Numărul curent: 52

Numerele 37, 38, 39 si 40 din 2014 ale revistei Romania literara, apar cu sprijinul AFCN.

 
Feng Zhichen si literatura românã de ---


Ziua de 5 octombrie 1999 are o semnificatie deosebitã atât pentru Republica Popularã Chinezã, cât si pentru România, întrucât exact cu 50 de ani în urmã, guvernele celor douã tãri au hotãrât, în urma unui schimb de mesaje, stabilirea de relatii diplomatice care au deschis oportunitãti fãrã precedent pentru cunoasterea reciprocã a celor douã popoare si pentru dezvoltarea cooperãrii multilaterale, inclusiv în domeniul cultural. Iatã cã, în acest moment festiv, la Editura Universitãtii de Limbi Strãine din Beijing, a apãrut noua lucrare a domnului profesor universitar doctor Feng Zhichen, Literatura românã (Foreign Language Teaching and Research Press, Beijing, 1999).

Pentru cei care lucreazã în domeniul relatiilor chino-române, ca si pentru mediile universitare din Beijing si din Bucuresti, profesorul Feng Zhichen este cunoscut nu numai ca o autoritate stiintificã, dar si ca un om cu înalte calitãti didactice, de o probitate si o omenie pilduitoare. S-a nãscut la 27 mai 1937, în localitatea Dunhua din provincia Jilin. A studiat din 1956 la Sectia de Limba Românã de la Beijing, pe care a absolvit-o în 1961. La sfârsitul aceluiasi an a sosit în România pentru studii postuniversitare. Si-a luat doctoratul în filologie în 1964 - sub îndrumarea academicianului profesor doctor Al. Rosetti - cu o tezã despre Redarea notiunii de "a munci" în limba românã. Din 1965 pânã în prezent, a lucrat aproape fãrã întrerupere la Universitatea de Limbi Strãine din Beijing, unde desfãsoarã si azi o bogatã activitate didacticã si de cercetare în domeniile limbii si literaturii române, obtinând succese cu totul remarcabile. A detinut succesiv functia de sef de catedrã si pe aceea de decan al Facultãtii de Limbi Est-Europene, iar acum este si coordonator de lucrãri de doctorat. Domnia-sa detine titlul de "specialist national".

Timp de aproape patru decenii, concomitent cu activitatea didacticã de pregãtire a studentilor si a cursantilor la masterat în limba românã, profesorul Feng s-a preocupat în mod sustinut si sistematic de cercetarea literaturii române, de traducerea si prezentarea ei pentru publicul chinez. De la jumãtatea deceniului al VIII-lea, a tradus independent sau în colaborare, pentru diverse edituri si reviste din operele a zeci de scriitori români, între care sunt de amintit Mihai Eminescu, George Cosbuc, I.L. Caragiale, Mihail Sadoveanu, Lucian Blaga, Marin Preda, Marin Sorescu, Aurel Baranga, ca si din ale altor celebritãti ale scrisului românesc. Este autorul primului tratat de Literaturã românã actualã (publicat întâi partial în revista Europa de Est, apoi integral în Istoria literaturilor actuale din tãrile est-europene, coordonator Lin Hongliang, Centre Compilation and Translation Press, Beijing, 1998), al unei Istorii a teatrului românesc (în Istoria teatrului din tãrile est-europene, coordonator Yang Min, Editura pentru Culturã si Artã, 1996) si al unei cãrti dense despre Universitatea "Alexandru Ioan Cuza" din Iasi - din ciclul Cele mai cunoscute institutii de învãtãmânt superior din lume - (Editura Didacticã si Pedagogicã din Hunan, 1991). Este în acelasi timp autor a numeroase manuale de limba si literatura românã, culegeri de lecturi si articole consacrate problemelor de românisticã.

Un alt domeniu de cercetare al profesorului Feng îl constituie lexicografia, fiind reprezentat prin cele douã lucrãri monumentale pe care le-a coordonat împreunã cu profesorul Ren Yuan - Dictionarul chinez-român si Dictionarul român-chinez (amândouã apãrute la Editura Universitãtii de Limbã si Culturã din Beijing, în 1994 si respectiv în 1996). Primul dictionar, însumând 1320 de pagini tipãrite, cuprinde 5680 de caractere-titlu din limba chinezã contemporanã, iar numãrul cuvintelor-titlu depãsesc 39.550. Cel de-al doilea - Dictionarul român-chinez - are 1865 de pagini si un repertoriu lexical exhaustiv, numãrul cuvintelor-titlu înregistrate si explicate fiind de aproximativ 60.000, practic mai "bogat" chiar decât DEX. Amândouã sunt lucrãri unice de o mare valoare si se prezintã ca instrumente de lucru indispensabile tuturor celor care învatã sau folosesc concomitent limbile chinezã si românã. Elaborarea celor douã dictionare a durat mai bine de 10 ani si s-a realizat numai în afara sarcinilor de serviciu curente ale autorilor. Volumul de muncã a fost deosebit de mare, numai la definitivarea dictionarelor si la cele cinci corecturi ale spalturilor, profesorul Feng Zhichen a lucrat literã cu literã si de la o paginã la alta, timp de peste trei ani de zile pentru redarea cât mai exactã a tuturor nuantelor celor douã limbi. De asemenea, si eforturile fãcute pentru tipãrirea lor au fost extraordinar de mari în sensul cã mijloacele de finantare, în cea mai mare parte a lor, au fost create de autori. Cele douã dictionare sunt si vor rãmâne cu sigurantã adevãrate comori pentru toti chinezii si românii dornici sã descifreze reciproc tainele limbilor noastre.

Noua sa carte, Literatura românã, din ciclul de Istoria literaturilor strãine, ce cuprinde 22 de titluri tratând despre limbi si literaturi reprezentative din lume, este prima istorie sinteticã a literaturii române realizatã de un specialist chinez în românisticã. Pentru ca cititorii sã se familiarizeze cu cadrul general în care s-a format si s-a dezvoltat literatura românã, autorul a început cartea cu Preliminarii - concise si la obiect - despre formarea poporului român si a limbii române, urmate de prezentarea principalelor momente si personalitãti ale istoriei natiunii române, precum si despre caracteristicile social-culturale si factorii externi proprii fiecãrei perioade. În continuare, pe parcursul a sase capitole, autorul prezintã literatura românã de la origini pânã în anul 1989, dupã o periodizare ce respectã traditia, nu putine fiind consideratiile si evaluãrile originale: I. Literatura popularã; II. Literatura din perioada feudalã; III. Literatura din perioada 1780-1867; IV. Literatura din perioada 1867-1918; V. Evolutia literaturii în perioada interbelicã; VI. Literatura realistã de dupã 1944 - ascensiune, declin si influente. Din punct de vedere al continutului, se poate spune cã lucrarea are un caracter atotcuprinzãtor, în pofida spatiului relativ limitat impus de factori editoriali.

Rezultat al unor cercetãri îndelungate si aprofundate asupra literaturii române, efectuate de autor, cartea profesorului Feng se bazeazã în primul rând pe autenticitatea informatiilor explorate. Cunoasterea perfectã a limbii române, numeroasele întâlniri si discutii purtate de-a lungul anilor cu personalitãti literare române, stagii si vizite de documentare fãcute în diferite perioade în România, bogatele surse literare la primã mânã, precum si viziunea moderatã, dar nu fãrã discernãmânt critic, a autorului, toate acestea asigurã obiectivitatea si pertinenta lucrãrii. Mai mult decât atât, pe parcursul lecturii, cititorii atenti vor constata pe lângã conciziunea limbajului folosit si abilitatea originalã cu care autorul îmbinã armonios literatura cu istoria în prezentarea scriitorilor si operele lor, inserând adeseori subtile observatii critice.

Desi literatura românã a început sã fie cunoscutã în China încã de la începutul anilor '20 ai secolului nostru, iar în ultimele decenii aparitia mai multor traduceri în limba chinezã din operele scriitorilor români a oferit unui public larg posibilitatea de familiarizare cu aceasta, se simtea totusi nevoia umplerii unui gol cu o sintezã criticã a cronologiei literaturii române. Din acest punct de vedere, cartea profesorului Feng Zhichen - Literatura românã - vine exact cu informatiile asteptate. Cu sigurantã cã pe aceastã cale cititorii chinezi vor lua cunostintã cu plãcere si cu interes de o literaturã îndepãrtatã, dar numai geografic.

Conf. univ. Ding Chao

Beijing, 27 septembrie 1999