Cu sprijinul Ministerului Culturii

Acasa|Actualitatea|Literatura|Interviurile RL|Eveniment|Arte |Meridiane|Ochiul magic
 

Restituiri:
I.D. Ştefănescu şi unii dintre contemporanii săi de Nicolae Scurtu

Istoric şi critic de artă, eseist, traducător şi memorialist, profesorul I.D. Ştefănescu (1886–1981) reprezintă, astăzi, o autoritate incontestabilă în cercetarea şi exegeza iconografiei religioase din bisericile şi mănăstirile aparţinând spaţiului naţional, precum şi unele din Europa medievală.
Instruit, temeinic, în Bucureşti, unde a audiat prelegerile lui Titu Maiorescu, Const. Dumitrescu-Iaşi, Dimitrie Onciul, Nicolae Iorga, Mihail Dragomirescu, Ion Bogdan şi alţii, cât şi la Paris, Atena şi Bruxelles, unde s-a familiarizat cu cele mai recente descoperiri ale bizantinologiei, tânărul şi pasionatul istoric I.D. Ştefănescu se impune prin intuiţiile şi interpretările sale în domeniul simbolurilor artei religioase.
La Paris, eterna cetate a luminii, studiază şi învaţă multă carte de la profesori, cărturari şi savanţi, precum Charles Dichel, Henri Focillon, Gabriel Millet, L. Bréhier, Henri Grégoire şi, desigur, alţii.
Pentru imprimarea, receptarea şi difuzarea unora dintre lucrări apelează, permanent, la sprijinul Regelui şi al unor înalţi ierarhi ai Bisericii Ortodoxe Române spre a-i facilita finalizarea cărţilor sale, ce aveau un tiraj aproape confidenţial.
Elocvente sunt, în acest sens, epistolele trimise Regelui Carol al II-lea, patriarhilor Miron Cristea şi Nicodim Munteanu, precum şi episcopului Visarion Puiu, unul dintre cei mai învăţaţi şi luminaţi prelaţi ai ortodoxiei române.
Epistolele, ce se transcriu aici, sunt trimise episcopului Visarion Puiu (1879–1964), care a înţeles şi a apreciat cercetările profunde întreprinse de istoricul de artă I.D. Ştefănescu.

*
Mănăstirea Agapia,
12 ianuarie 1935

Sărut mâna Prea Sfinţite Stăpâne,
Îngăduiţi-mi, vă rog, să mulţumesc Prea Sfinţiei Voastre din suflet şi în chipul cel mai respectuos pentru bunătatea cu care ne-aţi primit la Bălţi1.
Ne-a rămas la inimă dovada splendidă de curaj şi de activitate pe care a dat-o Prea Sfinţia Voastră creând, într-un pustiu, o viaţă aleasă şi puternică.
Opera aceasta va rămâne şi se va dezvolta. Mi-a rămas în ochi silueta pariziană a palatului reşedinţă, cu aşa de minunat rost gospodăresc înlăuntru, şi bisericuţa, episcopală cu amintirile Curţii de Argeş, în parcul mare, bogat şi cu atât viitor.
Seara, la catedrală, jocul luminilor nespus de măiestrit potrivite ne-a uimit. Spaţiul, foarte adunat aşa cum observasem de cu ziuă, se umple de suflet şi de intimitate: pictura bolţii învie, şi Mântuitorul dobândeşte o solemnitate şi o înfăţişare pe care nu o înţelesesem de dimineaţă.
Aş fi aşa de fericit şi de onorat să pot fi primit şi eu cu contribuţia mea prea modestă.
Din Paris vă voi trimite, şi vă rog să le primiţi, un număr de icoane, reproducţii în culori făcute de mine, a celor mai celebre monumente creştine ale veacului al XI, XII şi XIII. Şi voi fi fericit să fiu totdeauna la dispoziţia Prea Sfinţiei Voastre.
La Bălţi se zideşte pentru slava românească şi a Mântuitorului. Cu activitatea şi priceperea Prea Sfinţiei Voastre se poate înălţa o operă europeană.
Pictura catedralei formează problema cea mai grea. Eu aş alerga să spun ce ştiu.
Dar mai înainte, trebuie să veniţi în Haţeg şi în Bucovina. Câtă bucurie şi mândrie pe mine să fiu cu Prea Sfinţia Voastră şi să vă dau puţinele informaţii care vă pot folosi.
Mă pornesc la drum ierarhii catolici, cardinali, şi episcopi bătrâni. Cum aş şti să vorbesc pentru Prea Sfinţiia Voastră! Cu ce drag.
Aţi fost, Prea Sfinţite, nespus de bun şi mi-aţi spus să vă trimit câteva date în legătură cu activitatea mea.
Pun, aci în plic, trei scrisori2 trimise Regelui nostru de către Charles Diehl, Gabriel Millet, cei mai mari bizantinologi de astăzi, şi de către Arhiepiscopul Baudrillart, rectorul Universităţii Catolice din Paris. Aveţi fotografiile originalelor şi transcrierea lor.
Facultatea de Teologie din Bucureşti în unire cu Senatul Universităţii au cerut crearea unei catedre de Antichităţi bisericeşti şi istoria artei religioase3 încă din mai 1934. În unanimitate. Până acum nu s-a făcut nimic.
Înainte de sfârşitul lui ianuarie trebuie să-mi reiau drumul la Paris. Şi iar mă vor întreba Cardinalul Parisului, rectorul Baudrillart, Charles Diehl, Millet: „tot nu a întrebat nimeni de dumneata în România?“
Le duc cel puţin vestea că v-aţi interesat Prea Sfinţia Voastră de mine şi de lucrul meu.
Doamne, de aţi putea mişcă pe ai noştri, Prea Sfinţite. În februarie şi martie stau mai mult închis, cinci zile pe săptămână, în mănăstirea Benedictinilor din Amay. Voi primi oare vreo veste bună? Eu vă rog din suflet pe Prea Sfinţia Voastră.
Nu ştiu dacă aţi putut face ceva în privinţa imprimării liturghiilor. Vă cer şiţertare că întreb şi vă reînnoiesc rugămintea.
Mi s-ar părea că mă apropii de ţară şi de biserica noastră, văzându-vă numele pe coperta unei lucrări şiţeşite din Universitatea Parisului şi de la Bruxelles, şi din respectul de muncă şi de adevăr ştiinţific al lumii apusene.
Din partea nevestii-mii4, cele mai respectuoase mulţumiri şi sărutări de mâini.
Din partea mea, numai rugăminţi şi închinăciuni recunoscătoare. Şi din inimă şi scuze pentru aceasta lungă scrisoare.
Vă sărut mâinile cu prea recunoscător şi respectuos devotament,
Al Prea Sfinţiei Voastre,
I.D. Ştefănescu

*
Mănăstirea Agapia, 15 ianuarie 1935

Prea Sfinţite Stăpâne,
Am primit astăzi telegrama Prea Sfinţiei Voastre şi am înţeles cu câtă bunătate v-aţi ocupat de rugămintea mea. Vă mulţumesc călduros şi vă sărut mâinile.
Înţeleg, în acelaşi timp, şi ştiu preocupările Prea Sfinţiei Voastre legate de o activitate cu care se poate mândri întreaga noastră biserică. În condiţiile acestea, scrisoarea mea de acum constituie o indiscreţie, pentru care vă cer cele mai sincere scuze.
Am văzut însă la Prea Sfinţia Voastră un interes aşa de viu pentru activitatea culturală şi ştiinţifică. Am fost fericit să întâmpin o primire aşa de binevoitoare pentru munca mea!
Şi cerându-mi scuze, încă o dată, voiesc să exprim Prea Sfinţiei Voastre, în puţine cuvinte, ceea ce v-am telegrafiat astăzi.
La Paris se imprimă cel de-al 8-lea volum al lucrării mele asupra picturii religioase, încă din martie 1934.
Lucrul durează cel puţin un an, din pricina marelui număr de corecturi succesive şi a întinderii lucrării.
Întreaga cheltuială este suportată de Universitatea franceză. Primul-ministru, coleg vechi de şcoală, mi-a făgăduit, la Paris, când a venit în iulie trecut, să trimită îndată 200.000 lei. M-am dus îndată bucuros să vestesc contribuţia aceasta care însemna a 7-a parte din costul volumului.
De-atunci aşteaptă toată lumea, deşi prietenul meu iubit mi-a confirmat făgăduinţa în două telegrame şi două scrisori.
Liturghiile5 constituiesc o lucrare, aparte, care se publică la Bruxelles, sub direcţia profesorului Grégoire.
Apare întâi un volum cu circa 250 pagini şi 200 ilustraţii. Va fi gata în aprilie. Se lucrează în acelaşi timp la editarea planşelor celor mari pentru publicaţia întinsă, in folio, care va cere vreme mai îndelungă şi va comporta alt text.
Pentru această lucrare mare, nu am cerut ajutorul nimănui. Voiam să rog pe Rege. Nu era însă atâta vreme la îndemână.
Şi interesul extrem de binevoitor pe care mi l-a arătat Prea Sfinţia Voastră mi-a dat ideea apelului pe care vi l-am adresat şi vi l-am reînnoit prin telegrama de azi. Nu-l avusesem în gând când am pornit spre Bălţi.
Aş fi fericit să vestesc că Prea Sfinţia Voastră vă puneţi în fruntea unei publicaţii îmbrăţişată de o universitate foarte geloasă de prestigiul ei şi de lumea catolică.
Înţeleg însă că lucrul este greu. Şi oricum se va putea, sunt nemângâiat că vă turbur.
Şi rog pe Prea Sfinţia Voastră, din tot sufletul, sa creadă în sinceritatea deplină a prea respectuoasei şi convinsei mele admiraţii.
Prea recunoscător al Prea Sfinţiei Voastre devotat,
I.D. Ştefănescu

*
Mănăstirea Agapia, 15 februarie 1935

Sărut mâna Prea Sfinţite,
Împrejurările m-au hotărât să plec la Paris numai către sfârşitul lumii acesteia.
Nu mi-aţi scris nimic în privinţa modelelor şi desenelor de care aţi avea nevoie, ori v-ar fi numai de folos.
Nu am totul la Agapia, cele mai multe mijloace de informaţie îmi sunt rânduite, la Paris, în camera mea de lucru. Pot totuşi desena şi organiza anume lucruri şi aci. Dacă va fi nevoie de un lucru mai important, trimit gata desenat tot ce voiţi din Paris.
Aş fi fericit să pot contribui, cu ceea ce pot, la minunata operă bisericească pe care o săvârşiţi în eparhia Prea Sfinţiei Voastre. Văd chiar lucruri mai mari. În dezorientarea noastră, va fi obligată şi lumea, dimprejur să primească exemplele oferite de acolo de unde se gândeşte adânc, sincer şi just.
Nu vă miraţi..., Prea Sfinţite, de năzuinţa mea. Aş vrea aşa de mult, mai ales, să nu o priviţi drept o mare indiscreţie.
În situaţia mea este, Prea Sfinţia Voastră pricepe mai uşor ca oricine, un element măcar cu totul nepotrivit. Averea nebănuită, în mare parte, a bisericii orientale o mut, într-un fel ori într-altul, în Apusul care o păstrează în muzee. La noi ar intra în sânge şi ar hrăni o lume admirabilă care se stinge de inaniţie sufletească.
Vreau să fiu şi eu util, cu câte puteri am. Şi cu deosebire să fiu primit în cercul de activitate al Prea Sfinţiei Voastre, singurul cu adevărat puternic îndreptat de o dorinţă de bine neasemuită şi de foarte largi orientări.
Din partea nevesti-mii, primiţi, vă rog, Prea Sfinţite, cele mai respectuoase sărutări de mâini.
Şi din partea prea devotatului Prea Sfinţiei Voastre, sărutări de mâini şi respectuoase omagii.
I.D. Ştefănescu

Note
Originalele acestor epistole, inedite, se află la Arhivele Naţionale ale României. Bucureşti. Fondul Visarion Puiu.
1. Visarion Puiu a fost episcop al Hotinului în perioada 1923-1935, iar reşedinţa o avea în oraşul Bălţi.
2. Există în arhiva episcopului Visarion Puiu în transcriere şi în fotocopii după originale.
3. Nu s-a înfăptuit nimic atunci, ci mult mai târziu.
4. Margareta Ştefănescu, soţia profesorului I.D. Ştefănescu, era fiica lui Alexandru Vlahuţă.
5. I.D. Ştefănescu – L’ilustration des liturgies dans l’art de Byzance et de l’Orient. Text şi album. Buxellles, 1936, 193 pagini + CXXXVIII planşe.

Parteneri Romania literara




                 

                                   

           

 
Toate drepturile rezervate Fundatia Romania literara