Cu sprijinul Ministerului Culturii

Acasa|Actualitatea|Literatura|Interviurile RL|Eveniment|Arte |Meridiane|Ochiul magic
 

La microscop:
Interogatoriul de Cristian Teodorescu

Lui Pomenea îi era silă să bată arestaţii. Dacă n-avea încotro, îi punea pe jandarmi să-l lege pe căpăţînos de masă, după ce îl obligau să-şi dea jos pantalonii şi izmenele. Claudiu poştaşul ajunsese pe masă: avea curul plin de coşuri. Poliţistul îşi scosese centironul cu care îi bătea pe hoţii tăcuţi. Cînd a văzut coşurile poştaşului, s-a încruntat, să nu-l apuce rîsul: uite unde şi le pitise! Pe obraz n-avea nici măcar unul! Îi spusese ceva mai devreme lui Claudiu la ce să se aştepte, cu o calmă părere de rău. Politicos, tînărul admitea că e legionar, dar nu voia să recunoască nici măcar că împuşcase cîinii judecătorului. Camaradul Stelian se înşelase în însemnările sale. Probabil că încurcase numele lui cu cel al altcuiva. El nu violase corespondenţa nimănui. Răposatul camarad Caraeni, care luptase în Spania, îi fusese profesor de istorie şi la îndemnul său intrase în partid. Cu tot respectul pentru camaradul Stelian, cum ar fi putut el să-şi omoare profesorul pe care îl venera? Profesorul care îl îndrumase să studieze dreptul şi îl ajutase să capete locul de poştaş! Cuţitul şi pistolul din taşca lui? După cum se putea observa, era un cuţit obişnuit de bucătărie, d.Pomenea, nu o armă. Îşi tăia pîinea cu el şi bucata de brînză pe care o cumpăra la prînz din piaţă. Pistolul da, recunoştea că nu luase autorizaţie pentru el, dar cînd umbla cu taşca plină de bani expediaţi prin mandat? Îşi cumpărase o armă să se apere! Era bun de avocat Claudiu, accepta Pomenea în timp ce-l interoga. Era bun şi de om politic! i-a spus după ce jandarmii l-au legat de masa grea din pivniţa încăperii de lîngă cele două celule ale arestului. Poliţistul nu-şi putea lua ochii de la coşurile care-i împodobeau curul lui Claudiu. Şi-a încins dezgustat centironul şi a cerut o curea ruptă de la una din armele din rastel. "Dl Pomenea, mă voi plînge superiorilor dvs, dacă mă bateţi!" "Claudiule, o să te scap de bube, ca să te duci şi tu la curve fără să-ţi fie ruşine", i-a spus aproape binevoitor poliţistul. Şi i-a tras o curea. Hoţii care aveau dosul mai delicat începeau să vorbească după această primă lovitură, pentru care Pomenea le cerea scuze, prevenindu-i că asta era nimic faţă de ceea ce avea să urmeze. Hoţii trecuţi prin alte bătăi urlau cu un fel de voluptate, numai cînd auzeau vîjîind centironul. Claudiu a încercat să-l păcălească, simulînd că a leşinat de durere. Nu era primul. Pomenea i-a mai tras o curea, ceva mai uşor, de l-a făcut să ridice capul. Apoi l-a prevenit trist că o să-l bată pînă-l va face să recunoască şi ce n-a făcut şi l-a plesnit din nou, mai rău şi mai aproape de rinichi. Asta era o lovitură de pe urma căreia hoţii, care ştiau la ce să se aştepte de la o bătaie la poliţie, începeau să povestească ce făcuseră, recunoscînd o mînă de expert. Iar cei mai neîncrezători se convingeau după următoarea atingere a curelei, care pica şi mai aproape de rinichi. După vreo zece lovituri, Claudiu a acceptat să facă declaraţii în scris. Îi explodaseră bubele de pe dos şi tremura. Pomenea nu l-a lăsat să se îmbrace. L-a luat sus, la masa cu toc şi călimară şi i-a pus o coală ministerială în faţă. Începuse o ninsoare groasă. Pomenea s-a dus să se spele pe mîini şi pe faţă de sîngele şi de lichidul lăptos care sărise pe el din coşurile lui Claudiu. Jandarmul de la intrare a început să rîdă cînd l-a văzut pe poştaş în curul gol, dar i s-a făcut milă de el, că-l vedea clănţănind din dinţi şi s-a dus să bage lemne în sobă. Şi ce să mai zic, spune Pomenea, a fugit din secţie descălţat şi în curul gol, la 11 dimineaţa. Cine l-o fi văzut nu vrea să ne spună. În oraş nu s-a ascuns, că îl prindeam. Aşa că ori s-a suit în trenul de 12, Bucureştiul, şi s-a fofilat la closet, că doar nu era să iasă pe culoar fără pantaloni, ori, vă raportez cu convingere, s-a urcat în mărfarul de Constanţa, cu plecarea la 11,30 şi a sărit din mers ori la Castelu, sau la Dorobanţu şi l-au ascuns machidonii care nici acum nu cred că s-a terminat cu statul legionar.

Parteneri Romania literara




                 

                                   

           

 
Toate drepturile rezervate Fundatia Romania literara