Cu sprijinul Ministerului Culturii

Acasa|Actualitatea|Literatura|Interviurile RL|Eveniment|Arte |Meridiane|Ochiul magic
 

Cronica muzicală:
Evenimente ale sfârşitului de sezon de Dumitru Avakian

Spectaculoase, pe cât de consistente pe atât de captivante, în parte surprinză toare sau neaş- teptate, se arată a fi unele dintre evenimentele acestui sfârşit de stagiune bucureşteană.

Evenimentele în plan pianistic, cele situate în zona muzicii contemporane, au ţinut capul de afiş. Totuşi numai unul dintre concerte a reunit aceste aspecte definind un moment greu de uitat, moment în care suspansul autentic şi-a avut locul lui. La Filarmonică, o dată în plus, sub bagheta dirijorului Horia Andreescu, am avut parte de un program de concert pe care îl putem considera a fi ideal pentru o instituţie de cultură susţinută din bani publici, în acest caz primul organism simfonic al ţării; concertul a inclus o lucrare românească din zona muzicii contemporane, un concert solistic susţinut de personalităţi artistice pregnante, o simfonie ce aparţine marelui repertoriu standard. „Lumina drumurilor” de Ulpiu Vlad este lucrarea care se poate aşeza firesc atât în programul festivalurilor muzicale de specialitate din domeniul muzicii actuale cât şi în acela al instituţiilor de concert adresate publicului meloman. Iar aceasta datorită unei autentice consistenţe spirituale în baza căreia meditaţia interiorizată şi tensiunea expresivă se dovedesc a fi laturi esenţiale ale personalităţii umane, personalitate care, aici, se defineşte firesc între tentaţia ludică şi rigoare, între responsabilitatea adresării şi sensibilitatea acesteia; sunt aspecte ce ţin de zborul alert al imaginaţiei stimulate de semnele partiturii, de disponibilităţile muzicienilor performeri. Lucrările concertante? În mod accidental nu a fost una! Eroul celei de a doua seri de muzică a fost pianistul Andrei Licareţ, un tânăr artist ce se îndreaptă pe calea unei maturizări timpurii, cea care aduce stabilitate, credibilitate actului artistic; iar aceasta aproape indiferent de condiţiile în care acesta se petrece. Căci – dată fiind indisponibilitatea solistului notat pe afiş – în chiar seara concertului, în cea de a doua seară de muzică, tânărul solist a fost invitat pe podium fără a beneficia nici măcar de o repetiţie. Sigur că se află într-un permanent antrenament care nu cunoaşte momente de relaxare, sigur că primul Concert beethovenian, cel în do major, face parte din repertoriul standard al genului, sigur că i-au stat alături muzicienii unei orchestre profesioniste încercate, sigur că Horia Andreescu este un dirijor ce dezvoltă o uimitoare supleţe în relaţia cu solistul, cu membrii ansamblului…; cu toate acestea aspectul psihologic ce priveşte hotărârea de a se întâlni cu dirijorul, cu orchestra, direct în concert constituie un act pe care nu preget a-l considera ca fiind de-a dreptul eroic. Este muzicianul care a salvat literalmente seara de muzică. În aceste condiţii limită, actul artistic însuşi a fost impecabil definit! Să nu uităm, cu numai câteva săptămâni în urmă Andrei Licareţ a susţinut partitura solistică a uneia dintre cele mai complexe lucrări clasicoromantice, cel de al doilea Concert pentru pian şi orchestră de Johannes Brahms, un veritabil concert-simfonie. În mod cert, şi atunci ca şi acum, aşteptările au fost depăşite. Înţelegerea textului a vizat zonele afunde ale muzicii, aspect susţinut de un aparat pianistic temeinic fundamentat, de sonorităţi timbrale atent diferenţiate din punct de vedere stilistic.
Solistul notat pe afişul de concert a fost însă pianista Mihaela Ursuleasa, un tânăr maestru aşteptat cu bucurie, cu mare încredere. Doar în prima seară de muzică a simfonicului săptămânal a reuşit să ne prezinte cel de al doilea Concert în fa minor de Frédéric Chopin, o realizare convingătoare, expresivă, originală în baza unei abordări prioritar temperamentale autentice ce nu a clătinat însă echilibrul mare al lucrării.
Tot pe scena Atheneului Român am avut de asemenea parte de câteva lucrări pe care le-aş considera ca fiind de-a dreptul inedite. Sunt prezenţe din păcate rare. Au fost semnificative. Sunt lucrări ce aparţin primei jumătăţi a secolului trecut. Concertul medalion dedicat în întregime personalităţii compozitorului american George Gershwin a constituit iniţiativa dirijorului româno-american Valentin Radu. Dispune de un dinamism contaminant ce structurează însăşi viaţa interioară a opus-ului prezentat; am în vedere acel balans fermecător între rigoarea ritmică şi swing-ul tipic jazz-istic, cel ce întreţine momentele lirice ale acţiunii muzicale. În plus, dirijorul dezvoltă o comunicare excelentă cu muzicienii ansamblului, fapt ce ridică nivelul implicării acestora; este un aspect esenţial în construcţia acestui gen de muzică pentru care pregnanţa timbralsonoră face casă bună cu virtuozitatea instrumentală individuală şi de grup. Este motivul pentru care evoluţia în concert a trompetistului Mihai Toth a fost una de mare strălucire, de impresionant antren sonor. Programul a cuprins pagini celebre ale autorului, lucrări de consistentă inspiraţie jazz-istică cum sunt Rhapsody in Blue sau Un american la Paris, de asemenea Variaţiunile I Got Rhythm pentru pian şi orchestră, cunoscutul Concert în fa. L-a avut alături pe pianistul englez Peter Donohoe, un muzician al implicării totale în actul muzical artistic, o implicare care devine realmente creatoare dată fiind imaginaţia coloristictimbrală, virtuozitatea uimitoare, forţa impresionantă a comunicării. Nu este de mirare faptul că artistul englez cunoaşte o uimitoare circulaţie interna- ţională în spaţiul vieţii muzicale din marile metropole ale muzicii. În final, celebra Rapsodie a încununat valorile unei antrenante, ale unei coerente comunicări stabilite între solist, dirijor şi ansamblu.
Tot în compania orchestrei Filarmonicii bucureştene, după ani buni, după multe decenii, dirijorul Jin Wang a readus în actualitate partitura celebrei lucrări Cantata profană de Béla Bartók. Este o readucere preţioasă pentru care îi suntem recunoscători atât lui cât şi Corului Academic al instituţiei, ansamblu condus de maestrul de cor Iosif Ion Prunner, tenorului Ionuţ Popescu, cel care a susţinut o partitură de o dificultate extremă, basului Pompeiu Hărăşteanu, un brav muzician al cărui profesionalism depăşeşte limitele condiţiei biologice. Utilizând textele vechi ale unei balade româneşti de sorginte precreştină, această preţioasă lucrare bartokiană defineşte pentru noi condiţia spirituală a populaţiei majoritare din spaţiul transilvan.
Trebuie să o recunoaştem, Formaţiile Muzicale Radio îşi asumă responsabilitatea susţinerii valorilor de semnificaţie ale muzicii noastre actuale, iar aceasta fie că este vorba de stagiunea curentă, fie de concertele incluse în Săptămâna Internaţională a Muzicii Noi. Creaţii ce aparţin ultimelor decenii, creaţii actuale, stiluri, atitudini componistice diferite, îmbogăţesc împreună peisajul actual al muzicii noastre. Literatura concertantă a flautului s-a îmbogăţit cu două creaţii de autentică substanţialitate; am în vedere lucrările semnate de Doina Rotaru şi Călin Ioachimescu, lucrări prezentate de doi importanţi maeştri ai instrumentului cum sunt Mario Caroli şi Matei Ioachimescu, momente susţinute în compania Orchestrei de Cameră şi, respectiv, a Orchestrei Naţionale Radio. Originar din Moldova de peste Prut, dirijorul Valentin Doni dezvoltă, în mod cert, o eficientă înţelegere a fenomenului componistic actual, o riguroasă realizare a însemnelor partiturii, a textului şi a subtextului acesteia. I se alătură dirijorul Tiberiu Soare, un şef de orchestră dinamic, eficient, util promovării valorilor muzicii actuale. Nu pot să nu menţionez faptul că ediţia actuală a „Săptămânii…” a evoluat între ridicolul grotesc, frivolitate şi sublim. O diversitate maximă ce merită a fi salutată! Aş reţine în ultima categorie lucrarea compozitorului Octavian Nemescu închinată primei ore a după-amiezii, creaţie ce se ridică la nivelul înţelegerii înalte a poziţiei noastre în marele univers aflat în relaţia sa intimă cu universul uman, cel în care fiecare ne putem recunoaşte. I se alătură creaţii ale unui remarcabil profesionalism, lucrări semnate de Cornel Ţăranu, Adrian Iorgulescu, Sorin Lerescu…; interesant de observat, lucrarea compozitorului rus contemporan, Simfonia a 6-a de Alexei Râbnikov, reia fără importante reevaluări de ordin muzical o temă mult dragă societăţii ruse, anume problema destinului, problemă pusă şi tratată de o manieră apropiată viziunii ceaikovskiene. Este un aspect ce a fost imediat sesizat de publicul de concert; iar succesul lucrării a fost indubitabil. Sunt doar câteva dintre momentele la care am avut posibilitatea a fi asistat în ediţia din acest an a „Săptămânii…”
O aniversare ce nu poate trece neobservată a prilejuit organizarea medalionului închinat colegei noastre, compozitoarea Irina Odăgescu, o personalitate artistică şi umană puternică, temeinic constituită; este un concert ce a fost găzduit de Uniunea Compozitorilor în Aula Palatului Cantacuzino.
Prezenţe semnificative în rândurile tinerilor muzicieni performeri? Au fost. Mă refer la recitalul susţinut în sala mare a Ateneului de pianistul Costin Filipoiu, artist de riguroasă educaţie muzicală germană, actualmente stabilit la Nürnberg. Sonata în fa minor de Brahms, Fantezia Călătorul de Schubert, au prilejuit tânărului muzician investigaţii dintre cele mai temeinice în universul romantic al secolului al XIX-lea. De această dată în Studioul de Concerte Radio, o capodoperă a stilului oratorial baroc – Messias de Haendel, un dirijor mult apreciat de publicul nostru – englezul Neil Thomson, Orchestra de Cameră Radio şi Corul Academic condus de Dan Mihai Goia au definit un eveniment al finalului de stagiune. Nivelul de excelenţă a fost atins de performanţa tenorului Bogdan Mihai, muzician ce dispune de un timbru liric personalizat, de o bună cunoaştere a stilului muzical baroc, de o impresionantă agilitate tehnică vocală.
Am avut parte, în adevăr, de un final de stagiune bucureşteană pe cât de bogată pe atât de diversă. Este drept, efortul managerial al instituţiilor de concert este cu totul remarcabil.

Parteneri Romania literara




                 

                                   

           

 
Toate drepturile rezervate Fundatia Romania literara