Numărul curent: 52

Numerele 37, 38, 39 si 40 din 2014 ale revistei Romania literara, apar cu sprijinul AFCN.

Lecturi la zi:
"Flautul luminii, flautul morţii" de Ioana Băeţica



Poate că cel mai simplu şi, în cazul de faţă, mai adecvat - este să asculţi de vocea poetului caracterizându-şi propria operă: "...ceva impersonal şi plin, gata să crape de mişcare şi viziuni." Într-o Austrie sclipind de luxul sălilor de spectacol, animată de o viaţă mondenă înveşmântată în borangic, plină de seva rafinată alt Wien, Georg Trakl întrevede, ca şi Robert Musil sau Ernst Weiss, o structură deficitară, atacată de artificiu şi superficialitate, inaptă să reziste iminentului dezastru al războiului.
Din trauma asistării la dezmembrarea realităţii naţionale dar şi dintr-o sensibilitate exacerbată a naturii proprii poetului, agravată de consumul de droguri şi alcool, de singurătate şi înstrăinare, eşecuri şi deziluzii, se naşte o poezie extrem de stranie, plină de obsesii apocaliptice, populată de umbre difuze, figuri demonice, simboluri sordide (paianjeni, şobolani, corbi), tensionată de insistarea într-o atitudine beligerantă fără un obiect clar, de refuzul capitulării, al resemnării. Toate arborate sub egida expresionismului: "Pe fruntea mea trece metal îngheţat/ Paianjeni îmi caută inima./ Este o lumină ce se stinge în gura mea.// Noaptea mă aflam pe o câmpie arsă,/ Înmărmurit de murdăria şi praful stelelor./ În tufişul alunului/ Din nou răsunau îngeri de cristal." (De Profundis)
Dacă ar fi să stabilim nişte coordonate de afinităţi (proces destul de dificil, aproape ratat în cazul lui Trakl) am aduce în vizor întreaga serie a poeţilor Desperado din Anglia secolului XX, pe Edgar Allan Poe - mai ales în proză, unde se întâlneşte cu poetul austriac prin aceeaşi viziune schizomorfă asupra universului, pe Rimbaud şi pe Baudelaire, pe care, de altfel, tânărul Trakl îl citea fascinat când se afla la Viena, pe la fel de necunoscuta (în timpul vieţii) Emily Dickenson cu care împarte acelaşi simţ al contradicţiilor intime ("Sunt întotdeauna trist când sunt fericit. Nu e ciudat?" sau "Devii mereu mai sărac pe măsură ce te îmbogăţeşti" - din corespondenţa lui Georg Trakl) şi nu în ultimul rând, l-am apropia de poetul român Bacovia, alături de care păşeşte într-o lume grefată dintr-un imaginar crepuscular, cu epifanii instabile şi până la urmă deşarte.
În scurta proză poetică Metamorfoza răului, Trakl foloseşte o sintagmă ce ar putea reda quintesenaţa poeticii sale - melancolia virilă - o conştiinţă mult prea lucidă şi vigilentă care scrutează o operă imperfectă - viaţa refuzându-şi compromisul de a bea din fântâna nebunilor pentru a intra în ordinea lor, a noastră.
Totuşi, rămas izolat în această hiper-luciditate, se suspectează el însuşi de nebunie: "Spuneţi-mi că trebuie să am puterea de a mai trăi şi de-a înfăptui cele drepte! Spuneţi-mi că nu sunt nebun!" (scrisoare către Ludwig von Ficker). Sigur că NU! Nebunii nu aleg să se sinucidă ci îşi creează lumi compensatorii ca în romanul lui Paolo Coelho - Veronika se hotărăşte să moară.
Trakl face parte dintre acei scriitori în cazul cărora e recomandabil să le citeşti biografia înainte de a te apuca de lectura operei. Se poate şi invers, dar rişti ca revolta lui să-ţi pară ridicolă, traumele - patetice, tensiunile - derizorii...
Editura Univers ne oferă o ediţie nouă a lui Trakl, sub titlul Metamorfoza răului, reunind creaţiile poetice antume şi postume, un fragment de dramă şi corespondenţă. Volumul e prefaţat şi tradus de Petre Stoica, iar coperta, pe care e reprezentată figura poetului schiţată de Oskar Kokoscha, e realizată de Vasile Socoliuc. Printre texte sunt risipite câteva dintre portretele grafice, litografice şi sculpturale ale lui Trakl în viziunea unor Hans Fronius, Tudor Jebeleanu, Valentina Boştină, şi un facsimil. Dar pe pagina albă şi fină, acestea sunt doar vagi contururi ale unei figuri din fruntea căreia "potolit sângerează/ străvechi legende/ şi tâlcul tainic al zborului de pasăre" (Băiatului Elis).


Georg Trakl, Metamorfoza răului, traducere de Petre Stoica, Ed. Univers, Bucureşti, 2000, 215 pag.