Cu sprijinul Ministerului Culturii

Acasa|Actualitatea|Literatura|Interviurile RL|Eveniment|Arte |Meridiane|Ochiul magic
 

Avanpremieră editorială:
Ioana Pârvulescu - Cum continuă povestea de ---

Jurnalul primei săptămâni

Nu te-ntreabă dacă vrei.
Dacă eşti de-aceeaşi părere.
Dacă îţi poţi permite.
Dacă nu cumva veţi fi trei.
Dacă tocmai asta ţi-ai dorit
sau ai fi preferat o zi
de odihnă
o călătorie sau să te pierzi în adâncul
nopţii
cu stele căzătoare.
Dacă nu te-ncurcă rău.
Nu-ntreabă. Nu bate la uşă.
Deschide. E deschis.
Nu-s zăvoare în cale.
Oricât de încet ar deschide uşa
te ia prin surprindere: cine…
Cine eşti vrei să-ntrebi
dar n-apuci s-o zici.
E aici! E aici.
(Eros)
Nu te-ntreabă dacă vrei.
Dacă eşti de acord.
Dacă îţi poţi permite.
Dacă eşti îmbrăcat convenabil.
Dacă tocmai asta ţi-ai dorit
şi erai obosit
sau dacă ai fi preferat
să termini cartea pe care o citeai
încă o zi
banală
sau să mai râzi o dată cu prietenii.
E nimic pân-apare.
Nu-ntreabă. Nu bate la uşă.
Deschide. E deschis.
Nu-s zăvoare în cale.
Oricât de uşor ar deschide uşa
e greu e devreme e jale.
A venit chiar aici.
Cum o fi te întrebi
dar n-apuci să zici.
E aici. E aici.
(Thanatos)
Nu te-ntreabă dacă vrei.
Dacă poţi. Dacă ţi-e bine.
Sau dacă ai fi dorit
pentru tine altă variantă
mai puţin bizară.
N-ai cum să rămâi dincolo
pe dinafară
e loc în joc
şi pentru tine.
Intri fără să baţi la uşă.
Nu-ntreabă.
Dacă ştiai mai bine alt rol
care ţi-ar veni mănuşă
dacă ai fi dorit alt loc
în alt timp
sau numai altă recuzită
în timp ce aşa
cum te-au pus pe afiş
eşti novice prost de-a dreptul ridicol.
Nu-ţi stă-n cale şi n-ajută.
Te obligă. Te uită.
Nici gând
să-ţi spună
ce eşti şi de ce
şi până când
şi n-ai ce să zici.
Eşti aici. Eşti aici.
(Genesis)
Orice nedreptate din lume
e la fel de iluzorie
ca orice dreptate
şi orice nedreptate se face dreptate
după un timp se destramă.
Răul e iluzoriu ca binele
tristeţea ca bucuria dispare.
Ar trebui să spui la fel de uşor
îmi fac iluzia că mă urăşte
cum spui îmi fac iluzia că mă iubeşte.
Îmi fac iluzia că suntem nefericiţi.
Îmi fac iluzia că ne-am despărţit
pentru că orice despărţire după o
vreme
se face întâlnire.
(Îmi fac iluzia că mă urăşte)
Noi doi am vorbit
în gând în ultimul timp. Între timp
Domnul El
a continuat să-şi dicteze
ale lui divinas palabras
şi moartea cu viaţa de mână
au mers înainte rimând.
O moarte nouă
cu un prieten vechi
un an nou din nou o aniversare o
inaugurare
necerute primite de-a gata
n-ai cui să spui cui să te-opui
în timp ce noi
noi doi am tăcut atât de mult cu glas
tare
şi-am vorbit atât de tare în şoaptă în
tăcere.
(Divinas palabras)
– Te citesc tot felul de oameni –
a spus el încet
înaintând
cu mângâierea pe mângâiere călcând
dar numai eu
numai eu
te citesc aşa. Aşa… aşa…
Numai eu îţi citesc corpul.
Tu eşti cartea mea
iubita mea.
(Humanas palabras)
Un drum cu plopi
un desen în perspectivă.
Un punctuleţ un punct abia
vine pe drum creşte invizibil în burta
mamei în mâna vieţii
văzând cu ochii creşte mult mai încet
insesizabil stă pe loc e adult
cu alt adult de mână
în mâna morţii
scade încet
se îndepărtează repede
pe drumul cu plopi în perspectivă
merge înapoi e un punct
apoi nu se mai vede.
Amintirea lui creşte stă pe loc scade
îmbătrâneşte
e un punct un punctuleţ
nu se mai vede.
(Drumul cu plopi)


Jurnalul celei de-a doua săptămâni

Nu ştiu ce vrea de fapt.
Stăm faţă-n faţă.
O problemă cu coarne
spune F.N.
gândindu-se la
puterea taurului
dar azi
toate coarnele toate copitele
toate cozile sunt negre
toate problemele au coarne au coadă
şi sunt ale altcuiva
la fel de puternic
de mult şi de temut
mai mult chiar decât
temutul
Atotputernic.
Se pregăteşte să mă ia în coarne.
(Ein Problem mit Hörner)
Era primăvară
frumos era 12 aprilie aveam 13 ani nu
ştiam nimic
când neinvitată moartea a intrat în viaţă
şi ne-au rămas amintire
chipul vesel şi râsul.
Mie un fluturat de mână.
Tatăl a rămas tânăr
amintirea a tot îmbătrânit.
Se mai poate spune oare că mă doare
amintirea bătrână a tânărului tată
fluturând din mână?
În măsura în care Ioana de la 13 ani
străina aceea şi cu cea de acum
pe care de abia am cunoscut-o azidimineaţă
şi toate cele care au trecut
dintr-o lume în altă lume
la fiecare sfârşit neaşteptat
au ceva în comun
în măsura în care lumea de atunci şi
cea de-acum
au ceva în comun.
Tot ce au în comun
e confruntarea cu moartea lupta asta
corp la corp cu Ea.
Toate Ioanele în toate lumile.
(Din altă lume)
Pe unii oameni n-ai de ce
să-i dai deoparte
c-un strigăt să-i trimiţi oh chiar la dracu
pentru că ei sărmanii
sunt deja acolo la el departe puşi
deoparte.
Pe nimeni să dai dracului n-ai de ce şi
nicicând.
Pe cine vrei să trimiţi la el e de mult
ajuns.
Ar trebui dimpotrivă chemaţi înapoi
cu toţii la noi deîndată
nu du-te la
ci vino vino de la! Vino la mine de la!
dar ce-ar pricepe el ea cineva
dacă te-ar auzi
strigând aşa?
(Noi invocaţii retorice)
Cum or fi îmbătrânind păianjenii ?
Oare îi dor câteva picioare
trei-patru nu toate?
Scapă ochiuri la pânză
şi muscuţe bune prin ochiuri?
Îi lasă memoria şi uită că au prada
în plasă slăbesc se sfrijesc?
Se prostesc?
Cum arată ultimele zile din viaţa unui
păianjen ?
Mila de păianjenii bătrâni de fluturii
bătrâni de ţânţarii bătrâni
care nu mai pot înţepa şi bea sânge de
om mila de oamenii bătrâni
dar şi de cei tineri
tânţari fluturi oameni păianjeni
nesăbuiţi.
(De la bătrâneţe pân' la tinereţe)
Oamenii pe care n-ai de ce şi nu-i poţi
trimite
oh la dracu
pentru că sunt deja acolo
s-ar putea ca la rândul lor
în gândul lor
să vrea să te dea
pe tine lui
cu obişnuita formulă:
Mai du-te şi tu… Nu. Nu.
Greşit complet greşit n-o să izbutească
aşa.
Ar trebui învăţaţi că strigătul lor eficient
poate fi numai în sens invers:
Ia mai vino vino aici la dracu la mine!
cuvinte care tare pe toţi i-ar mira.
(Greşeală corectată)
Numai omul poate fi mai crud
decât lucrurile făcute de el.
Chiar dacă-i instrumentul destinului
omul ar trebui rebel să se opună când
e pus să facă rău orbeşte omului
aproapelui.
Ciocanul pe care îl pui să dea-n cui
aproapele lui
se revoltă şi el
şi-ţi dă peste degete.
Cuiul pus să strice peretele
aproapele lui
preferă să se îndoaie să se strice el.
Omul aproapele
te dărâmă
nu-i nu-i
nici măcar atât de bun
cât un cui.
(Mai rău decât lucrurile

( Din volumul Cum continuă povestea care se va lansa l a Târgul Gaudeamus sâmbătă, 22 noiembrie, ora 15,30, la standul Editurii Humanitas .)

Parteneri Romania literara




                 

                                   

           

 
Toate drepturile rezervate Fundatia Romania literara