Numărul curent: 52

Numerele 37, 38, 39 si 40 din 2014 ale revistei Romania literara, apar cu sprijinul AFCN.

Editorial:
Greierele şi furnica de Nicolae Manolescu


Într-un eseu instructiv şi amuzant din volumul Les vertes lectures (unde vertes are sensul de naive, pentru copii) (ediţia a 2-a de la Gallimard, 2007), Michel Tournier îşi analizează o povestire mai veche intitulată Pierrot sau misterele nopţii. Personajele sunt, până la un punct, cele din commedia del'arte, Pierrot, tăcut, timid şi selenar, Arlechin, locvace şi pitoresc, şi Colombina, logodnica primului, la care se întoarce după o aventură cu cel de-al doilea. Povestirea lui Tournier reia tema dintr-o naraţiune a lui Jean Giono, după care Marcel Pagnol a făcut un film în 1939. La Giono şi Pagnol, Pierrot e brutar, nici tânăr, nici frumos, Arlechin e păstor şi cântăreţ la ghitară, iar Colombina, iubita brutarului, fuge cu păstorul, dar revine nu după mult timp la căldura cuptorului. Cu aproape aceeaşi repartiţie a rolurilor mai este, îşi aminteşte Tournier, şi un film al lui Marcel Carné din 1945. Nu-şi aminteşte, în schimb, de o povestire a lui Arthur Schnitzler, în care Pierrot e un astronom cu ochii nedezlipiţi de pe cerul nopţii, Arlechin, un păstor şi cântăreţ din fluier, cu care fuge în lume Colombina, soţia astronomului. Fiecare dintre cei cinci autori moderni tratează tema vechii commedia del'arte în felul său, mai aproape de spiritul ei, Pagnol (n-am citit povestirea lui Giono), sau, încărcând triunghiul amoros de o puternică sexualitate, Schnitzler. George Steiner şi-ar fi putut ilustra cu această suită topologiile lui culturale.

Cea mai complexă relaţie este la Tournier. Ca şi singura interpretare a temei. Pierrot este la Tournier tot un brutar, dar Colombina este, ea, spălătoreasă (în franceză, blanchisseuse are un prim sens derivat de la înălbirea rufelor, sens important în contextul povestirii lui Tournier). Îşi face apariţia într-o trăsurică viu colorată Arlechin, care e zugrav de meserie. Îi zugrăveşte Colombinei spălătoria. "O converteşte la culoare", scrie Tournier. Colombina îl părăseşte pe Pierrot pentru Arlechin şi se face boiangioaică, cutreierând lumea pe unde o cheamă noua ei meserie. Venind iarna, i se acreşte de drumuri şi se întoarce la brutarul ei, care o primeşte cu braţele deschise.

Tournier dă acestor întâmplări, după propria mărturisire, un sens filosofic, spinozist: Pierrot e substanţa, Arlechin, accidentul. Culorile superficiale ale lui Arlechin se scorojesc repede, culoarea pâinii lui Pierrot durează, fiindcă e hrănitoare. Povestea nu se sfârşeşte însă cu întoarcerea Colombinei, precum toate cele dinainte. Arlechin, înspăimântat de iarnă, bate într-o bună zi la uşa brutăriei şi cere adăpost. Tournier, care a scris o carte de filosofie pe înţelesul copiilor, le-a pus unor elevi de 12-13 ani întrebarea dacă Pierrot ar fi trebuit să-i deschidă sau nu lui Arlechin uşa. Răspunsurile au fost, aproape fără excepţie, că nu. O fetiţă i-a furnizat următorul motiv: o soră a mamei l-a pierdut pe Pierrot al ei din cauza unui Arlechin. "În general, scrie Tournier în încheiere, cu cât mediul din care provin copiii este mai modest, cu atât ostilitatea faţă de Arlechin este mai mare. Mi se pare că ei reacţionează în funcţie de teama ca părinţii lor să nu se despartă."

Am şi o altă explicaţie. Finalul inventat de Tournier m-a dus cu gândul la fabula lui La Fontaine Greierele şi furnica. Pierrot fiind furnica, omul muncitor, cuminte şi cazanier, Arlechin e greierele, artistul, boemul şi seducătorul. Prejudecata copiilor, alimentată de opinia părinţilor, n-are cum fi favorabilă lui Arlechin. Imaginarul colectiv e dintotdeauna defavorabil artistului. Munca lui de pictor sau de cântăreţ nu seamănă cu a brutarului. De aceea e suspectat de lene şi de frivolitate. Libertatea nu reprezintă pentru cei mai mulţi o valoare la fel de mare ca apartenenţa. Urmărind să convingă, artistul trece drept un seducător. Şi aşa mai departe. Nu înseamnă însă că viaţa confirmă în mod absolut prejudecăţile educative. Fetiţa care îl respinge pe Arlechin nu va fi neapărat scutită, când va fi mare, de nesocotinţa Colombinei.