Numărul curent: 52

Numerele 37, 38, 39 si 40 din 2014 ale revistei Romania literara, apar cu sprijinul AFCN.

 
Fotografii romane de Ioana Pârvulescu




1. ORASUL. În orice dispozitie ai sosi, călătorule, la Roma, inefabila căldură a Romei te va face să te simti bine: obosit, te va odihni, îndrăgostit, te va lăsa să visezi, singur, îti va tine de urît, emotionat, te va linisti, entuziast, va sti să-ti facă surprize. Din ce e făcută căldura unui oras? Poate din pietrele lucioase pe care te poti aseza oricînd si oriunde, din fîntînile limpezi în care-ti poti cufunda mîinile sau din cele care-ti potolesc setea la orice colt de stradă, din zumzetul străzii în care e atîta gratie si Grazie, din turle rotunde sub nori rotunzi, din melodia fredonată de un bărbat într-o cafenea, pentru el însusi. În prima zi am cumpărat trei cărti postale si i-am cerut vînzătorului să-mi dea restul în monede, ca să le arunc în Fontana di Trevi. Mi-a spus că 500 de lire ăe molto" si mi-a dat niste măruntis. După cîteva minute, pe o strădută plină de turisti, în drum spre fîntînă, cineva m-a oprit pe stradă. Era vînzătorul care mi-a întins fără o vorbă cele 3 cărti postale, uitate la chiosc: stiuse încotro mergeam si bănuise traseul. Nici n-am apucat să-i multumesc.

2. Pinii din Roma. Conuri uriase cad pe străzile încinse. Plasa vegetală care acoperă Roma e de o varietate incredibilă. Palmieri si brazi, tufe încărcate de flori, pomi smăltuiti de fructe exotice, ierburi sălbatice care cresc de-a lungul Tibrului -Tevere, platani si castani maiestuosi, arbori necunoscuti uniti cu zidurile: ai impresia că piatra se înmoaie, plină de sevă, iar frunzele primesc tăria pietrei. Am cules de pe jos un con de pin care s-a deschis imediat, ca un boboc lemnos, cu miros de răsină.

3. Ruinele. Pe unele le vezi, pe altele le simti: în fatadele caselor, acoperite de ziduri noi, sub pavajul pe care calci, un oras labirintic de ruine ascuns în arhitectura luminoasă si modernă a celuilalt oras. Roma e un oras nou în burta căruia stă un sir de orase vechi. Pe drumul spre Colosseum am dat de un panou mare cu un sonet al lui Joachim Du Bellay: ăNouveau venu qui cherche Rome en Rome/ Et rien de Rome en Rome năapperçois/ Ces vieux palais, ces vieux arcz que tu vois,/ Et ces vieux murs, căest ce que Rome on nomme. // (...) Reste de Rome. O mondaine inconstance! Ce qui est ferme, est par le temps destruit, / Et ce qui fuit, au temps fait résistance". Turistii trec grăbiti pe lîngă poezie.

4. Ferestrele. Ele deschid perspectiva spre diferitele orase ascunse în burta Romei. Sînt, mai întîi, ferestrele ruinelor, acoperite doar cu pielita albastră a cerului, sînt, apoi, ferestrele din filmele neorealiste, la care se văd rufele spălate în familie si puse la uscat în public - au rămas extrem de putine, trebuie să le cauti mult pînă să le găsesti - sînt ferestrele colorate ale bisericilor, pe unde lumina pătrunde filtrată si sînt, în fine, ferestrele elegante ale caselor de azi. Iar unele s-au transformat în ferestre-reclamă: Colors of Benetton.

5. Statuile. Cîndva cerul Romei era plin de zei si de carele lor de luptă, iar pămîntul plin de eroi. Azi le mai vezi, dacă te uiti în sus, trupurile de piatră. Statuile sînt pretutindeni: pe străzi, în curtile interioare, pe monumente si în piete, si, făcute bucăti, în atelierele de restaurare peste care dai la tot pasul. Într-o cafenea le-am găsit chiar si în holul îngust care ducea spre toaletă. Caii adevărati, înhămati la trăsuri si soldati romani kitsch, cu coifuri aurite, se plimbă trist prin zonele turistice. Caii si călăretii de piatră sînt mai nervosi si mai vii. Gata să plece.

6. Drumurile. Toate duc la Roma. Pe turisti îi recunosti în după-amiezele tîrzii, după felul caraghios în care umblă: picioarele refuză să-i mai asculte. Unii îsi scot pantofii si-si continuă desculti drumul, altii-si lasă doar cîteva clipe picioarele să se odihnească. Cum vor fi mers pelerinii de odinioară? La o cotitură, o pereche de ghete. Adunate, cuminti, cu sireturile de sfoară desfăcute, par că asteaptă să se întoarcă omul care le-a părăsit. Cineva a plecat mai departe fără ele. De ce? Spre cine? Cu ce? Ele sînt acum la o răscruce. Încotro s-o ia?