Cu sprijinul Ministerului Culturii

Acasa|Actualitatea|Literatura|Interviurile RL|Eveniment|Arte |Meridiane|Ochiul magic
 

Cronica muzicală:
Festival naţional al muzicii şi tinereţii de Dumitru Avakian

Indiscutabil, pianiştii şi violoniştii au fost veritabile vârfuri ale interesului publicului prezent la concertele recentei ediţii a Festivalului Tinere Talente de la Râmnicu Vâlcea.
Am avut parte de un regal pianistic. Mă refer în primul rând la pianista Mădălina Dănilă, o natură muzicală temeinic constituită, un tânăr artist capabil a susţine o viziune coerentă asupra Sonatei enesciene în fa diez minor, viziune ce cuprinde raportul dintre gândirea armonică şi cea timbrală. Dacă în concertul Festivalului vâlcean – din considerente ce privesc limitările timpului alocat – Mădălina a prezentat doar finalul lucrării, cu luni în urmă, cu prilejul ultimei ediţii a concursului de interpretare a Universităţii bucureştene de muzică, am putut-o audia susţinând întreaga lucrare, o capodoperă a creaţiei pianistice enesciene, a celei europene de primă jumătate de secol trecut, lucrare ce ar trebui să se înscrie în programul de studiu obligatoriu al universităţilor noastre de muzică.
Sensibilitate şi sunet de remarcabilă transparenţă, de bună maleabilitate timbrală, am putut observa în evoluţia pianistului Iulian Ochescu, în realizarea celebrei lucrări chopiniene, Poloneza fantezie în la bemol major. În plus, jocul pianistic atent stăpânit, o bună intuiţie stilistică reprezintă datele unei evoluţii promiţătoare. Este o şansă care poate fi observată şi în cazul pianistului Ieronim Gugu, cel care intuieşte just valoarea expresivă a sunetului în realizarea celebrei lucrări bachiene Fantezia şi fuga cromatică.
La cei 15 ani ai săi, băcăuanul Mihail Caloianu dezvoltă tipul de tehnică pianistică clară, aspect ce susţine o sensibilitate a cărei autenticitate se pliază valorilor celebrului Concert mozartian în re minor. Anterior, cu doar câteva săptămâni în urmă, tânărul pianist câştigase trofeul competiţiei anuale susţinute tot la Râmnicu Vâlcea.
În sfârşit, evoluţia pianistică festivalieră cea mai captivantă o datorăm prezenţei pianistului italian Nicola Losito, de 18 ani. Dezvoltă o ardoare cu totul convingătoare a comunicării, o firească eleganţă a cântului, cea care susţine datele unei seducătoare fluenţe în susţinerea Concertului în mi minor de Frédéric Chopin. O educaţie muzicală temeinică, un talent uriaş, un repertoriu impresionant! Dispune de o ţinută scenică, de o experienţă fermă a adresării, aspect câştigat pe parcursul a numeroase competiţii naţionale şi internaţionale. Nicola este realmente o natură solistică. Cu siguranţă vom mai auzi de el.
Micuţa ieşeancă Mălina Ciobanu este prin excelenţă un solist de autentică pregnanţă a comunicării. O susţin talentul consistent, abilitatea tehnică, strălucirea violonistică, aspecte care fac posibilă realizarea în adevăr virtuoză a primului Concert de Niccolo Paganini, o realizare pe cat de captivantă pe atât de spectaculoasă.
Discernământ stilistic, notabilă înţelegere a textului, pot fi observate şi în cazul violonistei Ioana Oltean sau al violoncelistului Beniamin Chircă atunci când prezintă creaţii bachiene, momente de virtuozitate instrumentală sau pagini din creaţia românească. O sonoritate vibrantă ce susţine bucuria comunicării, etalează violoncelista Izabela Ghergu în debutul ei cu orchestra, debut susţinut în compania colectivului simfonic vâlcean.
În mod cert, Mozart este unul dintre primii muzicieni care imaginează valorile cele mari ale Clasicismului, inclusiv în literatura concertantă a fagotului. O demonstrează cu deplin temei, cu vădită abilitate instrumentală, cu talent, tânărul Alin Dănilă, un instrumentist valoros care în perioadele următoare va da consistenţă artistică unuia dintre colectivele noastre simfonice.
Evoluţiile vocale nu au fost puţine în economia celor trei concerte ale Festivalului. Dar au fost puţin reprezentative. Tinerii cântăreţi se află în deplin proces de formare, de consolidare a aparatului vocal. Iar atunci când acesta este constituit, experienţa, cultura stilistică se dovedesc a fi limitate; la vârste fragede se forţează marele repertoriu cameral sau de operă. Iar aceasta în detrimentul consolidării aparatului vocal. Viitorul va spune mai multe!
Trebuie menţionat, tinerii muzicieni performeri provin din principalele noastre instituţii de învăţământ vocaţional, din universităţile bucureşteană şi cea ieşeană de muzică, din cele două colegii naţionale bucureştene, Colegiul George Enescu şi Colegiul Dinu Lipatti, din Colegiul Octav Bâncilă din Iaşi, din Liceul Gheorghe Apostu din Bacău.
Nu este de mirare că, de-a lungul celor aproape patru decenii ce au trecut de la inaugurare, Festivalul Tinere Talente de la Râmnicu Valcea nu s-a clintit. S-a clătinat în răstimpuri, atunci când vremurile erau tulburi. În ani de nesiguranţă unele ediţii nu s-au putut ţine. Recenta ediţie a fost cea de a XXXV-a! Festivalul a supravieţuit. A rămas în actualitatea vieţii artistice locale şi naţionale. Iar aceasta pentru că au existat oameni, instituţii şi atitudini care au apărat această oază a muzicii, a culturii.
Recenta ediţie, cele trei concerte ale Festivalului vâlcean se înscriu traiectoriei iniţiate cu decenii în urmă de oameni responsabili, imaginativi. Mă refer în primul rând la instituţia Filarmonicii, la director artistic actual, inimosul Mihail Ştefănescu, un inspirat manager al Festivalului; mă refer la municipalitatea locală, o gazdă generoasă a tinerilor muzicieni.
Scopul a rămas acelaşi, de a orienta atenţia publică asupra celor mai talentaţi tineri muzicieni performeri, artişti care mâine vor da consistenţa vieţii noastre muzicale.
Trebuie să recunosc, sunt un obişnuit al locului. Nu de azi, nu de ieri. În mijloc de mai, aproape an de an, ajung aici pentru a-i urmări pe tinerii muzicieni ce parcurg etapele afirmărilor profesionale în arta sunetelor. Peisajul este încântător, este întremător. Mă refer în primul rând la cel muzical, inclusiv la Sala Lahovary, redată relativ recent circuitului public, la nivelul exigenţelor actuale ale spaţiului destinat muzicii.
Cum să nu te bucuri? Mai ales atunci când an de an interesul publcului nu conteneşte, când an de an îl reîntâlneşti în sală pe nonagenarul inginer Dan Broşteanu, un fidel meloman al concertelor locale.
Şi-au dat mâna şi de această dată Filarmonica locală, muzicienii ansamblului orchestral, Primăria vâlceană, Fundaţia Remember Enescu condusă de reputata profesoară Mihaela Tomescu, dirijorii Florin Totan şi Remus Grama, entuziaşti susţinători ai tinerilor aflaţi astăzi pe treptele afirmării în viaţa de concert

Parteneri Romania literara




                 

                                   

           

 
Toate drepturile rezervate Fundatia Romania literara