Cu sprijinul Ministerului Culturii

Acasa|Actualitatea|Literatura|Interviurile RL|Eveniment|Arte |Meridiane|Ochiul magic
 

Contrafort:
Fitness la urna cu bile trucate de Mircea Mihăieş

Nu ştiu dacă Dan Claudiu Tănăsescu se află pe lista celor nominalizaţi de Monica Macovei ca având probleme cu Justiţia. Habar n-am dacă e în cercetare, dacă are vreun proces de corupţie pe rol sau dacă se teme doar de braţul lung al legii. Ştiu însă că ne crede proşti de tot, dacă nu chiar imbecili. Prins asupra faptului - a votat de două ori moţiunea împotriva ministrei Justiţiei -, a venit cu nişte explicaţii care, dacă n-ar fi puerile, sunt cel puţin dezonorante pentru orice om cu mintea întreagă. Cronologic, ele au sunat în felul următor: prima reacţie a lui Tănăsescu a fost să-l ameninţe pe Adriean Videanu cu un proces de calomnie. A doua a fost să susţină aberaţia că voia să "încerce vigilenţa" organizatorilor moţiunii, mimând votul dublu. În fine, ca orice găinar prins asupra faptei, a început să pedaleze pe ideea "onoarei de familist": cică dezvăluirile i-ar afecta imaginea de om şi de medic! Toate acestea ar fi trebuit să le pună pe cântar înainte de-a fi comis infracţiunea. Dacă argumentul cu "verificarea vigilenţei" ar fi fost valabil, ar fi fost normal ca imediat după încheierea votului să anunţe că alegerile au fost fraudate, şi nu să aştepte să fie prins în urma analizei casetelor înregistrate. În orice ţară din lume, un astfel de personaj ar fi dat afară în procedură de urgenţă. Ca să nu mai spun că minima onoare l-ar obliga să demisioneze. Evident că n-o va face. Ca vechi colaborator al revistei "Săptămâna", condusă de plagiatorul Eugen Barbu, şi înrăit tovarăş de arme al lui Vadim Tudor, Dan Claudiu Tănăsescu e incapabil, la vârsta lui, să se reinventeze moral. Spiritul săptămânist - în care furtul muncii altuia şi aservirea vieţii culturale intereselor Securităţii figurau la loc de cinste - n-avea cum să producă altfel de personaje. Vă întrebaţi, poate, ce reacţie a avut şeful partidului, "justiţiarul", "cinstitul", "purul" Vadim Tudor. Absolut nici una. Gogoaşele turnate în urechile naivilor privind "reforma morală" sunt bune de pompat în conferinţele de presă. Proştii înghit, pe nemestecate, cele mai sinistre farse puse la cale de o armată de escroci şi mincinoşi. Înstăpânită peste ţară, perfect echipată pentru atacul la baionetă, clasa politică actuală a dus la perfecţiune străvechile datini ale furtului, laşităţii şi neruşinării. Cu astfel de specimene, reacţia împotriva referendumului pentru introducerea votului uninominal e cât se poate de previzibilă. Şaptesprezece ani de operaţii oneroase i-au făcut pe parlamentari să creadă că modelul ascunderii incompetenţei şi lăcomiei pe lista de partid va funcţiona la nesfârşit. Ceea ce-i înnebuneşte e faptul că ideile reformiste provin de la Traian Băsescu - personajul care, de-a lungul vremii, a părut a se simţi destul de bine şi în lumea tulbure a "listei" electorale. Optând decisiv pentru o altă abordare, toţi cei vizaţi ştiu că pentru el nu există cale de întoarcere. Traian Băsescu vorbeşte în numele unei experienţe depăşite, dar şi al dorinţei de a rămâne în memorie drept personajul care a avut tăria să rupă şi cu propria biografie, şi cu blestemul comunist pogorât asupra ţării. Reacţiile supradimensionate demonstrează că şeful statului a nimerit în plin. Ca la fotograf, chipurile liderilor politici s-au developat în întreaga lor hidoşenie. Vadim Tudor n-a considerat necesar să ia în seamă iniţiativa prezidenţială - probabil, ocupat să-i ţină de şase lui Tănăsescu în timp ce frauda votul cu bile. Geoană a încremenit în postura protestatarului de serviciu, cu chipul schimonosit şi cu vocea încercănată de resentiment. Pentru şeful pesedeilor, orice cuvântare a lui Traian Băsescu e dinainte calificată drept "un discurs mediocru" şi orice propunere a acestuia un "plagiat" după ideile mult mai strălucite ale lui Ion Iliescu. Vorbind de preferinţă prin două guri ştirbe de tun - Ludovic Orban şi Crin Antonescu -, liberalii se înmormântează în molozul propriei neputinţe, ataşaţi unor maşinării infernale a căror direcţie e neantul. Rupţi de realitate, funcţionând după reguli ce nu ţin cont de ceea ce vrea şi gândeşte omul de rând, politicienii României actuale au devenit - cu minime excepţii - o clasă retrogradă, obsedată de propria căpătuială şi navigând pe coordonate a căror logică bolnavă n-o înţelege nimeni. Asemeni comunităţilor închise, ai căror membri s-au încrucişat între ei la nesfârşit, clasa politică din România a ajuns la ora decrepitudinii monstruoase. E clar că nu mai putem continua aşa, dacă nu vrem să reajungem, după şaptesprezece ani de rătăciri prin tranziţie, la haosul începutului de drum. Oricât ai fi de clement, se vede cu ochiul liber că actualii politicieni nu pot fi reformaţi de bună voie. Electroşocul sau şutul în fund - iată opţiunile care ne-au mai rămas. Legaţi puternic de comunism sau îmbolnăviţi între timp de practicile nefaste ale acestuia, politicienii momentului se ţin cu ghearele şi cu dinţii de un sistem pe care au învăţat să-l călărească, mulgă şi batjocorească frenetic. Nu întâmplător, intrarea lor în sevraj s-a produs o dată cu condamnarea de către preşedintele Băsescu a comunismului din România. Ca la un semnal, produsele la mâna întâi sau a doua ale bolşevismului s-au încuscrit cu marii profitori de pe urma privatizării bogăţiei ţării. În felul acesta, s-a format o indestructibilă "coaliţie monstruoasă" în care oameni cu bani murdari s-au aliat cu indivizi cu conştiinţe murdare. Numitorul comun - murdăria - a devenit arma predilectă de atac. Comploturile, diversiunile, manevrele scabroase, atacurile sub centură, scoaterea la bătaie a haitelor de năimiţi din presa scrisă şi televiziuni au fost activate şi îndreptate contra personajului care a dat prima lovitură de secure serioasă unui sistem bolnav de moarte. În spaima disperată a pierderii privilegiilor, politicienii au aruncat pe piaţă două aşa-zise argumente. Primul ar fi dispersarea voturilor, al doilea, pătrunderea în Parlament a unor personaje lipsite de consistenţă. Să le luăm pe rând. Argumentul "dispersării" e absolut nefondat, de vreme ce experienţa din alte ţări arată, dimpotrivă, o polarizare între două, maximum trei forţe politice. Vor dispărea, e adevărat, partidele mărunte. În schimb, membrii Parlamentului vor deveni mai vizibili şi mai activi, din moment ce legitimitatea lor decurge direct de la alegător, şi nu de supuşenia faţă de şeful ierarhic. Încercarea disperată de a propune un compromis (vot pe listă la o cameră, vot uninominal la cealaltă) arată clara intenţie de fraudă. Cu puterea pe care o deţin, ei vor reuşi, desigur, să concentreze toată puterea decizională în camera aleasă pe listă, transformând camera aleasă pe baza votului uninominal într-o formă fără fond. În privinţa pătrunderii "nulităţilor" în forul legislativ, mă mir că nu le crapă obrazul de ruşine în faţa unui atare argument. Parcurgeţi listele oricăruia dintre partidele reprezentate acum în Parlament şi veţi fi şocaţi de numărul "aleşilor naţiei" care fac degeaba umbră pământului. Aşa că, domnilor, nu vă mai încăpăţânaţi! A sosit vremea să vă vedeţi de reumatisme, chibiţări în tribunele stadioanelor şi de exerciţiile cu bile la urne trucate. Lăsaţi-i să vină în faţa electoratului pe cei care au măcar şira spinării intactă.

Parteneri Romania literara




                 

                                   

           

 
Toate drepturile rezervate Fundatia Romania literara