Numărul curent: 52

Numerele 37, 38, 39 si 40 din 2014 ale revistei Romania literara, apar cu sprijinul AFCN.

Scrisori portugheze:
Euro (final) de Mihai Alexandru Canciovici



Prin urmare - bogătia istorică reprezentată de fiorinul olandez de aur cu crinul Florentei săpat pe medalie încă din secolul al XIV-lea, de francul, bătut pentru regele Jean le Bon la 1356, de escudo-ul portughez cu scutul lui Carol Quintul ori de schilling-ul hanseatic se va pierde la jumătatea anului 2002. Ce se va cîstiga, în schimb?

Aici, surpriza se anuntă de proportii: cîstigul va compensa înzecit pierderile, iar Europa anului zero nu va afisa nici pe departe o mină tristă. A apărut, aproape din neant, moneda unică a Vechiului Continent, monedă ce reprezintă deja un concurent redutabil pentru dolarul american. Unitatea monetară a unei populatii de 300 de milioane de oameni, extrem de bogati si de activi, - adică euro - va fascina omenirea la fel ca si bancnota verde. Al doilea pilon al constructiei economice mondiale pare, în sfîrsit, ridicat.

Maniera tehnică în care euro a fost creat îl pune la adăpost de furtuni financiare, speculatii si catastrofe bursiere. Consiliul înteleptilor ce a vegheat la leagănul lui pare format mai putin din zîne binevoitoare, cît din posesori de bogată materie cenusie financiară.

Exemple? Win Duisenberg, patronul olandez al Băncii Centrale Europene, are 63 de ani; a fost functionar al FMI la Washington, ministru de finante si realizator al miracolului olandez din deceniul ^80 - legarea definitivă a fiorinului de marca vest-germană. Francezul Christien Noyer, de 48 de ani, e absolvent al ENA, director al Trésor-ului din tara sa si a fost sef de cabinet a doi ministri de finante în momente cruciale pentru destinul economiei franceze. Italianul Tomaso Padoa-Schioppa, de 58 de ani, diplomat al MIT, a condus timp de cinci ani Consiliul de la Bâlc, care supraveghează fiabilitatea si corectitudinea băncilor din întreaga lume. Iar germanul, Otmar Issing, la cei 62 de ani ai săi, a predat toată viata economia la Universitatea din Würzburg, înainte de a deveni, acum zece ani, seful ăconsiliului înteleptiloră, format din cinci persoane, care a asigurat Germaniei (sub cancelarul Helmut Kohl) cea mai lungă perioadă de avînt economic din istoria tării. Etc. etc. etc.

Toti cei 17 membri ai Consiliului ce va conduce Banca Centrală Europeană au vîrste, biografii si însusiri asemănătoare: sînt cei mai mari finantisti ai Europei, poate ai lumii, au ajuns la pragul de 50-65 de ani si poartă în spate o experientă bancară la vîrf de cel putin trei decenii. Iată o bogătie de performante care îi poate linisti pe oamenii onesti, dar care îi irită la maximum pe ceilalti.

Ceea ce îi face pe comunistii din toată lumea să turbeze la pomenirea lui euro nu poate fi însă spus cu voce tare. Pentru că aparitia acestei valute pune tările din Europa la adăpost de orice posibile derapaje politice. Chiar dacă, din nenorocire, comunistii ar cîstiga puterea în cutare tară europeană, ei nu i-ar mai putea distruge acesteia economia; politica financiară nu va mai fi decisă de guvernul national (de stînga!), ci de o instantă supranatională, de Banca Centrală. Iar cine spune ăpolitică financiară spune ăpolitică pur si simplu. Legate de acum printr-o retea indestructibilă, prin moneda lor, tările Europei Occidentale se află definitiv îmbarcate pe aceeasi corabie, obligate să învingă sau să dispară. Cale de întoarcere nu mai există! Euro va realiza, concret si definitiv, ceea ce nici o aliantă politico-militară nu îndrăznise măcar să viseze.

Slăbiciunea lui euro? Rezidă în aceeasi trăsătură care îi conferă si puterea. Moneda unică europeană a fost imaginată, concepută si pusă în practică de numai cîtiva oameni, reprezintă opera unor genii, nu a poporului întreg. Din această cauză, evenimentul secolului s-a înfăptuit într-o relativă indiferentă a maselor de locuitori, adică a celor direct interesati.

Dar aceasta rămîne, probabil, soarta oricărei reforme geniale, a oricărei inventii destinate să răstoarne lumea: realizată de un om sau de foarte putini, ea este ulteorior suportată de sute de milioane de anonimi, care îi vor extrage, discret, beneficiile.