Cu sprijinul Ministerului Culturii

Acasa|Actualitatea|Literatura|Interviurile RL|Eveniment|Arte |Meridiane|Ochiul magic
 

Cartea de antropologie:
Istoria omului la scara 1:1 de Ovidiu Pecican

Toader Nicoară, 9 teme de antropologie istorică, ed. a II-a, Cluj- Napoca, Editura Accent, 2016, 378 pag.

Anii 1980 – ultimul deceniu al totalitarismului roşu în Europa – au adus şi în România, tot mai insistent, dezbateri istoriografice şi programe editoriale conţinând traduceri occidentale în consens cu atenţia faţă de un mod împrospătat de a concepe istoria. Condeie ilustre (Alexandru Duţu, Pompiliu Teodor şi Al. Zub) familiarizau publicul românesc cu problematicile „noii istorii” apusene – preponderent franceze –, în timp ce Lucian Boia îşi publica deja cărţile la edituri din Franţa şi din Germania, făcând joncţiunea dintre istoriografia română şi cele unde noile moduri de a se concepe cunoaşterea trecutului se aflau deja în plină derulare. La rândul lui, Ioan-Petru Culianu comenta, departe de ţară, noua paradigmă a cunoaşterii despre realităţile de demult pornind de la teoreticieni precum Thomas Kuhn, Feyerabend şi chiar H.P. Dürr.

Anii 1990, cu noua deschidere democrată şi cu eforturile româneşti de joncţiune cu Apusul, au permis noii generaţii de studioşi să îşi continue formarea profesională în mari centre europene, în preajma unor savanţi reputaţi. Începând la Cluj în preajma profesorului Pompiliu Teodor, Toader Nicoară, unul dintre noii universitari ai acelui moment, şi-a continuat pregătirea la Paris, în preajma savantei Catherine Durandin, specializându-se în studierea istoriei mentalităţilor şi a antropologiei istorice. La distanţă de decenii de acel moment, istoricul publică acum 9 teme de antropologie istorică, o lucrare-manifest care oferă o reflecţie teoretică asupra mutaţiilor din domeniu şi mai multe abordări punctuale conexe.

„Antropologia istorică reprezintă în spaţiul istoriografiei contemporane... un... spaţiu al întâlnirilor fericite şi fructuoase în care se experimentează cu destul de mult folos teme şi probleme care par să indice tocmai saltul calitativ sau depăşirea pragului, spargerea plafonului în cunoaşterea trecutului” (p. 11). Formularea aminteşte de titlul manifest Briser le toit de la maison al primului volum postum al lui Mircea Eliade, apărut cu trei decenii în urmă, care se referea tocmai la o astfel de salutară lăsare în urmă a mai vechilor hotare paradigmatice în ştiinţele umaniste. În locul vechilor decupaje metodologice, se propune o abordare holistă, globalizantă, „în care elementele culturii materiale intră în ecuaţii complexe cu realităţi sensibile, mentale şi imaginare, spre a redefini coerent şi convingător raporturile complexe, complicate ... între multiplele paliere ale unei societăţi ... şi reprezentarea noastră globală despre trecut”. Ea oferă o perspectivă transversală şi are avantajul de a surprinde nu static, „parmenidian”, ci în mişcare trecutul, oferind astfel o cunoaştere împrospătată şi un pic altfel. Corpul, alimentaţia, violenţa, disciplinarea, religiozitatea, puterea, reprezentarea, imaginarul şi moartea sunt motivele pe care studiile succesive din cuprinsul cărţii le sondează cu pasiune şi aplicaţie.

Din păcate însă, după elanul de la sfârşitul anilor 1990, când noua perspectivă a izbutit să pătrundă până în programele şcolare oficiale, oferind o perspectivă alternativă la cea deja reificată, pozitivistă, din manualele saturate de date propuse reproducerii mecanice, scandalul stârnit în parlament şi preluat de gazete a dus la anularea reformelor şcolare. Pierdută în educaţie, bătălia nu a putut fi câştigată nici în plan ştiinţific, în pofida eşecului înregistrat de vechea gardă a istoriografiei în alcătuirea unui tratat de istorie a românilor. Nu le-a mai rămas istoricilor din generaţia lui Toader Nicoară decât să îşi profeseze programul de cercetare în mici echipe universitare şi în cărţi cu tiraj şi circulaţie reduse. Înnoirea istoriografică românească rămâne insidioasă, cunoscând doar un succes naţional: cel al lui Lucian Boia.

Cu toate acestea, dezbaterile din jurul celor două teme de antropologie istorică prin condeiul profesorului universitar clujean invită la o nouă reflecţie, degajată de stereotipuri şi prejudecăţi superficiale, în direcţia semnalată.

Parteneri Romania literara




                 

                                   

           

 
Toate drepturile rezervate Fundatia Romania literara