Cu sprijinul Ministerului Culturii

Acasa|Actualitatea|Literatura|Interviurile RL|Eveniment|Arte |Meridiane|Ochiul magic
 

Cronica muzicală:
Festivalul Enescu 2017 - Acorduri finale de Dumitru Avakian

Duminică seara, celebra Orchestră Regală Concertgebouw din Amsterdam, aflată acum sub conducerea dirijorului Daniele Gatti, a închis recenta ediție a Festivalului enescian; ovații nesfârșite, numeroase rechemări la rampă, semne ale prețiuirii venite din partea unui public entuziast care nu dorea să se despartă de acești artiști minunați, de muzică, de fermecătorul violonist român Liviu Prunaru, solistul serii, de conducătorul ansamblului. Un entuziasm întremător stârnit de muzicieni al căror profesionalism exemplar, a căror dăruire în cânt stârnesc în continuare admirația lumii muzicale internaționale. Partidele corzilor dezvoltă un sunet de uimitoare, de luminoasă puritate, aidoma vocii umane; iar suflătorii, în mod special alămurile, întăresc coeziunea ansamblului; cu vigoare, cu justă susținere. ~n urmă cu un deceniu, realizând o imensă statistică internațională, un important consorțiu britanic media plasa acest colectiv simfonic pe primul loc înaintea unor ansambluri orchestrale de mare tradiție. Pe parcursul ultimelor două concerte muzica lui Enescu a stat alături de marile capodopere orchestrale, de Simfonia a IV-a de Gustav Mahler, de una dintre capodoperele simfonismului secolului trecut, de Simfonia a V-a de Serghei Prokofiev.
Creația enesciană a încadrat, literalmente, a dat consistență concertelor recentei ediții a Festivalului. ~n calitate de solist al concertului final, violonistul Liviu Prunaru a prezentat un opus concertant recent recompus din schițe, anume Caprice Roumain; versiunea orchestrală îi aparține compozitorului Cornel Țăranu. Spiritul enescian al muzicii a fost la el acasă! O viziune actuală asupra particularităților violonisticii tradiționale locale încadrate într-un extins opus concertant, imaginat și lăsat neterminat de compozitor. Realizarea îi aparține lui Liviu Prunaru, un muzician, un talent autentic, actualmente concert-maestru al celebrei orchestre olandeze. Impresionant este felul în care rafinamentul timbral, subtilitatea infelexiunilor intonaționale, dinamica interioară, sensibilizează împreună natura comunicării; iar aceasta într-o desfășurare extinsă, statică, expozitivă, de la evocarea cântecului lung la cea a jocului bătrânesc. Este un ciclu concertant și nu o suită. Parcurgerea tuturor momentelor nu este obligatorie. Alegerea, înlănțuirea a două sau maximum trei momente ar fi în avantajul constituirii unui opus concertant ce nu beneficiază de dinamica tradițională privind raporturile dintre idei, teme, planuri tematice, dintre secțiuni. A fost momentul de înaltă încântare, cel care a aureolat această ediție a Festivalului. În plus, Prunaru definește un echilibru de natură statică între spectacolul sonor, violonistic, și spectacolul interior pe care solistul și dirijorul au simțit a-l echilibra cu indicibilă savoare. ~n mod cu totul semnificativ, primul moment al concertului final, pe parcursul uverturii la opera Euryanthe de Carl Maria von Weber, muzicienii olandezi i-au invitat pe tinerii lor colegi, pe membrii Orchestrei Române de Tineret, să li se alăture într-o comuniune profesională așezată sub semnul muzicii. Căci la ei în țară, muzicienii Ochestrei regale Concertgebouw din Amsterdam oferă înaltul lor patronaj Orchestrei Olandeze de Tineret, ansamblu prezent inclusiv pe scenele românești, în urmă cu o lună.
S-a vorbit și s-a scris mult referitor la primul eveniment al actualei ediții, opera Oedipe în versiune de concert, realizată în deschidere, sub bagheta dirijorului Vladimir Jurowsky. Este un act de supremă responsabilitate pe care actualul director artistic al Festivalului și l-a luat alături de bas-baritonul Paul Gay, alături de întregul colectiv al Orchestrei Filarmonice Londoneze, L.Ph.O. ~n mod semnificativ, este vorba de un schimb al generațiilor artiștilor de primă linie din urmă cu șase decenii; de la David Ohanessian și Zenaida Pally, deja intrați în legendă, la actuala echipă ce reprezintă – trebuie să o recunoaștem – realizarea supremă în materie de simfonism enescian în zona muzical-dramatică.
Realizarea Simfoniei a 3-a, în do major, în versiunea muzicienilor italieni ai Orchestrei Academiei Naționale Santa Cecilia din Roma, conduși de Antonio Pappano; este artistul unei angajări totale, permanent întreținute. A fost celălalt opus enescian ce a marcat recenta ediție. Lucrarea a fost scrisă cu un secol în urmă, în două versiuni ce au urmat anilor primei conflagrații mondiale; a fost definitivată în anii marelui eveniment al realizării României celei Mari. Este momentul speranțelor împlinite cu trudnic efort. Moment deloc apoteotic. Este un parcurs dantesc, de la Purgatoriu spre serenitatea paradisiacă a Finalului lucrării. Nu este spectacolul victoriei; este momentul extins al meditației. Alături de Arthur Honegger, de alți artiști ai momentului, Enescu dezvoltă o autentică viziune umanistă ce va alimenta mediul intelctual-artistic european, ce va da sens creației sale de maturitate. Atât forma mare a lucrării cât și tipul evoluției dezvoltă tiparul simfoniei în trei mișcări animate intens de semnificative celule generatoare ce susțin arcul mare simfonic; într-o evoluție ciclică consecvent întreținută. O elaborare complexă admirabil susținută de această dată de artiștii italieni, de orchestra și de Corul Academic al instituției, de Antonio Pappano! La finalul concertului, în semn de omagiu suprem, Pappano a ridicat cu ambele brațe partitura generală a lucrării!
Ne vom aduce aminte cu nostalgică bucurie de momentele camerale violonistice enesciene, prezente în Festival sau în timpul acestuia; spre exemplu de ciclul celor trei sonate cu pian; și nu numai. La Atheneul Român, Renaud Capuçon și pianistul Jérôme Ducros au prezentat prima sonată, lucrare de tinerețe pe drept și pe nedrept neglijată de muzicienii performeri. Remus Azoiței și pianista Alexandra Dariescu au adus o versiune cu totul inspirată, romantic echilibrată a Sonatei în fa minor, cea de a 2-a, iar în Aula Palatului Cantacuzino sub egida Muzeului Enescu, Luminitza Petre și pianistul Mihai Ungureanu au etalat un întreg regal enescian prezentând celebra Sonată „în caracter popular românesc“ precum și marea capodoperă enesciană Impresii din copilărie; fapt inedit de inters aparte, pe parcursul aceluiași recital au fost prezentate două dintre Ariile pentru vioară solo în caracter popular românesc, miniaturi violonistice de mare savoare, lucrări ce merită a intra în repertoriul curent.
O mențiune specială o merită realizările pianistei Raluca Știrbăț, deținătoare a unei integrale discografice enesciene; pe parcursul unui important recital susținut la Sala Auditorium a prezentat un puțin cunoscut opus enescian, Sonatensatz, compus în pragul tinereții mature; ...dar și celebra Sonată a 3-a, în re major.
Vis-à-vis de creația enesciană, au existat și realizări modeste venite de unde nici nu te așteptai. Mă refer la Sonata în fa minor insuficient pregătită de Maxim Vengherov și pianistul Vag Papian, la parcurgerea cu totul formală a partiturii orchestrale Isis de către Orchestra Națională Rusă condusă de Mikhail Pletnev, la relatarea neimplicată a dirijorului Valery Gergiev, a colectivului Filarmonicii müncheneze în realizarea primei simfonii enesciene. Ne aducem aminte, cu decenii în urmă, pe aceeași scenă de concert, aceeași luacrare a cunoscut o realizare absolut magistrală datorată Orchestrei Simfonice de Stat din Moscova, ansamblu condus pe atunci de marele muzician Genady Rojdestvensky, apropiat prieten al muzicienilor români.
Cu atât mai mult merită a fi apreciată implicarea dirijorului Vladimir Jurowsky în realizarea magistrală a marelui opus enescian care este opera Oedipe. Cu o zi înainte de închiderea Festivalului bucureștean, lucrarea a fost prezentată tot sub conducerea domniei sale, de aceeași echipă de realizatori care a urcat și la București pe scena de la Sala Palatului, de această dată pe marea scenă londoneză de la Royal Festival Hall.

Parteneri Romania literara




                 

                                   

           

 
Toate drepturile rezervate Fundatia Romania literara