarmat, tot la aviaţie. Fata e medic la „ţară”, pentru stagiul de doi ani, într-un sat din Transilvania.
N-am avut niciodată legături cu lumea, dar parcă nici aşa de răzleţ şi fără nici un căpătâi ca acum nu m-am simţit niciodată.
În aşteptarea unor zile mai bune, al dumitale,
Emanoil Bucuţa

*
[Bucureşti], 22 decembrie 1944

Moş Ghiţă,

Iartă-mă că întrebuinţez această vorbă prea de casă, care ar face să se ridice sprâncenele într-o gospodărie dorneană de sub munte. Nu găsesc însă alta mai caldă, şi mie acum de căldură îmi pasă mai cu seamă.
Astăzi vine la mine, ca să mai stăm de vorbă Virgil Cioflec. Îţi închipui că omul despre care vom sta la sfat mai mult ai să fi dumneata.
Îmi pare nespus de bine că te-ai păstrat până la urmă. Ai să vezi că noi, la Bucureşti, am păţit mult mai grele lucruri decât d[umnea]v[oa]s[tră].
Mă gândesc la Piatra nemţeană şi la prietenii de-acolo cu mare înduioşare.
Crede, te rog, în simţirile mele de preţuire şi mai mult decât atât, de iubire.
Dumnezeu ne va ajuta să ne mai vedem şi în împrejurări, pentru noi şi ceilalţi, mai bune decât cele de astăzi.
Îţi urez un Crăciun românesc,
Emanoil Bucuţa

Note 

Originalele acestor epistole, necunoscute, se află la Biblioteca Academiei Române, Bucureşti. Cotele şi .
1. George Vâlsan, Pământul românesc şi frumuseţile lui. [Cuvânt de deschidere de Emanoil Bucuţa]. Bucureşti, Casa Şcoalelor şi a Culturii Poporului, [1940], 173 pagini + 8 planşe.
2. George Juvara, publicist şi cercetător literar. Autor al câtorva contribuţii ce se cuvin reţinute: Titu Maiorescu, Fragmente de istorie politică (1939), Titu Maiorescu în 1858 (1939), Însemnările lui Titu Maiorescu şi istoria constituţională (1940), Corespondenţa lui Titu Maiorescu (1860-1862), [1942], O scrisoare a lui Titu Maiorescu (1942) şi Corespondenţa dintre Titu Maiorescu şi Emilia Humpel (1872–1900), 1943.
3. Emanoil Bucuţa, Pietre de vad. [Volumul] 3. [Chenar de Mac Constantinescu], Bucureşti, Editura Casei Şcoalelor şi a Culturii Poporului, [1943], 496 pagini + 75 planşe.
4. Virgil Cioflec nu a elaborat albumul Ion Andreescu deşi Emanoil Bucuţa intenţiona să-l publice la prestigioasa Editură a Casei Şcoalelor.
5. Perpessicius, G. Vâlsan. Sfaturi pentru studenţi. [Cuvânt înainte de Emanoil Bucuţa], reprodus în Opere. [Volumul] 10. Menţiuni critice. [Ediţie îngrijită de Dumitru D. Panaitescu], Bucureşti, Editura Minerva, 1979, p. 29-34. [Foiletonul este datat 8 ianuarie 1943].
6. Nicolae Bagdasar, Virgil Bogdan şi Constantin Narly, Antologie filosofică. Filosofi străini, Bucureşti, 1943, XV + 574 pagini.
7. E. Lovinescu, Antologia scriitorilor ocazionali. Cu o postfaţă de Anonymus Notarius. Bucureşti, Casa Şcoalelor, [1943], 422 pagini.
8. Ion A. Candrea, Folclorul medical român. Privire generală. Medicina magică. [Bucureşti], Casa Şcoalelor, 1944, XXX + 478 pagini.
9. Şerban Cioculescu, Vladimir Streinu, Tudor Vianu, Istoria literaturii române moderne. [Volumul]1. [Bucureşti], Casa Şcoalelor, 1944, 384 pagini.

Parteneri Romania literara




                 

                                   

           

 
Toate drepturile rezervate Fundatia Romania literara