Cu sprijinul Ministerului Culturii

Acasa|Actualitatea|Literatura|Interviurile RL|Eveniment|Arte |Meridiane|Ochiul magic
 

Inedit:
Jeni Acterian în corespondenţă cu Arşavir Acterian şi Emil Botta de ---



August 1939



Dragă Arşavir,

Nu cred că există supliciu mai subtil şi mai rafinat decît acela de a sta în faţa unei mări transparente fără a putea intra în ea. Şi e o căldură...

Am fost tentată azi dimineaţă să pornesc spre Bucureşti, dar mi-am amintit la timp că acolo e cald şi noaptea şi etc. etc. Sper însă cu îndărătnicie că vremea nu se va schimba şi că peste 4-5 zile voi putea înota în voie.

Nu-şi poate bate joc Creatorul chiar în halul ăsta de mine!

Acestea fiind zise şi spuse, voi ce mai faceţi?

Ce s-a făcut cu celebrul certificat?

Vă sărut cu drag a voastră fiică şi soră recunoscătoare,

Jeni

*

Dragă Arşavir,

Ţi-am primit ieri mandatul şi c. p. şi mă pregătesc să-mi fac absolut toate "mendrele" dată fiind surpriza sumei primite. E aici o vreme miraculoasă care însă semnifică o căldură sinistră la Bucureşti. Mă gîndesc cum o duceţi? A venit imbecila de servantă?! Am primit ieri o scrisoare de la Marietta1 care mă face de doi bani. Cred că e supărată şi mă întreb cum s-o împac.

Sfătuieşte-mă tu, angele împăciuitor!

Am să-i scriu între timp încă o scrisoare, dar nu prea cred că va servi.

Am gustat (Dori şi cu mine) parodia stilului meu. Destul de reuşit. Destul! Te pup pe tine şi pe babacu.

Jeny

*

Balcic, Joi 10 august

Dragii mei,

Sper că aţi primit multiplele mele c. p.

În tot cazul, eu am scris mai multe, sperînd să primiţi măcar cîteva.

Am primit banii după cum spuneam şi o singură c. p. foarte laconică.

Am primit ceva de la mama care spunea că e pe la 15 la Bucureşti. şi eu cred că mă întorc pe ziua de 16 sau 17. En tout cas autour du 17 pour raison d'etat.

Sunt sănătoasă şi neagră şi vă sărut cu dragoste.

Jeni

*

Dragă Arşavir,

I-am scris azi Mariettei o scrisoare mai lungă şi sper că ţi-a arătat-o (dacă ai văzut-o).

Pe-aici nimic nou decît soare, mare şi iar soare şi iar mare şi cred că în curînd vom face şi nămol.

Ce face mama? Scrie-mi, că mă obsedează.

E un vînt năpraznic pe-aici, care dă un fel de nervozitate atmosferei. Sper să înceteze în curînd, că mă "nervoşesc" şi eu.

Te pupă cu drag,

Jeni

*

24 mai 1944

Dragă Jeni,

Ţi-am primit aseară scrisoarea ta din 17 mai venită aci în absenţa mea, alaltăieri şi am rămas uluit de repeziciunea cu care lucrează Poşta, deoarece Marietta, pe care am văzut-o deunăzi la reşedinţa ei din Meri, mi-a spus că o scrisoare a mea din Bucureşti a primit-o abia peste 20 zile.

Soro dragă, trebuie să-ţi spun ceva serios: eşti cam nebună! Eu care te cunosc întrucîtva, şi totuşi rămîn uluit de proporţiile de coşmar pe care le dai unor realităţi contingente. E desigur bună şi nebunia la ceva, de îndată ce ea este, dar la naiba cu ea cînd înfricoşează aşa de cumplit un suflet pe care mă doare, aşa cum nu mă mai doare nimic în lume, să-l văd atît de torturat. Şi atît scrisoarea pe care i-ai scris-o Mariettei, cît şi cea pe care mi-ai trimis-o sunt pline de "turbarea" (cuvîntul e al tău, dragă) care te locuieşte.

Mă bucură însă tare că inumana tensiune căreia te predai atît de uşor a luat sfîrşit şi dacă spui că ţii atît de mult la mine, fă bine, te rog şi fă-mi la rîndu-ţi această bucurie de a nu te mai agita steril, fără motiv serios şi în gol. Căci - cu tot spiritul tău logic sau în ciuda lui - cred că faptul de a nu avea un timp veşti de la mine - orice s-ar întîmpla şi orice ţi s-ar relata - nu înseamnă un motiv serios de tragedie. Nu e nici timpul şi nici locul să deznădăjduim, oricît de grele sunt sau vor deveni condiţiile de viaţă.

Ceea ce mă copleşeşte însă este neliniştea şi dragostea pe care mi le porţi şi pe care îmi dau seama că nu le merit şi aceasta cu toată nesfîrşita dragoste pe care ţi-o port la rîndu-mi.

Precum bine vezi, declaraţiile tale sentimentale atrag, soro dragă, mărturisiri de aceeaşi esenţă mai puţin concentrată poate.

Ce zici? Cert este că mă simt mic, tare mic şi pitic, înconjurat de atîta năvalnică dragoste, eu, un nevrednic, un păcătos, un ipocrit şi un mincinos, ca să întrebuinţez doar cîteva din calificările pe care mi le dau ori de cîte ori mă privesc mai atent, mai adînc, mai just.

Norocul meu (sau - din alt unghi de vedere - nenorocul meu) este că nu mă cîntăresc decît rareori aşa cum trebuie. De aceea şi - iată o mărturisire care e de natură să te liniştească perfect - am o grijă sacră de animalul din mine, de burtă, de sănătate, cramponîndu-mă de viaţă - cu unele aere de ipocrită detaşare şi de înalt dispreţ spiritual - ferindu-mă de moarte cu frică şi, uneori, chiar cu groază în sîn.

Îţi dezvălui acest colţ de suflet al cîrpei de om ce sunt pentru a nu mă vedea într-o lumină greşită, adică aşa cum mi-ar fi plăcut să fiu, aşa cum am încercat uneori să mă reprezint înşelînd poate buna credinţă a unora care iau oamenii drept cum apar, decît aşa cum sunt. Acum că mă trădai şi-ţi spusei adevărul gol-goluţ - cred că n-ai să mă divulgi celor care au părere bună despre mine! - sfîrşesc şi mă socotesc liniştit că te-am liniştit cu această confesiune, puţin creştină, puţin păgînă pentru care îţi cer iertare în cazul în care te-a scos din sărite.

Şi acum cîteva informaţiuni pe care îmi rezerv să le dezvolt mai tîrziu. Am fost cu Emil2 la Marietta, care ţi-a scris sau o să-ţi scrie să iei un concediu şi să te duci o săptămînă la ea, în Meri. Cred că dacă nu poţi - deoarece abia începuşi activitatea - sugerează-i să treacă ea cu Elvira3 pe la tine într-o expediţie automobilistică (n-ar fi în definitiv greu; poţi să le lauzi regiunea).

Apariţia noastră insolită a făcut - precum îţi poţi închipui - senzaţie. Fraţii Botta îţi mulţumesc atenţiei tale epistolare. La rîndu-mi mulţumesc Domnişoarei Andreica pentru sfatul cu boarfele cărora n-am de ce să le duc dorul. Marieta Rareş4 e în preajma Bucureştilor.

Adresa mea mai puţin complicată: A. Acterian la Croitorul Petrică Sodolescu. Com. Novaci, jud. Gorj.

Te sărut.

Pe curînd,

Arşavir

*

Scumpă Jenny,

Nu ştiu dacă îţi va face plăcere să mă descoperi şi aici; pe ultima pagină a scrisorii scumpului tău frate! Mie mi-e drag, totuşi, să vorbesc cu tine aşa, în modul meu, puţin idiot, puţin incoerent, acelaşi, dureros de mereu acelaşi; doar cu părul ceva mai albit, cu umerii mai îndoiţi. Ce vrei, spiritul mi-e tînăr, fermecător, strălucind aşa cum străluceşte scutul şi coiful zînei Minerva, dar omul, natura din mine decade şi apune.

Scumpa mea Jenny,

te rog să-mi ierţi acest exces de inteligenţă şi vervă; dorurile acestea nu-mi aparţin. Le-am furat de la iubitul meu Arşavir; eu nu fac decît să-l imit pe el, modelul înţelepciunii, tîmpla ştiinţei, ochiul încruntat al cunoaşterii.

Ah, dragă Jenny şi aş fi vrut să-ţi scriu atîtea şi iată că am mîzgălit o pagină albă, inutil, inutil...

Îţi sărută mîinile, devotat

Emil

*

26 mai 1944

Dragă Jeni,

Îţi promisei o urmare la prea lunga epistolă pe care sigur ai primit-o expres. Iat-o!

Ca s-o iau de la început - un anume început ţie necunoscut - se cade să te informez că am ajuns la Novaci după o călătorie de o zi şi jumătate cocoţat pe un camion-automobil, trecînd în revistă minunăţiile unei naturi pe care diorama noastră ne-o relevă în fel şi chip.

Ne-am tot minunat de ce-am văzut - încadrat între doi poeţi5 - pînă am ajuns la Novaci. E vorba de un sat cu case mîndre de ţărani milionari alături de case mai puţin mîndre aparţinînd unor şmecheri olteni. Gilortul curge cu zgomot şi spume prin mijlocul satului şi chiar prin faţa casei în care am aflat sălaş. Dealuri şi păduri şi munţi cu zăpadă de jur împrejur! Electricitate. Pe lîngă "Enciclopedia" noastră - suntem, de cînd am venit, în căutarea unei case unde să ne întindem în voie mădularele - se mai află aci Institutul Naţional al Cooperaţiei, cu tot soiul de figuri botezate de noi "incopişti" şi "incopiste" (de la "INCOP"), adevărată pecingine care ne face umbră, acaparînd casele, mîncarea etc. Noroc că e satul nespus de bogat, aproape un orăşel.

Familia Botta mă copleşeşte cu atenţia... Dacă ar fi să mă iau după felul lor de trai aş deveni un butoi, vreau să spun de felul de a mînca al lor. Mă mir că sunt atît de slabi totuşi.

Dan cîntă la orgă sau citeşte. Emil, cu care îmi cam petrec timpul plănuind şi hălăduind, se gîndeşte la Ulpia6, se pierde în visare, ori se melancolizează uneori aşa de tare încît frate-său îi zice: "Jack melancolicul". Soţii Drăghici (violoncelistul) fac şi ei parte din familia aceasta ciclopedic novacistă.

De cînd am sosit aici, intenţia mi-a fost să mă reped pînă la Meri, 40 km.

Luna ce a trecut în sfîrşit am pornit-o cu Emil şi am ajuns, taman într-o zi, a doua zi de la întoarcerea Mariettei şi Elvirei din Bucureşti şi Valea Prahovei. Am fost primiţi cu toată pompa cuvenită. Marietta şi-a adus şi ultimele cărţi şi lucruri mai de preţ. Corina şi Mihai Pavelescu sunt şi ei într-o odaie tot în Meri. "Doftorul" însă se mai duce şi în Bucureşti de unde îşi va aduce tot "familionul" la Bumbeşti, un sat alăturat pe care l-am vizitat apoi cu Emil şi unde domnul Victor Bumbeşti7 ne-a făcut o primire entuziastă cu mîncare şi băutură.

Marietta stă cu Elvira într-o cameră în casă de ingineri gospodari şi refugiaţi (din aceeaşi familie) ce par oameni foarte cumsecade. Marietta mi-a spus că vrea cu tot dinadinsul să te aducă o săptămînă pe la ea, dar eu mă întreb unde te-ar culca deoarece Corina stă cu sora lui Mihai, ba uneori cu bărbatu-său. (Eu îţi descriu doar aşezarea, ca să ştii). Mai e şi mama Elvirei prin partea locului.

Valea Jiului e într-adevăr o minunăţie, dar cu prea multe şantiere care strică frumuseţea locurilor. Pe această vale ne-a condus tot grupul pînă i-a apucat ploaia.

Şi acum cîte ceva de acasă: Maria mi-a scris că totul e în regulă şi că să n-avem nici o grijă, că a dus lada braşoveană la biserică (ladă în care am băgat acte, documente şi fotografii şi de-ale tale), că a fost unchiul pe acolo etc.

Mă întrebi de Iulian Vespere. L-am văzut chiar în ziua de 5 mai cînd am plecat din Bucureşti. De atunci nu mai ştiu nimic.

Satul ăsta e tare izolat: 44 km de Tîrgu Jiu, adică de prima gară accesibilă. Informaţiile şi scrisorile din Bucureşti ne vin cu nespus de mare greutate, cînd apare cineva din capitală se face roată în jurul lui: e un eveniment.

Marietta a spus că vine cu Elvira (au o maşină) pe aici. Toţi actorii vor trebui însă să fie la Naţional la 1 iunie. Despre Marieta Rareş ne-a spus că a avut o supărare. I-a murit cineva în familie şi că de unde plecase din Bucureşti a trebuit să se reîntoarcă.

Pencii8 sunt şi ei plecaţi la Poiana ţapului. I-am văzut cu o zi înainte de a pleca din Bucureşti şi mi-au spus printre altele că Giza e în drum spre Portugalia.

Bineînţeles că s-au interesat de tine: te-am arătat precum tu însuţi te denunţi a fi, sentimentală şi cu părul ce începe a se albi. În această ultimă privinţă află că Emil te-a întrecut: a albit aproape de tot. Numai eu rămîn, cum zice veselul Alecsandri, "veşnic tînăr şi ferice" (recunoşti desigur şi strîmbi din nas în faţa acestui vechi citat al meu, devenit refren diavolic; lasă că-ţi trece!)

Şi acum, dragă soro, la sfîrşitul acestei cronici mărunte şi de la distanţă de sute de kilometri, te sărut ca şi cum aş fi acolo, dorindu-ţi în zilele de muncă şi singurătate măcar cîteva ceasuri de linişte şi bucurie.

Arşavir

*

Soro dragă,

Mi-a făcut tare mare bucurie vestea adusă atît de binevoitor de domnul Movilă că ai ajuns zdravănă la Colacu. Deşi scrisă în frig şi în grabă, misiva ta este plină de căldură: încă una din paradoxele naturei dumneavoastră singulare.

Şi m-a bucurat cu atît mai vîrtos această veste, cu cît neliniştea ta bucureşteană de după bombardament începuse să mă neliniştească serios, ceea ce-ai să-mi concezi cu tot spiritul tău logic! - nu stă frumos unui om care ţine să-şi menţină un oarecare echilibru spiritual în mijlocul tuturor dezechilibrelor lumii. E adevărat că am şi un mare necaz acum că am rămas "singur" în Bucureşti;

n-am prilej să te moralizez, adică să te cicălesc.

Dar poate că va da Dumnezeu şi vom găsi "ac de cojocul" acestui necaz. Pînă una, alta însă, sper să-ţi fac o vizită de Paşti, dacă bineînţeles vreo Ťnecunoscutăť (Honny soit... etc.) nu se va interpune.

Şi acum niscaiva informaţii:

1) A fost Marieta în Bucureşti, a împachetat aproape tot ce se putea lua, a răscumpărat pachetul de la Titi9, i-a părut rău tare că nu te-a văzut şi a plecat la Tg. Jiu.

2) Marieta Rareş s-a interesat cu nespusă dragoste de tine şi i-a fost ciudă că nu te-a putut vedea la plecare.

3) Am văzut-o pe Lucica10 pe stradă şi mi-a spus că eşti o ticăloasă (cuvîntul e al meu) că nu i-ai dat un semn de plecare. A plecat şi ea, şi Nuni...

4) În oraşul Capitală din care au plecat şi pleacă încă toţi spăimoşii, viaţa tinde să-şi reia un curs normal, cu mai puţină zarvă ca-n trecut. E ceea ce se întîmplă, cu timpul, după orice anormalitate, adaug eu cogitînd profund cu arătătorul la frunce.

Dragă Jeni,

Dac-om veni pe acolo ţi-oi mai spune şi puţinul de informaţii ce te-ar mai interesa. Dacă nu viu, nu uita să-mi scrii de tot ce ai nevoie spre a-ţi expedia de se va putea.

Datorită aceleiaşi amabilităţi cu care s-a oferit domnul Movilă să-ţi transmită pe lîngă această epistolie şi un pachet, îţi trimit Byron, Baudelaire, Rimbaud, Valery, Montaigne, Chestov şi încă poate vreun alt op celebru ca să-ţi poţi crea astfel la Colacu o atmosferă de îmbietoare filosofie şi poezie.

Am înregistrat cu bucurie informaţia că ai drept tovarăşă de cameră pe Olga Caba, cu care vei putea călători mai uşor în jurul odăii ori vei evada imaginar în alte lumi, dacă nu chiar în... Scoţia.

Astfel, scriind ce aveam de scris şi ajungînd la sfîrşitul epistoliei, închei prin a te săruta şi a-ţi ura cu anticipaţie - în caz că nu voi fi prezent acolo în ziua învierii - "Christos a Înviat!"

Arşavir,

12 aprilie 1944

*

19.IV.1944

Soro dragă,

află că am ajuns zdravăn în Bucureşti, deşi am călătorit cu diverse alarme şi fel şi chip de alarmaţi şi alarmişti fără vreun temei serios. În loc s-ajung la 9 1/2 în Gara de Nord - aşa cum ar fi trebuit - am ajuns la ora 2 (adică 14 în cifră de orar modern).

Se vede treaba că m-a ajuns pedeapsa ta pentru faptul că n-am stat pînă după amiază acolo.

Aici nimic schimbat în afară de cele ce ţi-am spus (Mihai Viteazul n-are nimic şi nici Oficiul de Studii al Băncii Naţionale). Viaţa curge normal. Domnul Nicu Argintescu11 dă telefoane şi face profeţii. I-am spus că ai întrebat de el şi a fost atît de tuşat încît m-a rugat de două ori să-ţi transmit salutări.

Răreşiţii i-am telefonat de mai multe ori, fără să mi se răspundă. Voi trece mîine pe la ea să văd dacă a plecat ori ba.

De la Marieta noastră am primit scrisoare în care-mi spune că ţi-a scris şi ţie, că gîndul ei e cu noi şi că s-o înştiinţăm de orice schimbare a noastră de adresă, etc., etc. Îi poţi scrie la: Meri, Tg. Jiu, Judeţul Gorj, Grupa L.

Cam astea-s informaţiile ce ţi le pot da. M-am gîndit - ce vrei, mai face omul şi "progrese"! - că dacă pleci de acolo direct la Deva, să-mi scrii la timp ca să-ţi aduc ori să-ţi trimit lucrurile de care mai ai nevoie (pe care lucruri va trebui să mi le relevi).

Şi acum să vorbim serios - pe cît se poate: mi-a părut rău să te las singură - emoţionată - în mijlocul curţii din Colacu.

"Sursum corda!" soro dragă. Nu te pierde aşa cu firea, orice s-ar întîmpla.

Faţă de accentul de disperare al negrei tale stări sufleteşti mă simt obligat să-ţi spun că grija şi dragostea mea frăţească necurmată a fost şi este să te văd senină, oricîte grele încercări ţi-ar înălbi părul. Puţină energie şi puţină credinţă şi chiar imposibilul poate deveni posibil. Ştiu surîsul sceptic ori atitudinea blazată cu care primeşti astfel de cuvinte, dar poate că citindu-le - şi nu auzindu-le ca să intre pe o ureche şi să iasă prin alta! - ele vor atîrna mai greu în balanţa judecăţii tale pe care aş dori-o mai realistă decît este.

Om fi noi fleacuri ca muritori ce suntem, dar dragostea noastră, ce derivă din dragostea lui Iisus, învinge moartea. Spre puntea acestei dragoste te invit să te îndrepţi ca să scapi de zbuciumul ineficace care te locuieşte. Uşor de zis, greu de realizat, vei spune.

Greu, dar nu imposibil. E singurul punct de sprijin absolut ce ne oferă lumea asta. Altfel devenim prada uşoară a tuturor vînturilor, întrupînd şi emanînd agitaţie şi confuzie.

N-ai decît să rîzi Jeni de această predică a mea, dar poate va veni o zi cînd vei crede la fel. Sau poate că nu va veni. Oricum, eu te îmbrăţişez cu aceeaşi dragoste arşavirească de totdeauna.

Transmite-i Domnişoarei Andreica bucuria de a o fi cunoscut şi soţilor Baron toate cele bune. Spune-i domnului Baron că arhiva cu actele de la barou e încă nevătămată.

Te rog să-i dai domnişoarei Andreica 4 lei (rest de la 20 pentru marca pusă pe scrisoare): ca să fiu şi eu cu cugetul împăcat.


(Dintr-un volum în curs de apariţie la Editura Ararat)

________
1 Marietta Sadova - actriţă. Cumnata lui Jeni Acterian şi soţia lui Haig Acterian.
2 Poetul şi actorul Emil Botta.
3 Elvira Godeanu - actriţă.
4 Marieta Rareş - actriţă.
5 E vorba de fraţii Dan şi Emil Botta, colegi cu Arşavir Acterian la proiectul "Enciclopedia României".
6 Ulpia Finlanda Hîrjău Botta - prima soţie a poetului Emil Botta.
7 Cunoscut filantrop. Înfiinţase, cu ajutorul Mariettei Sadova, o trupă de teatru ce dădea spectacole în Bumbeşti, Gorj, comuna sa natală.
8 Soţii Ana şi Radu Penciulescu.
9 Constantin Donescu - Renumit avocat şi anticar.
10 Pictoriţa Lucia Vasiliu.
11 Nicolae Argintescu-Amza.

Parteneri Romania literara




                 

                                   

           

 
Toate drepturile rezervate Fundatia Romania literara