Cu sprijinul Ministerului Culturii

Acasa|Actualitatea|Literatura|Interviurile RL|Eveniment|Arte |Meridiane|Ochiul magic
 

Corespondenţă din Germania:
Jos din turnul de fildeş! de Rodica Binder


De cinci ani încoace, în Germania, două evenimente îşi fac în fiecare primăvară concurenţă: la Leipzig, tradiţionalul Tîrg de Carte sub deviza Lipsca citeşte, iar în extremitatea vestică a republicii, la Köln, Festivalul Literar lit. cologne. Unii observatori neagă relaţia de concurenţă între cele două manifestări, întrevăzînd mai degrabă complementaritatea lor, efortul comun de a echilibra giganticul Salon de Carte autumnal de la Frankfurt pe Main. Indiferent de ponderea acestor manifestări, de impactul lor asupra publicului, asupra pieţii de carte şi de idei - o tendinţă comună, mai puţin compatibilă pînă nu demult cu principiul creaţiei şi consumului de literatură, se distinge pregnant: transformarea relaţiei între autor, carte şi cititor într-un "event", într-un "show", pe scurt în spectacol şi chiar în...afacere.

În această primăvară, deasupra ofertei de carte şi de "manifestări colaterale" atît la Leipzig, cît şi la Köln a planat un imperativ jubiliar, generat de numeroasele şi diversele aniversări ale anului 2005: 60 de ani de la terminarea celui de-al Doilea Război Mondial, tot atîţia de la eliberarea lagărului de exterminare de la Auschwitz, şase decenii de la bombardarea Dresdei, 40 de ani de relaţii economice şi culturale germano-israeliene, centenarele Einstein, Sartre, Canetti, Jules Verne, bicentenarul Hans Christian Andersen, bicentenarul Schiller... Unii critici literari deplîng efectele nedorite ale imperativelor "jubiliare": o simplificare a temelor, o uniformizare a ofertelor, o suprasaturare a publicului cu "produse cvasi-identice".

Poate şi din aceste motive, Festivalul de la Köln şi Tîrgul de la Leipzig au înscenat "actul lecturii", transformîndu-l aproape obligatoriu în spectacol, plasînd scriitorii fie pe "sofaua albastră", fie "în luminile rampei" în văzul şi auzul "mulţimii"...


Pe "sofaua albastră"

Amos Oz, Jorge Semprun, Charles Aznavour, Oskar Lafontaine, Per Olov Enquist, Richard Swartz, Niels Hansen şi Asher Ben-Natan, David Grossmann, Alfred Grosser, Andreas Maier, Adolf Muschg, Friedrich Schorlemmer, Joachim Fest, Gotz Aly, sunt numele celor mai cunoscuţi autori invitaţi să ia loc rînd pe rînd pe "sofaua albastră", în tradiţionalele întîlniri televizate, cu public, organizate la fiecare ediţie a Salonului Internaţional de Carte de la Leipzig. Ideea acestui "spectacol" aparţine concernului editorial Bertelsmann, postului de televiziune ZDF, emisiunii televizate "Aspekte". Pe micile ecrane, amatorii de literatură au putut urmări din orice colţ al Germaniei, instalaţi comod în fotoliile de acasă, dialogurile la care sunt antrenaţi să participe ocupanţii iluştri ai canapelei albastre. Dar poate oare acest confort domestic concura deliciile, plăcerile de care au avut parte la faţa locului, pe viu, frecventatorii Salonului de Carte, peste 100 de mii la număr, şi în acest an?

Presa germană anunţa în zilele Festivalului lit. cologne şi ale Salonului de Carte de la Leipzig că "literatura are din nou voie să ne facă...plăcere"! Ca şi cum pînă deunăzi, lectura unei cărţi bune ar fi echivalat cu un supliciu... Cert este că se scriu din ce în ce mai multe cărţi, prea puţine cu adevărat demne de a intra în circuit universal. La Leipzig, declara un editor, numărul ofertanţilor de manuscrise literare îl depăşeşte pe cel al cititorilor - impresie confirmată şi de vînzările de carte.

*

"Cînd spiritul raţional nu mai înaintează misterul îşi reintră în drepturi, iar puterii politice îi vin de hac conspiraţiile" - afirma scriitorul Per Olov Enquist într-un eseu publicat în suplimentul literar al cotidianului "Süddeutsche Zeitung" în zilele Festivalului Literar de la Köln şi ale Salonului de Carte de la Leipzig. Scriitorul scandinav care, pentru recentul său roman Cartea Mariei şi a luI Blanche - consacrat Mariei Curie şi laborantei sale Blanche, a cumulat doar laude, este, ca şi alţi confraţi intens preocupat de interferenţele dintre ştiinţă şi credinţă, fără a coborî însă la nivelul romanelor lui Dan Brown, capul de afiş al succeselor de vînzare. De altfel, după "Poteriada" din anii trecuţi, ne este dat să asistăm acum, cel puţin aici în Apus la o "brownizare" a genului romanesc, în varianta sa "trivială", fără ca termenul să fie neapărat peiorativ. Romanele lui Dan Brown, care au parte de un succes copleşitor, cimentează o aşa-numită "cultură populară" din a cărei simptomatologie fac parte şi numeroasele romane consacrate vieţii unor personalităţi ale culturii universale sau ale ştiinţei: Einstein, idolul absolut al anului, Darwin şi chiar medicul Alfred C. Kinsey despre care T. C. Boyle a scris un roman intitulat Dr. Sex (publicat în traducere germană la prestigioasa Editură Hanser) sunt doar cîteva exemple.

Un alt indiciu flagrant al aşa-numitei culturi populare îl reprezintă revenirea în forţă a basmului, în varianta sa cultă. Tînăra autoare germană Karin Duve brodează un nou basm în jurul unei teme vechi, Prinţesa răpită. Scriitorul argentinian Jorge Bucay, de profesie medic, îşi tratează pacienţii povestindu-le "basme". "Copiiilor le povestim ca să adoarmă, adulţilor, ca să se trezească", afirmă Bucay. Cartea sa intitulată Hai să-ţi spun o poveste, publicată la Editura Amman în traducere, oferă celor "osteniţi" de realitate şi actualităţi un excelent refugiu literar. Şi cîţi dintre noi nu sînt excedaţi de presiunile cotidianului, de realităţile unei lumi în care tot mai puţini au de lucru, o lume pentru a cărei reconstrucţie pledează Wolfgang Engler într-o carte politică apărută la Aufbau Verlag, în timp ce filozoful Peter Sloterdeijk, cu noua sa teorie filozofică a globalizării, îşi conduce cititorii în Interstiţiile capitalismului (cum se şi intitulează volumul aflat în plină dezbatere imediat după publicarea la Suhrkamp Verlag). Nu lipsesc din ofertele acestei primăveri nici tentativele consolatoare de a accepta eşecul unor biografii - într-o lume în care doar succesul, banii, notorietatea şi tinereţea veşnică, obţinută chiar cu ajutorul scalpelului, mai contează. După ce anul trecut Complotul Matusalemului, cartea lui Frank Schirrmacher, a stîrnit un interes care a plasat-o pe lista de best-sellers, acum un alt jurnalist german, Claudius Seidl, face vîlvă cu volumul Frumoasa lume tînără - un eseu acid despre obsesia tinereţii în societatea de consum. Observatorii avizaţi ai pieţei de carte salută aproape la unison şi apariţia la Editura pentru ştiinţe psiho-sociale din Giessen a unui volum colectiv consacrat eşecului.

Din perspectiva învinşilor şi a învingătorilor este tematizat, pe scurt sau în detaliu, în peste o duzină de volume, cel de-al Doilea Război Mondial, fireşte sub imperativul împlinirii a 60 de ani de la terminarea lui. Dintre acestea se disting prin îndrăzneala tematică: Sfîntul Scaun şi Hitler/ Fascinaţia totalitarismului, de Gerhard Besier şi Francesca Piombo (Editura DVA); Rubedenii îndepărtate de Wolfgang Schivelbusch, o analiză a fascismului, naţional-socialismului şi New -Deal 1933-1939 (Editura Hanser). Cu deosebit interes a fost primită cartea istoricului Götz Aly, despre statul nostru socialist al lui Hitler, fondat pe principiul jafului şi spolierii celor avuţi, mai întîi în interiorul Reichului, apoi în ţinuturile cotropite, volum apărut la

S. Fischer Verlag.

*

Ce rămîne? Rămîne prezentă, dincolo de timpuri şi mode, marea literatură de care cititorii germani au avut parte şi în această primăvară, la Leipzig şi Köln: romanul lui Jorge Semprun Douăzeci de ani şi o zi, O poveste de iubire şi întuneric a lui Amos Oz, Jurnalul lui Mihail Sebastian, apărut în traducere la Editura Claassen, cartea lui Wilhelm Genazio (laureatul din acest an al Premiului Büchner) - o altă poveste de iubire în criza de la mijlocul vieţii, cartea Terezei Mora Alle Tage (în fiecare zi). Autoarea, născută în Ungaria, laureată a mai multor premii literare, stabilită în 1990 în Germania, face parte din generaţia unor tineri scriitori emigranţi, care au ales germana ca limbă de expresie literară şi care, în opinia unor critici avizaţi, salvează literatura germană contemporană de la monotonie, marasm, conformism sau teribilism cu orice preţ.


În luminile rampei

Cine nu citeşte la Leipzig, poate veni pe malurile Rinului, să-i asculte pe autori citindu-şi ei textele sau încredinţîndu-le unor actori. Festivalul Literar de la Köln a debutat cu un spectacol de gală în incinta minunatei Filarmonici de la poalele Domului. Regizorii şi-au propus să transpună în registru facil unele texte mai greu accesibile ale literaturii germane, puse sub semnul "erosului" şi acompaniate muzical.

Festivalul lit. cologne a excelat în ciudăţenii care au stîrnit încîntarea publicului (dovada constituind-o şi extinderea duratei ediţei viitoare, la 9 zile). Din momentele de vîrf din această primăvară a făcut parte şi un congres al "donaldiştilor " care - pornind de la figura şi aventurile unuia din personajele create de Walt Disney - Donald Duck, răţoiul cel obraznic şi gălăgios metaforă a unei anumite tipologii umane, genul descurcăreţ, obraznic şi gălăgios - au dezvoltat parodic ideea "lumilor paralele". La aşa-numitul congres au participat vedete ale talk show-ului TV din Germania, ei înşişi autori de carte, editori, actori, prezentatori TV. Din galeria donaldistă nu a lipsit nici figura criticului Marcel Reich Ranicki, devenit Duck-Radetzki. El a apărut însă în carne şi oase într-un alt spectacol cu public sub deviza "De ce am citi?", spectacol considerat post festum apogeul festivalului.

Cît despre avîntul sectorului de cărţi audio, acesta a dobîndit o notorietate oficială: paralel, în incita complexului de expoziţii Köln Messe s-a desfăşurat Tîrgul Audiobook, soldat cu o convenţie a autorilor, editorilor şi multiplicatorilor, încheiat cu un imens party şi cu premii în valoare de 30 de mii de euro.

Parteneri Romania literara




                 

                                   

           

 
Toate drepturile rezervate Fundatia Romania literara