Numărul curent: 52

Numerele 37, 38, 39 si 40 din 2014 ale revistei Romania literara, apar cu sprijinul AFCN.

Restituiri:
Însemnări despre epistolograful Nicolae Labiş de Nicolae Scurtu


Poet, jurnalist, traducător si epistolier1 Nicolae Labiş (n. 1935 - m. 1956) reprezintă un caz insolit în literatura română, aşa cum G. Călinescu, Ser-ban Cioculescu, Vladimir Streinu şi Tudor Vianu intuiseră.

Biografia şi opera, la jumătate de secol de la dispariţia sa fizică, rămân insuficient cunoscute atât exegeţilor, biografilor, cât şi cercetătorilor literari.

Lipsa unor restituiri complete, critice şi ştiinţifice ale operei, precum şi o fragmentată abordare, pozitivistă, a biografiei, indiferent de epocă, conjuncturi şi oameni, au creat o sumă de legende, care, uneori, tind să devină insurmontabile.

Literatura sa epistolară, redusă cantitativ, conţine o sumă importantă de informaţii, note, date şi precizări despre sine şi despre confraţii săi care i-au înrâurit, într-un fel sau altul, destinul scriitoricesc şi cel uman.

Epistolele scrise la vârsta de doar cincisprezece ani şi trimise prietenului şi îndrumătorului său, Mihai Zaharia2, necunoscute până acum, surprind graţie inocenţei, sincerităţii şi unei purităţi genuine, specifice, de altfel, creatorilor extrem de însemnaţi.

Informaţiile din aceste misive completează şi corectează unele erori cuprinse în biografii, monografii, biobibliografii, dicţionare şi istorii literare.

Văleni - Stânişoara, 12 august 1950

Dragul meu Mihai,

Afară de voluminosul şi mult aşteptatul tău plic nu mai primisem nimic de când ai plecat. N-am primit nici o carte poştală... Credeam că m-ai uitat... Iartă-mă pentru aceste îndoieli...

Cu trei sau patru zile în urmă am fost la Fălticeni. Am fost oprit acolo şi găzduit de Uşniuneaţ Tşineretuluiţ Mşuncitorescţ până ieri căci am avut de făcut niscai versuri pentru o revistă muzicală a pionierilor.

M-am întâlnit cu Bystry. Am dormit la el. M-am mai întâlnit cu Anatole Back, Nussy, Iţicu etc. M-am întâlnit şi cu ruda ta de la club.

Când am sosit acasă am găsit surpriza: scrisoarea ta. M-am gândit să-ţi răspund... De când ai plecat, am mai scris... Îţi trimit câte ceva.

Poemul Muntele cântă, transformat cum îl vezi, l-am trimis la Viaţa Românească de două săptămâni.
Dar, vorba lui Novicov, ioc răspuns...

Mă întreb ce-ar fi făcut idioţii din Fălticeni când a fost vorba de conferinţă (pardon, consfătuire). Bineînţeles că Boşteanu e principalul vinovat...

M-a interesat grozav ceea ce-mi scrii despre conferinţă. Am avut mult de învăţat.

Căminul cultural al nostru e abonat la Viaţa Românească. O citesc regulat. Am început să studiez după sfatul lui V. Popa4, Sângele popoarelor de Radu Boureanu.

Ca noutate din târg: Chibrit e la zăbrele. Pe la mine în sat, nimic nou... Viaţa normală îşi urmează cursul, întrerupt de prea puţine întâmplări neobişnuite. Marţi e hram mare în sat, să te ţii...!

Te rog ceva, cu prima scrisoare, trimite-mi adresa revistei Flacăra6 că nu o ştiu. Sau arată tu vreo poezie din cele trimise la vreo revistă şi semnalează-mi greşelile, dacă poţi, bineînţeles.

Aici mă scald aproape în fiecare zi când nu plouă. E aşa bine... Margareta e sănătoasă şi eu nu o mai înjur decât... uneori. Mama şi tata idem. Moaca cea mică a mai crescut.

Nu am prea multe să-ţi scriu. Sunt lipsit de evenimente importante. N-am ce să fac. În schimb tu scrie-mi mult, mult.

Când voi merge la şcoală, la toamnă, am să-ţi scriu lucruri mai interesante. Până atunci...

Mi-am strâns toate poemele mai bune într-un caiet. L-am numit: Cântecul unui adolescent. Ce zici?

Salutări amicului ceh, prietenul tău căruia îi place atât de mult şahul şi limba germană.

Salutări respectuoase rudelor tale şi lui Maria. N-am ce să mai scriu. Acum, cerul se acopere cu nori. Vine furtuna...

Scriu sfârşitul scrisorii la masa mea, în camera mea. Afară, doi cocoşi se ceartă. Se ceartă şi două vecine pe chestia unui godac (E femeia lui Stan şi Burluioasa).

A început să ploaie. Cu soare plouă. Picăturile strălucesc... Ceaiul îndulcit cu miere de albină e gata. La revedere Darie. Scrie-mi, scrie-mi.

Al tău moţat care ieri şi-a mai scurtat moţul, Nicolae Labiş

(ca să nu-mi mai spui cosmopolit deşi nu-i acesta cosmopolitism)

*

[Fălticeni], 6 febr[uarie] 1951

Dragă Mihai, Trebuie să-mi fac în scrisoarea aceasta o severă autocritică. Anume,
de o bună bucată de vreme, în afară de o felicitare de Anul Nou, nu ţi-am mai trimis nici un rând. Şi aceasta este o lipsă de neiertat. Totuşi, te rog să nu te superi prea tare, deoarece odată cu scrisoarea pe care ţi-o trimit azi prin Nussy, voi începe a fi punctual.

Află dragă Mihai că de când nu ne-am mai văzut, am dus-o bine... În vacanţă am trăit ca-n sânul lui Abraam...

Am primit de la un coleg un bileţel în care mă anunţă că eşti în Fălticeni. Din păcate mi-a venit foarte târziu şi apoi am fost silit de împrejurări şi de climă ca să nu vin la şcoală decât cu două zile întârziere.

În domeniul literar, de când neam văzut, am mai publicat două poezii: una în Lupta poporului şi una în Iaşul nou9, nr. 8, Almanahul filialei Uşniuniiţ S[criitorilor] R[omâni] - Iaşi.

Cât de curând voi mai publica ceva în acelaşi almanah10. Altceva, fac cu ajutorul profesorului de Limba rusă o traducere în versuri. E vorba de povestea rimată a lui P. P. Erşov - Călăreţul cocoşatt1. Această poveste e împărţită în trei părţi: tradusă direct o am toată, transpusă în versuri am două părţi din cele trei, scris la maşină am numai o parte din prima parte care ţi-o trimit...

Ce zici? Citeşti şi dă-ţi părerea dacă muncesc degeaba şi sfătuieşte-mă ce să fac cu traducerea când o voi termina.

Eu îţi promit că-ţi voi trimite tot ce voi scrie la maşină şi până-n Paşti o ai toată.

Fiindcă fu vorba de Paşti, te invit insistent să vii la mine în vacanţa de primăvară. Vom petrece minunat. Vii?

De asemenea, am mai scris ceva poezii. Cea mai remarcabilă ar fi una intitulată: Am păşit în Cincinal. Îţi voi trimite ceva...

În ultimul timp am petrecut bine. In luna ianuarie am avut patru reuniuni tovărăşeşti şcolăreşti, una pionierească şi una raională. Poţi să-ţi închipui că m-am distrat bine... Doar că-n februarie n-a mai fost niciuna, ca urmare a intervenţiilor inspectoratului...

Cu munca organizaţiei o duc bine. Mă ocup mai departe de pionierii şcolii noastre.

Cu şcoala o duc bine. Cu d[omnu]l profesor Popa şi mai bine... Apropo, Guju a devenit pionier... i-am dat cravata roşie.

D[omnu]l profesor Popa îmi urmăreşte munca mea la traducere. Îi place şi-l interesează.

Ce să-ţi mai spun? Olguţa se simte bine, cred, după cum o arată înfăţişarea...

In Fălticeni e bine. Am văzut unele filme foarte bune în ultimul timp: Patristul,
Complotul condamnaţilor etc.

Tu ce mai faci prin Bucureşti. Nu mi-ai scris nici tu, de mult. Scrie-mi cândva, mult, arată-mi ce-ai mai făcut în ultimul timp, ce producţii literare. Ştii că mă interesează. Şi, apoi, te rog să nu uiţi şi dacă poţi să dai la Paşti o raită pe la Văleni.

Şi vezi, citeşte şi comentează-mi în scris ceea ce-ţi trimit. Toate astea dacă nu eşti prea ocupat...

În tot cazul, ai mei sunt bine cu toţi, deşi nu i-am văzut nici pe ei de la Crăciun...

Salutări tuturor alor tăi. Nu uita şi răspunde-mi imediat, te rog... Nu-l uita pe prietenul tău.

Cu altă ocazie îţi voi povesti întâmplări mai mărunte dar frumoase din viaţa mea în Fălticeni. Până atunci, scrie-mi!

Al tău prieten,

Nicolae Labiş

Note

• Originalele acestor epistole, inedite, se află în biblioteca profesorului Nicolae Scurtu din Bucureşti.

1. Nicolae Labiş - Corespondenţă. Ediţia îngrijită şi prefaţă de Nicolae Cârlan. Suceava, Editura LIDANA, 2009, 156 pagini. [Conţine 46 de scrisori emise de Nicolae Labiş şi 37 primite de la confraţii şi instituţii.]

2. Petre Anghel - Prima treaptă spre cer în Luceafărul, 19, nr. 51(764), sâmbătă, 18 decembrie 1976, p. 3, col. 5. [Se publică fragmente din scrisorile lui Nicolae Labiş trimise lui Mihai Zaharia, în anii 1950-1951, precum şi două poezii - „Muntele cântă" şi alta fără titlu, compusă din două părţi: I. patru terţine şi un vers şi II. încă patru terţine].

3. Nu a apărut cu acest titlu în revista Viaţa Românească. Prima colaborare la această prestigioasă revistă se numeşte Gazeta de stradă, 4, nr. 6, iunie 1951, p. 53-55.

4. Vasile Gh. Popa (n. 1912 - m. 1976), profesor, folclorist şi memorialist. La Liceul „N. Gane" din Fălticeni a predat limba română şi limba latină în perioada (1947-1973). Remarcabile sunt cărţile: Folclor din Ţara de Sus (1984), Convorbiri cu Virgil Tempeanu sau elogiul spiritualităţii Germaniei (1998) şi Nicolae Labiş, folclorist (2005).

5. Radu Boureanu - Sângele popoarelor. Cu 20 de desene ale autorului şi un autoportret. Bucureşti, Editura pentru Literatură şi Artă, 1948, 95 pagini. [Poezii].

6. Flacăra. Săptămânal de Artă şi de Cultură al Uniunii Sindicatelor de Artişti, Scriitori şi Ziarişti. Bucureşti, 4 ianuarie 1948 - 28 iunie 1951.

7. Aşa intenţiona să-şi publice prima carte de versuri. Titlul a fost abandonat.

8. Nicolae Labiş - Republicii Populare Române în Lupta poporului, 4, nr. 1036, duminică, 31 decembrie 1950, p. 2, col. 4, sus. [Pagină culturală].

9. Nicolae Labiş - Fii dârz şi luptă, Nicolae! în Iaşul nou, 2, nr. 8, decembrie 1950, p. 8-10.

10. Nicolae Labiş - Manifestaţie în Iaşul nou, 3, nr. 3-4, mai 1951, p. 7.

11. Nicolae Labiş I Traduceri. Ediţie îngrijită şi prefaţă de Nicolae Cârlan. Suceava, [Tipografia ROF S.A.], 2007, 88 pagini. [Călăreţul cocoşat, tradusă din limba rusă de profesorul Teodor Litvinenco şi stilizată de Nicolae Labiş, se află la paginile 15-58].