Cu sprijinul Ministerului Culturii

Acasa|Actualitatea|Literatura|Interviurile RL|Eveniment|Arte |Meridiane|Ochiul magic
 

Dans:
Forme noi pentru experienţe străvechi de Liana Tugearu


Fenomen de-a dreptul nesperat, dansul contemporan începe să-şi întindă antenele şi în mediul sătesc şi reuşeşte să câştige, într-o măsură considerabilă, atât pe tinerii artişti ai locului, cât şi pe spectatori. Evenimentul care a pus în evidenţă acest fenomen a avut loc la Ceptura, comună viticolă din judeţul Prahova, atestată documentar încă din anul 1550, unde pe 16 iulie s-a desfăşurat Festivalul de Dans Ceptura 2005, ediţia I. Proiectul pilot numit Şcoala de dans în mediul rural, a fost finanţat de Programul Cultural Elveţian pentru România, de Fundaţia Pro Helvetia şi de Agenţia Elveţiană de Cooperare şi Dezvoltare.

Nucleul Festivalului, datorită căruia a fost posibilă derularea acestui proiect, l-a constiuit însă Şcoala de Dans Ceptura, înfiinţată cu mai mulţi ani în urmă, la Căminul Cultural, de către o extrem de inimoasă profesoară, Aida Dobre, care le predă copiilor din localitate, de toate vârstele, ore de dans clasic şi de dans contemporan, pentru acesta din urmă invitând uneori şi profesori din Bucureşti. Totul a plecat în acest demers de la iniţiative locale. Aida Dobre, prahoveancă din localitatea vecină, Urlaţi, a urmat, în paralel cu liceul, cursuri de dans clasic şi de dans contemporan, la Şcoala Populară de Artă din Ploieşti şi a devenit o colaboratoare fidelă, pe această direcţie, a Teatrului ,Toma Caragiu", din capitala prahoveană. La Ceptura a găsit însă localul necesar pentru deschiderea unei şcoli de dans, cu o mică sală de studii, astăzi amenajată corespunzător, şi cu o sală de spectacol destul de încăpătoare, ambele în cadrul Căminului Cultural, precum şi înţelegerea deplină a celor care conduc destinele comunei pe plan cultural. Şi, după înfiinţarea Şcolii, în ceea ce priveşte acomodarea copiilor din sat cu formele de dans cult, mai vechi sau mai noi, Aida Dobre a avut inteligenţa să pornească de la elemente cunoscute de ei - precum muzica populară folosită în unele dintre piesele de dans sau subiecte din mediul sătesc - şi să le deschidă treptat şi alte orizonturi.

Festivalul de la Ceptura a fost numit, din păcate, Festival de dans tematic, titulatură care nouă, celor care am apucat iepoca de aur, cu dansuri tematice, adică propagandistice, ne-a sunat rău, trebuind să facem abstracţie de clişeul ştiut şi să recunoaştem că termenul folosit în altă accepţiune nu era neadecvat spectacolului creat de Aida Dobre pentru acest Festival - spectacol intitulat Oglinda sufletului tău. Tinerii ei interpreţi, de vârste diferite, erau prezentaţi în mediul lor natural şi social, întruchipând fie flori, albine, fluturi, rândunele şi buburuze, fie ţărani porniţi la prăşit sau la culesul viilor, personaje între care se puteau înfiripa idile sau care se cufundau în citirea câte unei cărţi - toţi fiind însă atraşi succesiv spre bine sau spre rău, principii ilustrate scenic de prezenţa unor îngeraşi şi a unor drăcuşori. Calitatea spectacolului nu s-a datorat însă tematicii, ci modului ingenios în care a fost realizat, cu multă fantezie şi culoare şi într-un limbaj de dans contemporan, adaptat desigur posibilităţilor copiilor din Ceptura. Nu ne-am mirat că printre cele mai bune momente de plastică de dans s-au aflat cele ale drăcuşorilor, ştiut fiind că personajele negative sunt întotdeauna mai lesne de conturat, în dans, ca şi în teatru sau în literatură.

Pe lângă regia şi coregrafia spectacolului, Aida Dobre a realizat şi colajul muzical şi a conceput şi costumele, dar la acestea din urmă a fost antrenată o bună parte din comunitatea satului, ele fiind cusute de mamele, mătuşile şi bunicile interpreţilor. în schimb, amprenta timpului prezent a dat-o un computer situat în faţa scenei, de unde au fost dirijate luminile şi muzica spectacolului.

în a doua parte a Festivalului a fost invitat un grup de dansatori profesionişti de dans contemporan de la Bucureşti, respectiv coregrafa Cătălina Gubandru şi cei doi interpreţi ai piesei ei Punct şi de la capăt, Valentina de Piante Niculaie şi Ionuţ Pascu. Toată lumea a avut mari emoţii, inclusiv artiştii, neştiindu-se cum va reacţiona publicul sătesc la contactul cu formele nenarative şi atât de speciale şi neaşteptate pentru el, ale acestui gen de dans. Minutele de început, desfăşurate fără muzică, au fost însoţite de exclamaţii şi de întrebări puse cu voce tare, dar treptat publicul a reuşit să intre în joc şi să urmărească cu atenţie această piesă bine construită a Cătălinei Gubandru, pe care am mai consemnat-o de două ori în ultima jumătate de an, piesă beneficiind şi de plastica corporală cu totul aparte a Valentinei de Piante Niculaie.

Încercarea implantării unor forme noi de expresie artistică într-un mediu conservator prin tradiţie este una îndrăzneaţă, cu final greu de prevăzut. Dar reuşita Festivalului de Dans Ceptura 2005 dovedeşte că experimentul merită să fie făcut. Nu trebuie să ignorăm însă faptul că, în cazul comunei Ceptura, a existat o pregătire prealabilă, realizată de pedagoga şi coregrafa Aida Dobre, prin Şcoala ei de dans, care i-a familiarizat treptat pe localnici cu forme noi ale unor experienţe străvechi, prea bine cunoscute de ei.

Parteneri Romania literara




                 

                                   

           

 
Toate drepturile rezervate Fundatia Romania literara