Numărul curent: 52

Numerele 37, 38, 39 si 40 din 2014 ale revistei Romania literara, apar cu sprijinul AFCN.

Actualitatea:
Frica de normalitate de Petru Cimpoeşu


Privesc rar la televizor. Asta mă menţine calm şi echilibrat. Am constatat că ştirile zilnice despre crime oribile, violuri şi incesturi, ca şi talk-show-urile pe teme politice, au asupra mea un efect bulversant, la fel de nociv ca filmele cu violenţă. Răscolesc aceleaşi instincte primare, agresive. Sau poate că tocmai acesta o fi rostul lor? Nu ştiu şi n-aş vrea să vorbesc despre ce nu ştiu. în orice caz, o formă de abuz din partea celor care ni le bagă pe gît seară de seară.
Dincolo de faptul că, atunci cînd nu plictiseşte, oripilează, televizorul prezintă însă şi unele mici avantaje. De exemplu, telenovelele te scutesc de efortul de a gîndi. Asta ar explica succesul lor enorm în rîndurile acelor categorii de public pentru care efortul de a gîndi este o pedeapsă. Uneori îmi vine să cred că tocmai pentru asta au inventat românii o Revoluţie. "Omului nou" propovăduit de ideologia comunistă i-a luat locul Omul-conductă - prin care trece mîncarea de la bucătărie la closet, cu un mic ocol prin faţa televizorului. Să mai adaug că e vorba de unul şi acelaşi om?
Dar să nu fim maliţioşi degeaba. Există - ce-i drept, din ce în ce mai rar - emisiuni al căror bilanţ este mai curînd pozitiv. Cine nu-şi aminteşte cu nostalgie de "seratele" regretatului Iosif Sava? Fireşte, nu totul era perfect. Din multe puncte de vedere, seratele lui muzicale erau criticabile, mai ales dacă le aplicăm criteriile de performanţă culturală la care se raporta însuşi realizatorul lor. Dar, dincolo de orice neajunsuri, astfel de emisiuni făceau o bună propagandă valorilor reale din cele mai diverse domenii, propuneau un dialog civilizat, formator de atitudine civică, se constituiau într-un veritabil curs de educare a libertăţii - pe care nici Tucă-show, nici meciurile de fotbal, nici Festivalul "Cerbul de aur" nu-l vor putea suplini vreodată.
Ştim foarte bine ce a urmat. Cînd CDR-ul lui Diaconescu şi Quintus a ajuns la putere, una din primele măsuri luate de Televiziunea Română a fost demiterea prin pensionare a lui Iosif Sava şi suspendarea emisiunilor sale. Omul a avut decenţa să moară la puţină vreme după asta.

Una din puţinele emisiuni la care mă uitam, de cîteva luni încoace, era "Orient-Expres", pe Antena 1. Se difuza sîmbăta după-amiază, într-un interval convenabil. Avea un realizator cu idei şi invitaţi de marcă. îndrăznesc să presupun că avea şi o audienţă bună - căci mulţi dintre amicii şi cunoscuţii mei o urmăreau, îmi vorbeau despre ea. Stelian Tănase, cel care concepea şi modera întîlnirile din "Orient-Expres", aproape că-mi vindecase nostalgia după emisiunile lui Iosif Sava. Mai puţin histrionic decît predecesorul său, Stelian Tănase era, în compensaţie, un mai atent ascultător al invitaţilor săi. Prezenţa lui era discretă, şi totuşi nu de puţine ori pregnantă. Ştia să conducă un dialog, să strunească excesele cutărui invitat prea temperamental, să stimuleze confesiunile altuia prea timid. Ajungea repede la temă şi revenea la ea cu iscusinţă, atunci cînd înclinaţia spre divagaţie a interlocutorului ameninţa ritmul emisiunii. Mai presus de toate acestea, Stelian Tănase era - este! - un om cu idei. în ciuda aparenţelor, oamenii cu idei nu sînt prea mulţi. Mai ales cu idei de televiziune. în plus, cartea lui de vizită îl recomanda cu prisosinţă tocmai pentru o astfel de emisiune, accesibilă unor largi segmente de public, dar în acelaşi timp de un bun nivel cultural. Căci Stelian Tănase este un scriitor de primă mînă, autor a peste zece cărţi, şi totodată un excelent jurnalist (a fost redactor-şef al revistei "22", acum editează revista de analiză "Sfera Politicii"), are experienţa directă a acţiunii politice, dobîndită în primii ani ai deceniului trecut, cînd a fost deopotrivă agitator de stradă şi parlamentar. Dar nu-i lipseşte nici capacitatea de abstractizare şi conceptualizare - în această privinţă, este suficient să amintesc faptul că a obţinut un doctorat în ştiinţe politice şi că a susţinut numeroase conferinţe în instituţii academice prestigioase din SUA. Astfel că intuiţia scriitorului se combină în proporţia ideală cu spiritul de iniţiativă al omului empiric şi cu vocaţia analitică a observatorului social şi politic.
Nu cred că-i cazul să-i înalţ aici statuie. Ajunge doar să spun că, fără să fie vreun nou geniu al românilor, Stelian Tănase era, la "Orient Expres", omul potrivit la locul potrivit, lucru de care s-au putut convinge toţi cei care au urmărit acea emisiune. Dovadă, numeroasele distincţii obţinute: premiul pentru talk-show al Clubului Român de Presă; premiul special al Asociaţiei Profesioniştilor din Televiziunea Română (APTR); premiul revistei "Capital"; menţionarea în Raportul Delegaţiei Comisiei Europene pentru Audiovizual a emisiunii "Orient Expres" ca fiind cea mai apropiată de standardele europene...
- Da? Păi, dacă-i aşa, hai s-o desfiinţăm! Găsim noi un motiv... De exemplu, că nu rentează din punct de vedere financiar.
Cam acesta e modul nostru de a judeca, devenit oarecum tradiţional. într-o societate în care mai toate merg anapoda, de îndată ce un lucru începe să meargă normal, facem tot ce e posibil să-l dăm peste cap. Nici din punct de vedere financiar, "Orient-Expres" n-a fost o afacere proastă pentru Antena 1, căci realizatorul ei i-a găsit un sponsor puternic la BNR. Totuşi, asta n-a împiedicat eliminarea emisiunii cu pricina din grila de programe. Pur şi simplu, fiindcă deranja pe cineva. încerc să determin pe cine anume - şi uite că nu reuşesc. Mai ales că e vorba de un post de televiziune particular, nu de televiziunea aşa-zis publică. Sau poate că Antena 1 a devenit postul de televiziune al vreunui partid? Revenit de curînd la guvernare? Şi care, întîmplător, se numea pe vremuri PDSR?
Emisiunea lui Stelian Tănase nu avea cîtuşi de puţin parti-pris-uri politice. Dimpotrivă, promova toleranţa, moderaţia judecăţilor, dialogul întemeiat pe argumente - într-un cuvînt, normalitatea! îmi vine să cred că tocmai de aceea a fost scoasă din grilă. De vreo cincizeci de ani, în societatea românească persistă această frică de normalitate - mai cu seamă la nivelul factorilor politici, dar nu numai acolo. A gîndi normal, a spune ce gîndeşti, a face aşa cum spui, iată lucruri pe care majoritatea românilor le refuză cu îndîrjire, fie că sînt oameni politici, oameni de afaceri, sau oameni de cultură. Mi s-ar fi părut normal ca, în condiţiile descrise mai sus, măcar intelectualii să ia atitudine. Sau măcar aceia dintre ei care se consideră reprezentaţi ai societăţii civile, formatori de opinie. Indiferent de atitudinea lor personală faţă de Stelian Tănase, aici se pune o problemă de responsabilitate şi, nu mai puţin, de competenţă socială. Dar se pare că nici pe intelectualii români nu-i mai indignează nimic - şi acest lucru nu e doar foarte trist, ci e şi foarte grav. Deoarece indică o anumită uzură a percepţiei anormalului, începutul adaptării lor la anormalitate. Şi mai indică faptul că lecţia învăţată în timpul regimului comunist nu a folosit la nimic.
încă nu e tîrziu ca elitele intelectuale, printre care se numără destui oameni de decizie, să reacţioneze. Nu e prea tîrziu pentru ca emisiunea lui Stelian Tănase să fie preluată de un alt post de televiziune, eventual chiar de TVR. Pentru aceasta, însă, ar trebui ca intelectualii, de orice culoare politică, să manifeste, în sfîrşit, un minim de solidaritate intelectuală. Altfel, riscăm să ne trezim cu formatori de opinie de talia unui Pavel Coruţ sau a paranormalului Ion Şugui. Şi atunci, de ce să ne mirăm dacă poporul va vota cu Vadim Tudor?