Numărul curent: 52

Numerele 37, 38, 39 si 40 din 2014 ale revistei Romania literara, apar cu sprijinul AFCN.

Muzică:
Festivalul de Jazz de la Sibiu de Virgil Mihaiu


Festivalul de Jazz de la Sibiu, cu invidiabilul său palmares extins peste trei decenii de existenţă, rămâne un reper cultural de talie internaţională. Prima ediţie a noului mileniu a fost realizată graţie abilităţii manageriale a lui H.J.K. Schmidt. Acesta a reuşit să obţină până şi înaltul patronaj al guvernului Adrian Năstase, spre a promova o muzică identificată dintotdeauna cu libertatea de expresie (nu doar muzicală).
Fiesta din acest an a debutat cu o Gală a formaţiilor studenţeşti, în cadrul căreia am reîntâlnit câteva speranţe ale genului: trompetistul Mihai Sorohan, pianistul Mihai Pâţan, saxofonistul Eugen Mamot - din "pepiniera clunjeană" a lui Ştefan Vannai - şi micuţa vocalistă Elena Moroşanu din Oneşti, în etate de numai 11 ani. Ca grup, prezenţa cea mai convingătoare a fost Academic Jazz Band, reprezentând clasa de jazz condusă de Romeo Cosma la Universitatea de Arte "George Enescu" din Iaşi. Reţineţi aceste nume, aducătoare de lumină în semiobscuritatea lăsată de plecarea în străinătate a atâtor colegi de generaţie: Răzvan Boroda/pian, Dan Saghin/bas, Lucian Maxim/baterie, plus solista vocală Luiza Zan. Binevenită programarea în aceeaşi seară a recitalului dat de big band-ul Landshut - dirijor, Martin Stefani - o demonstraţie concludentă că astăzi Germania dispune de o adevărată "bază de masse" în materie de jazz.
În a doua seară am asistat la două recitaluri diametral opuse: mai întâi, cel extrovertit, de imediat impact la public, al formaţiei Jan Korinek & Groove. Trupa pragheză evocă repertoriul nonşalant al anilor'60, când la putere erau chitara electrică şi orga Hammond. Acest cuplu instrumental e resuscitat de organistul Korinek, împreună cu ghitaristul american de blues Rennie Trossman, susţinuţi de profesionişti precum Vladimir Kulhanek/bas şi Jan Knop/pian. Prin contrast, Harold Rubin Quartet din Israel preferă fluxul improvizatoric liber, preponderent atonal, coordonat de un venerabil om de cultură. La aproape şapte decenii de viaţă clarinetistul/ poetul/ arhitectul Rubin cooperează cu trei tinere talente ale scenei alternative din Tel Aviv: pianistul Daniel Sarid, contrabasistul Adam Scheflan şi Haggai Freshtmann, un percuţionist pe cât de ingenios, pe atât de cultivat.
Cea mai reuşită dintre cele cinci gale s-a desfăşurat vineri, 12 octombrie a.c. În deschidere, orchestra Filarmonicii de Stat Sibiu, dirijată de Petre Sbârcea, ne-a propus o reîntâlnire cu arhetipul jazzului simfonic - Rhapsody In Blue de George Gershwin - beneficiind de competentul aport solistic al pianistului Dan Mizrahi. În acelaşi ambient orchestral, mezzosoprana Liana Podlowsky a interpretat trei arii ale compozitorului american.
A urmat trio-ul de maximă combustie estetică alcătuit din Wlodek Pawlik/ pian, Cezary Konrad/ baterie şi Pawel Panta/ bas. Cei trei muzicieni polonezi îşi convertesc solidele cunoştinţe academice în peisaje sonore cuprinzătoare/ surprinzătoare. Ei nu se tem să asimileze o vastă moştenire muzicală - de la Chopin, la Monk sau Jarrett -, atâta timp cât influenţele sunt reprocesate printr-o sensibilitate proprie, de factură postmodernă. Cu toate că marele contrabasist Zbigniew Wegehaupt nu a putut veni la Sibiu din motive de sănătate, am constatat cu încântare că jazzul polonez se menţine la cote calitative superioare.
Cvartetul Julio Barreto Latino World reuneşte, în proporţii egale, instrumentişti proveniţi din ţările latine de primă importanţă pentru istoria jazzului: Cuba (Barreto/ percuţie & Leandro Saint-Hill/ instrumente cu ancie) şi Brazilia (Ademir Candido/ chitară şi Eduardo Penz/ bas). O feerie ritmică generată, în foc continuu, de atacul... miriapodic al liderului formaţiei asupra arsenalului percusiv. Ca pretexte melodice sunt utilizate "stenogramele" nevrotice ale unor teme din repertoriul de aur al stilului be-bop. Solo-ul neacompaniat creat de Candido pe minuscula chitară cavaquinho (ruda braziliană a hawaianului ukulele) a reprezentat o premieră mult-aplaudată pe scenele noastre. Când asişti la asemenea performanţe artistice, e foarte plăcut să simţi că faci parte din Ginta Latină!
Ultimele două seri ne-au oferit întâlniri cu alte ipostaze ale diversităţii jazzistice europene. Istvan Gyárfas Quartet din Ungaria a evoluat cu predilecţie într-o tonalitate lirică. Paradoxal însă, momentele de "decolare" din tramele armonice oarecum previzibile erau tocmai cele swingate. Spectacol dominat de chitaristul lider al grupului, ca şi de pianistul Gábor Cseke, indeniabil discipol al lui Bill Evans. La rândul său, Michael Sagmeister Trio (Germania) s-a concentrat în jurul dexterităţilor chitaristice ale şefului trupei - puternic marcat de modelul americanului George Benson. Secţia ritmică era propulsată de fanteziile bateristului Michael Koettner, în timp ce contrabasistul macedonean Martin Gijakonovski asigura puntea de legătură între instrumentul melodic şi cel ritmic.
Cvartetul condus de saxofonistul/ flautistul Heinz von Hermann a venit cu un program, aş zice, neoclasic, de asumată filiaţie hard-bop. Născut la Viena în 1936, von Hermann a colaborat cu numeroşi jazzmeni celebri, de la Gil Evans la Bobby McFerrin, sau de la Dizzy Gillespie la Mal Waldron, însă e lăudabilă perseverenţa sa de a cultiva idiomul muzical-improvizatoric în Austria. În fine, cvartetul lui Trevor Watts ne-a transpus în atmosfera cosmopolită a metropolei muzicale Londra. Veteranul avangardei britanice, cu ale sale clustere obsesiv-penetrante, măiastru articulate pe saxofoanele sopran şi alto, şi-a găsit companioni în egală măsură înclinaţi spre experiment: percuţionistul/ vocalistul ghanez Nana Tsiboe, bateristul italian Giampaolo Scatozza şi scoţianul Colin McKenzie, care aduce prin liniile elastice create pe chitara-bas o necesară maleabilitate într-un concept ritmic pândit de monotonie.
Toţi participanţii la acest eveniment muzical au căzut de acord că Sibiul merită să fie recunoscut ca punct de referinţă pe harta jazzului european. Iar de la anul, sperăm ca festivalul să-şi reia şi funcţia de consacrare a valorilor autohtone.