Cu sprijinul Ministerului Culturii

Acasa|Actualitatea|Literatura|Interviurile RL|Eveniment|Arte |Meridiane|Ochiul magic
 

Păcatele Limbii:
Ş/J de Rodica Zafiu


Înlocuirea lui ş prin j pare să fi devenit în ultima vreme un semn distinctiv al scrierii marcat colocviale şi voit deviante din unele mesaje de pe Internet. De fapt, substituirea reflectă o trăsătură fonetică autentică a oralităţii: înaintea unei consoane sonore, în aşa-numita poziţie de neutralizare, sunetul ş tinde să se asimileze, devenind j; în poziţia respectivă se poate produce şi un sunet intermediar, între surda ş şi sonora j - şi în orice caz nu există posibilităţi de confuzie: şmecher şi jmecher sînt pronunţii în variaţie liberă. Desigur, normele ortografiei româneşti nu admit o asemenea variaţie: tocmai de aceea, apariţia lui j în scris în locul lui ş (ca în transcrierile fonetice) creează un efect puternic de oralitate populară. într-un articol din 1932, Al. Graur vorbea despre ,legea sforţării minime" în articularea curentă, dar şi despre ,sforţarea maximă" a pronunţiei culte, care caută să se diferenţieze de aceasta; lingvistul îşi ilustra consideraţiile cu exemple precum zlab şi jmecher, ,pronunţări care nu se întîlnesc decît în popor" (Puţină gramatică, I, p. 92).

Dată fiind oscilaţia pronunţării, apariţia în scris a lui j în locul lui ş poate fi o simplă eroare, produsă din necunoaşterea regulilor sau neatenţie; poate fi însă şi un rezultat al nefixării în norme şi în dicţionare a cîte unui cuvînt (ca şvung, din germ. Schwung ,elan, avînt": conservarea lui ş este motivată etimologic, dar cine nu se gîndeşte la etimologie foloseşte şi formele jvung sau jvunc). în marea majoritate a cazurilor actuale este însă vorba, pur şi simplu, de o intenţie expresivă, ironică, ludică. Am găsit extrem de multe exemple în care se poate vedea cum substituţia ş/j a depăşit contextele normale de asimilare (jmecher, dujman), apărînd nu numai înainte de consoane surde (dejtept, mijto, nijte) - unde s-ar putea încă explica printr-o pronunţie marcată - dar chiar şi cînd ş nu mai precede o consoană: caz în care nu mai este vorba de o pronunţie autentică, ci de o simplă modă grafică.

În orice caz, jmecher e o pronunţie şi chiar o grafie cu oarecare tradiţie; asigurînd un caracter mereu familiar-argotic unui termen dintre cele mai stabile: ,e un pic mai jmecher decît noi" (fanclub.ro); ,tu eşti jmecheroaică sau jmecher ...?" (forum.softnews.ro). Modificarea consoanei poate fi asociată cu trunchierea - ,o prinde un crocodil mai jme şi o mănâncă" (radio15fm); ,tu faci altfel pentru că eşti mai jme" (price.ro). Mai marcat şi mai rar e dujman, o formă care apare tot în contexte ironice, însoţită de alte trăsături non-stadard: ,Corect, Fane, să moara dujmanii tăi, dă baiat care eşti" (softnews.ro). înainte de consoana t, modificarea se produce destul de des, cu atît mai mult cu cît e folosită pentru a reliefa cuvinte esenţiale în judecăţile de valoare: deştept (,Chestii dejtebte din cartz", fanclub.ro) sau mişto : ,Cel mai mijto videoclip" (fanclub.ro); ,cică tre să fie ceva mijto pe aici .. nu?" (expertzel.go.ro). Pentru mijto Google indică - incredibil - aproape trei mii de atestări în pagini româneşti din Internet! Ironia transformă şi numele proprii; de mai multe ori Bucureşti devine Bucurejti: ,Bah ţăranu ie ţăran shi la Bucurejti shi la Las Vegas. Ceea ce ie totuji trist pâna la urmă" (medicinaonline.ro; ca de obicei, am modificat parţial grafia textelor, adăugînd diacriticele care le uşurează înţelegerea, fără a influenţa analiza). Extrem de des transformarea apare în formele verbului a fi: factor decisiv în răspîndirea modei, pentru că o reaminteşte la fiecare pas: ejti sau - mai coerent în fidelitatea fonetică - iejti ("ejti foarte încăpăţânat", computergames.ro), redus chiar la (i)ej (abreviere reală, pe care o ştim chiar de la Caragiale: c-eşt' copil?; îş' copil?): ,şi i-am zis ,ej nebuun!!!"" (drumandbass.ro); ,ţi-au dat impresia că nu iejti chiar prost", fanclub.ro), ejte sau iejte. Frecvent sînt modificate şi formele verbului a şti, în care ş apare în acelaşi context fonetic (înainte de t ): jtiu (,nu jtiu cum", fanclub.ro), jtii ("jtii ca ejti simpatic?" nebunii.ro), jtie (,nu cine-jtie-ce" computergames.ro), jtiam etc.

Sînt mesaje în care j e folosit de mai multe ori, chiar dacă nu ajunge să substituie (din fericire!) peste tot pe ş: ,cica ,tu kiar ejti ţărancă??"... uff.. aj dansa o viatză întreagă si aj fi fericită...de multe ori kiar reujesc.... am nijte principii bine înfipte" (nebunii.ro). Dacă ejti şi nijte sugerează oralitatea populară, iar aş poate deveni într-adevăr aj în fonetică sintactică (pentru că se pronunţă împreună cu consoana iniţială a cuvîntului următor), transformarea în poziţie intervocalică - reujesc - e aberantă; ca şi în adverbul aşa (,să te iau aja cum ejti", pixelrage.ro) şi în conjuncţia şi: ,el fiind asa de dejtept ji frumos" (level.ro).

Grafiile ludic-nonconformiste atrag atenţia asupra unor fenomene fonetice reale, dar deviază într-un cod grafic autonom, al cărui rol principal este de subliniere a identităţii de grup sau de generaţie. Fenomenul e prea recent şi nu-i putem încă imagina urmările.

Parteneri Romania literara




                 

                                   

           

 
Toate drepturile rezervate Fundatia Romania literara