Cu sprijinul Ministerului Culturii

Acasa|Actualitatea|Literatura|Interviurile RL|Eveniment|Arte |Meridiane|Ochiul magic
 

întoarcerea la cărţi:
Iarna Patriarhului de Mihai Zamfir

Atrecut puţin timp de la dispariţia lui Gabriel García Márquez, dispariţie însoţită de plînsetele milioanelor de cititori anonimi. Dar Gabo intrase deja în istorie cu mulţi ani în urmă - nici nu mai ştim bine cu cîţi...
Boala de care suferise în ultima parte a vieţii (putem numi această boală pur şi simplu bătr`neţe) precipitase postumitatea prozatorului. Instanţele pămîntene se pot pronunţa acum, liniştite, asupra vieţii unui mare scriitor şi a unui nu la fel de mare caracter
La moartea lui, am asistat la bocete culturale executate în diverse registre, de la isterie la o indiferenţă greu mascată. Colosala nedreptate ce i se face unei mari figuri culturale atunci cînd trece pe celălalt tărîm este aceea că îşi pot da cu părerea despre ea toţi neaveniţii, politicienii în căutare de popularitate, jurnaliştii şi traducătorii mediocri. Iar cazul lui Gabriel García Márquez nu a făcut excepţie.
Cine spune Márquez spune, în întreaga lume, Un veac de singurătate. Imaginea primului său mare roman şi a primului său mare succes a şters abuziv din mintea publicului alte romane ale lui Gabo, cel puţin la fel de bune. Un veac de singurătate a însemnat marea şansă şi marea neşansă a columbianului care, după ce dobîndise faimă internaţională în 1967, la vîrsta de 40 de ani, avea să dea în deceniile următoare cîteva opere cu totul remarcabile: Cronica unei morţi anunţate, Dragostea în timpul holerei, Generalul în labirintul său etc. Ce contează! Veacul... a făcut gol în jurul lui, pînă la sfîrşit.
Acest roman n-a apărut însă „din spuma mării“: fusese precedat de alte două ce schiţaseră deja geografia miraculosului ţinut Macondo şi spiritul localităţii Aracataca, oferind celui de al treilea volum, închizătorul trilogiei, toată materia şocant-inedită. Nici romanul Nimeni nu-i scrie colonelului şi nici Înmormîntarea Mamei Mari nu făcuseră valuri: doar al treilea avea să ridice totul la cote nemaiîntîlnite.
Gloria lui Gabo s-a construit pe opoziţia funciară existentă în America Latină între scriitorii elitişti, cosmopoliţi, de spirit european, şi scriitorii proveniţi din jurnalism, ataşaţi în general politicii, `ntre cei care au privit mereu (măcar trăgînd cu coada ochiului) spre Europa şi cei care au făcut din indigenism resortul ultim al operei lor. E uşor să vedem căruia dintre cele două grupuri i s-a ataşat Márquez şi de ce; şi-a dat seama, printr-o remarcabilă premoniţie, că, în curînd, culmea snobismului în America Latină şi aiurea nu va mai fi modelul european, ci localismul agresiv, proza amestecată cu legenda, omul mîncînd pămînt din cauza mizeriei, folclorul amerindian suculent etc. Condus de un entuziasm interesat, Márquez a îmbrăţişat cauza indigen-folclorică, presimţind că de aici îi va veni succesul. Şi bine a făcut! Pentru notorietatea şi pentru prosperitatea lui personală, opţiunea s-a dovedit inspirată: a prins valul stîngist din întreaga lume intelectuală conformistă şi a profitat de el atît cît poate profita un scriitor.
Contemporanul perfect comparabil al lui Gabo era, bineînţeles, Jorge Luís Borges, prozatorul de tip european, universalist prin vocaţie, dispreţuitor al culorii locale, scriitor de altfel infinit mai talentat şi mai subtil. Opţiunile stîngii comunizante europene şi latino-americane nu puteau merge însă spre un scriitor prin definiţie elitist, care dispreţuia dictaturile de orice fel şi care era convins că Europa rămîne centrul de greutate al Universului. În disputa subterană cu prietenul lui Fidel Castro, cu Márquez, bietul Borges se prezenta perdant din plecare; n-au mers spre el nici Nobel-ul, nici favorurile oficialităţilor culturale.
Dar faptul că „maniera Márquez“ a făcut în America Latină şcoală, pe cînd Borges a rămas un izolat, nu înseamnă neapărat certificat de calitate. Doar în istoriile literare ale viitorului se va vedea care atitudine a reprezentat o modă şi care s-a înscris într-o istorie lungă.

Parteneri Romania literara




                 

                                   

           

 
Toate drepturile rezervate Fundatia Romania literara