Numărul curent: 52

Numerele 37, 38, 39 si 40 din 2014 ale revistei Romania literara, apar cu sprijinul AFCN.

Dans:
Eveniment coregrafic european de Liana Tugearu


Vreme de trei săptămâni, între 11 şi 27 mai, Bucureştiul este un important centru de dans contemporan european, găzduind prima ediţie a unui Festival Internaţional de Dans, intitulat BucurESTi-VEST. Aşa cum reiese din însăşi denumirea festivalului, el reuneşte creaţii coregrafice din estul şi vestul continentului nostru, unele fiind coproducţii Franţa/România (Entre Deux), România/Marea Britanie (Human Zoo), Germania/România (Ring) şi Elveţia/România/Rusia/Norvegia (Mândru să fiu aici), iar altele spectacole ale unor companii din Danemarca, Marea Britanie, Elveţia, Ungaria şi Finlanda. Nouă tineri coregrafi îşi vor prezenta creaţiile în cadrul Platformei dansului contemporan (ediţia a doua), denumită Jaker Dans Ro. şi într-o secţiune off.
În paralel cu spectacolele care se desfăşoară la Teatrul Odeon şi la Centrul Multi Art Dans, festivalul a fost precedat de două ateliere, primul condus de Christine Bastin (Franţa) cu neprofesionişti, iar al doilea, cu 16 dansatori din estul Europei (Rusia, Bulgaria, Macedonia, România etc.), este condus de profesori din Franţa, Portugalia, Elveţia şi Austria şi continuă până pe 20 mai. În zilele fără spectacole, la sala Elvira Popescu de la Institutul Francez se proiectează filme, după spectacole de dans sau adaptări pentru cinema ale creaţiilor unor coregrafi din Franţa, Elveţia, Marea Britanie, Olanda şi Canada.
Tot acest maraton al dansului contemporan a fost organizat de Fundaţia Culturală PROIECT DCM (Dans, Cultură, Management), înfiinţată şi condusă de Cosmin Manolescu, începând din ianuarie 1997. Această fundaţie a avut până în prezent o densă şi susţinută activitate, atât pe plan naţional cât şi internaţional şi a ştiut să atragă o serie întreagă de susţinători şi sponsori, din ţară şi din străinătate, indispensabili desfăşurării unor manifestări independente de acest fel.
Festivalul a debutat cu spectacolul companiei daneze Granhøj Dans, coregraful ei, Palle Granhøj, prezentând o creaţie agreabilă prin glume, ingenioasă prin regie, scenografie şi muzică live interpretată de muzicianul persan Ali Reza Rahimian, dar mai puţin interesantă ca plastică de dans. Originalitatea spectacolului danez Headbreak - baloon body and brain a constat, aşa cum anunţa şi titlul, din şirul de capete fără corp, dintre care se ridică un singur cap purtat de un corp omenesc, din jocul cu baloane şi din corpurile-baloane purtătoare de cap, originalitatea lipsind însă în secvenţele încredinţate exclusiv dansului, concepute în stil neoclasico-modern şi lipsite de fantezie plastică.
Al doilea spectacol, prezentat de trupa engleză Candoco Dance Company a fost o revelaţie a capacităţii artei dansului de a fi trăită şi transmisă ca o intensă bucurie, atunci când este interpretată de artişti dăruiţi, indiferent dacă ei sunt dansatori fără handicap sau cu deficienţe motorii, şi care în acest caz s-au numit Susanne Cowan, Jürg Koch, Kate Marsh, Pedro Machada, Andrew Melay, Stine Nilsen şi Welly O'Brien. Înfiinţată în 1991 şi condusă de Celeste Dandeker, ea însăşi iniţial dansatoare, compania a prezentat două piese coregrafice total diferite ca stil, dar de egală valoare. Prima, Sunbyrne, inspirată de câteva texte ale lui Tennessee Williams, este realizată de coregraful englez, cu nume spaniol, Javier de Frutos şi însumează secvenţe de o mare tensiune dramatică, născute în posibile relaţii interumane. Cea de a doua lucrare, I hastened through my death scene to catch your last act, concepută de coregraful american Doug Elkins, a fost o înmănunchere de momente de mare exuberanţă sau de tandră căldură, născute tot în cadrul unor posibile întâlniri omeneşti. Nici o reţinere, nici o inhibiţie, nici o stavilă nu a stat în calea realizării actului artistic, singura şi suprema realitate a unor adevăraţi creatori.
În a treia seară, Teatrul Odeon a găzduit pe coregrafa franceză, bine cunoscută deja la noi, încă din 1990, Christine Bastin, care a prezentat în prima parte a spectacolului rezultatul unui stagiu de cinci zile făcut la Bucureşti cu un grup de dansatori amatori, care au preluat câteva din temele ei de dans. Au urmat apoi două duete din spectacolul Be (francofonia e în mare pericol dacă şi francezii adoptă titluri englezeşti), conceput de Christine Bastin în jurul eternei idei de cuplu şi de iubire. Ca plastică, coregrafa exploatează, în continuare, în infinitele lor variaţii, posibilele împletiri a două corpuri care se susţin, se atrag, se îngemănează sau se resping, aceasta fiind tema sa coregrafică personală, aşa cumn tema unui pictor este o anumită armonie cromatică, indiferent de subiect. Subiectele de astă dată erau speciale: relaţia între doi bărbaţi, în Noce, interpreţii foarte buni ai temei plastice fiind Michel Abdoul şi Pascal Allio, pe muzică de Jeff Buckley (am suportat cu greu asocierea unui fragment de dans cu o cântare de Haleluia) şi relaţia dintre un bărbat şi o femeie pe care viaţa i-a hărţuit îndelung, aducându-le corpurile într-o stare avansată de decrepitudine, dar care mai au parte de un moment dulce-amar, de bucurie tristă, la întâlnirea lor, înaintea dispariţiei fizice, finale. Acest duet, intitulat Première neige, pe muzică de Arvo Part, Sumera, a fost admirabil interpretat de Serge Albert şi Pascaline Verrier, cu simplă şi emoţionantă profunzime.
Un început promiţător de festival, care ne invită să aşteptăm cu interes desfăşurarea următoarelor spectacole.