Cu sprijinul Ministerului Culturii

Acasa|Actualitatea|Literatura|Interviurile RL|Eveniment|Arte |Meridiane|Ochiul magic
 

Literatură:
Inedite de Ion Chichere


Steaua polară



Iubire

mi-ai risipit memoria

în lumină



trupul tău subţire

de iarbă

m-a încolăcit răzbunător

în iertare



tot ce părea despărţit

s-a despărţit şi mai tare

unindu-se fulgerător

în afara fiinţei



am atins limitele conştiinţei

locul unde totul stă lipit

de nimic



steaua polară

a fost cîndva roată

în carul mic



Ca vîntul şi floarea



Doamne

parcă aş fi o despărţire de fiinţă,

o sfîşiere

a inimii



o iubire mai puternică decît viaţa şi moartea

o iubire care rupe tot ce ştiu

şi tot ce nu ştiu

mă zgîlţîie din temelii



oare durerea să fie preţul roşu

al buzelor mele

lipite de Buzele Tale

din femeie?



ochii ei trec prin mine deschişi

mîinile noastre se ating

ca vîntul şi floarea

o adiere de lumi vechi

este în şoaptele noastre

iar cînd ne strîngem în braţe

se rup cercurile

timpului



Un trandafir pe calorifer



Aceeaşi pasăre ne-a privit şi astăzi prin geam?



un trandafir roşu pe calorifer

în camera goală



trupuri mai lungi decît umbrele avem

şi doar albul uşilor care se închid şi

se deschid

luminează coridoarele



cu paşi mici

în vîrful picioarelor

treci prin cameră

goală şi serioasă ca un copil



în timp ce te privesc printre gene

în jurul trupului tău frumos

pîlpîie o culoare de lapte



cînd te întinzi în braţele mele

pari o luntre uşoară

finisată de apă



în faţa imaginii



Pierdem din greutate

ca sfinţii

în faţa imaginii lor curbate

de aura suferinţii



Lumina amniotică



Cînd ne iubim

amîndoi avem un singur sex

prin care trecem

pe rînd

ca îngerii

lumină prin lumină lunecăm

fiecare prin buricul celuilalt



eu sînt mîna

tu eşti genunchiul

tu eşti umărul

eu sînt călcîiul



eu sînt pleoapă, tu mi-eşti pleoapă

lumea toată e o apă



Noaptea ca un vin scump



Un pantof roşu într-un copac

o întrebare în plus despre mersul toamnei



după geamul aburit

trupurile noastre se amestecă

într-un aluat suplu şi cald



lumina şi oglinda se cheamă stins, dar profund...



tu îngenunchiezi

şi mîinile tale îmi desfăşoară buricul...



Stai }inîndu-mă



eşti atît de fină încît

nu-mi mai pot aminti moartea

şi noaptea îmi pare un vin scump

pe care îl beau cu urechile



mijlocul tău este o tipsie de argint

pe care petalele buzelor mele

stau cu pleoapele în jos



buzele tale sînt ca cilindrul Torei,

cu cît le repet mai mult, cu atît ating înţelesul

uitînd efortul cuvintelor



Unitatea iluziei



Dormi atît de frumos încît

pleoapele tale nu despart

ci unesc

realitatea de vis

şi fiinţa ta este întreagă

în două lumi deodată



eşti ca un cuvînt

care chiar în timp ce e scris

îşi este erată



Embrion



Inimă,

ia-ţi femeia şi pleacă,

eu nu mai pot...



dragostea bea din paharul disperării



sînt o suprafaţă de ghiaţă

pe care arde un foc



cercurile albe ale apei

şi cercurile roşii ale focului

stau unul în altul

viaţa şi dragostea şi moartea

stau în singura linie

a cercului



iubito,

fără salvare sîntem: ca îngerii

unul în faţa celuilalt

ne ţinem în palmele albe

inimile roşii



stăm într-o singură aură

ca într-un singur embrion



Funii albe



Mănînc din pîntecul tău curbat



- o farfurie albă

în care se clatină noaptea -



cînd buzele mele îţi ating marginile

ne înălţăm încolăciţi

ca fumul de tămîie

cu aburul pîinii



aşa goi cum sîntem

semănăm cu două funii albe

împletite-n spirală



Forţa rozei



Forţa rozei de a păşi aerul

şi puterea buzelor de a păzi carnea

s-au unit în mine desăvîrşit



sînt o putere a mea

la care am ajuns

după moarte



totul este iubire şi disperare



sînt prezentul şi trecutul contrariilor,

locul miraculos în care dragostea trece

prin moarte

şi este liberă



Vineri



într-o margine de cuvînt

stă vineri pe jos

sub cerul veşnicei luni



cineva scoate din cerc punctul

şi tot ce se roteşte

este oprit



noi cei care scriem cu mîinile împreunate

cu trupurile lipite în sărut

poate chiar ne rotim



în jurul buricelor

prin miez de naşteri

sîntem totuşi ficşi



Doamne

dacă şi dragostea este un cerc

atunci cu certitudine moartea

este linia cercului

Parteneri Romania literara




                 

                                   

           

 
Toate drepturile rezervate Fundatia Romania literara