Numărul curent: 52

Numerele 37, 38, 39 si 40 din 2014 ale revistei Romania literara, apar cu sprijinul AFCN.

JE EST UN AUTRE:
Jurnal berlinez de Ioana Pârvulescu


- mici încurcături -

Povestea şosetei. Cînd am citit ultimul jurnal al lui Livius Ciocârlie, De la Sancho Panza la Cavalerul Tristei Figuri, mi-a plăcut foarte mult povestea ciorapului, schimbat din greşeală, în vagonul-lit, cu cel al unui întreprinzător intercontinental, astfel încît, paşnicului şi sedentarului ciorap i se deschideau, spunea păgubitul, "perspective nebănuite". Urma să devină un ciorap călător. Povestea şosetei mele e mai banală. Am uitat-o în maşina de spălat comună, la subsol, la cîteva zile după sosire. Mi-am amintit de ea (şi de dl Ciocârlie) mai tîrziu. Prea tîrziu, pentru că, după ce, ca s-o recuperez, am coborît în fugă cele 3 etaje tocmai urcate plus suplimentul de 7 trepte, în maşina de spălat se roteau vesel alte rufe. Am dezbătut, în gînd, posibilităţile de atunci ale şosetei mele: Elveţia, India, Turcia, Anglia. Ce i-ar fi plăcut mai mult? Am privit indiscret prin geamul rotund al maşinii de spălat, ca să identific proprietara/ul. Nu se putea, rufele se înlănţuiseră într-un grup compact şi-mi arătau doar nişte fîşii colorate: ca o semnătură indescifrabilă. Viitorul şosetei mele rămînea incert. Mă întreb şi acum ce s-o fi întîmplat cu ea. Cît despre şoseta rămasă, zace în dulap, despărţită brutal de partenera ei vestimentară. Cum se întîmplă adeseori în viaţă.
Povestea biletului de avion. în 15 noiembrie are loc la Roma o sesiune de comunicări cu titlul: Geografia e storia della civilità letteraria romena nel contesto europeo, unde am fost invitată. La sfîrşitul lui octombrie încep să mă gîndesc la biletul de avion. Telefonez, rotindu-mă liniştit pe scaunul de la birou, la Fides Reisen, agenţie de voiaj care mi-a fost recomandată. Spun cine sînt, de unde îi sun şi unde vreau să zbor.
- O secundă, mi se răspunde, şi aud cum se cîntă la clapele computerului "de dincolo". Aflu, cu mirare, că nu există zbor direct Berlin
- Roma, aşadar trebuie să schimb avionul.
- Pe la ce oră doriţi să plecaţi?
- Dimineaţa, spun eu, dar nu foarte devreme.
- 7 şi 20 sau 9, 30?
- 9, 30.
Trimit cîntînd şi eu la clapele computerului meu un e-mail cu toate datele, încă o dată. Primesc imediat răspuns: voi pleca, aşa cum am stabilit la telefon, cu Sabena Belgian Airlines, via Brussel. Biletul îmi va veni a doua zi prin poştă, apoi voi trece pe la bancă şi banii se transferă automat. Nu tu drumuri inutile, nu tu cozi pe la ambasade, nu tu umblat cu banii la tine. Mă bucur că sînt în spaţiul Schengen unde pot economisi timp, nervi, energie. Nu încetez să mă minunez cît de uşor alunecă totul aici şi îmi dau seama cîtă risipă inutilă de energie facem noi pentru cele mai mărunte lucruri. Fireşte, comit hybris şi zeii se supără.
Mai întîi un e-mail mai puţin obişnuit: zborul este decalat pentru ora 9,05. Toate celelalte date transmise rămîn neschimbate. Apoi, în 8 nov., ora 14.34, un alt mail, mai lung: "Guten Tag Frau Parvulescu!" (începe frumos, îmi zic). "Cum poate aţi aflat aus den Medien, Sabena se află, deocamdată, într-o situaţie incertă şi şi-a scos zborurile la concurs. Asta înseamnă că, după toate probabilităţile, zborul Dvs. la Roma nu va fi făcut. Vă oferim, ca alternativă, un zbor cu Croossair, via Zürich, la ore şi preţ asemănătoare. Pentru întrebări vă rugăm să telefonaţi la..., Vă salută, Thomas..." Telefonez, rotindu-mă îngrijorat pe scaunul de la birou: "Numele meu este Parvulescu (îl evit pe î) şi am primit un e-mail de la dumneavoastră...". "Pe litere, vă rog", îmi spune o voce feminină amabilă. "Paula, Anna, R... (dacă spun Radu sigur nu va înţelege - singurul nume cu R care-mi vine în minte este Rembrandt, apoi, ce literă vine? - gata, m-a găsit). îmi face legătura cu domnul Thomas X. Aflu că starea de incertitudine va mai dura şi că abia în ajunul călătoriei, marţi şi 13, răspunsul va fi definitiv. În caz de schimbare, biletul va fi trimis prin curier. Stau însă liniştită, conform dictonului "Toate drumurile duc la Roma".
Povestea balonului. Concursurile de baloane datează, la Berlin, de pe vremea lui Caragiale, care a şi participat la unul dintre ele. Acum, undeva, pe linia mediană a oraşului, pe unde a trecut zidul Berlinului se află, presupun că simbolic - "Die Ballons sind frei" - un balonodrom, sau cum s-o fi numind, de unde se pot face zboruri turistice. Cînd te plictiseşti de mersul pe jos sau cu autobuzul, ai oricînd posibilitatea de-a privi capitala de la înălţime. De pe vremea cînd îl citeam pe Jules Verne mi-am dorit să zbor cu vreun dirijabil, dacă nu chiar 5 săptămîni, măcar 5 minute. Dacă pînă şi progresista Chiriţa a făcut-o! înarmată aşadar cu aceste 3 repere literare cam eclectice (Caragiale, Jules Verne şi Alecsandri) m-am îndreptat, cu un entuziasm de secol XIX, spre locul însemnat pe hartă. Aveam acolo întîlnire cu o familie de prieteni (ea franţuzoaică, el un german cu von şi doi copii perfect bilingvi, care vorbesc franţuzeşte cu mama şi nemţeşte cu tatăl) şi ei zburători pasionaţi. Aripile ne-au fost tăiate rapid: pe ecranul unui monitor de la intrare era precizată viteza vîntului, prea mare pentru ca zborul să aibă loc. Din secolul XIX al explorării cerului, am intrat direct în arhitectura de secol XXI a noii cupole a Reichstagului, consolîndu-ne să urcăm cu picioarele spiralele pline de oglinzi luminate, să ne pierdem unii de alţii într-un labirint de oţel şi sticlă.
Povestea vorbei. Engleza a luat locul latinei de odinioară. Din vreo 38 de oameni cîţi sîntem aici, numai 7 sau 8 au engleza/ americana ca limbă maternă. Celelalte limbi materne ar fi: germana vreo 6-7, germana-elveţiană vreo 4, poloneza 2, turca 1, araba vreo 3, hindusa 2, româna 1, spaniola 2, suedeza 2, maghiara 1, italiana 1, flamanda 1. Limba comună este engleza, germana se vorbeşte numai din politeţe faţă de gazde (dar sînt destui care nu o ştiu deloc), cît despre franceză, a rămas o amintire. Conversaţiile literare (sau despre cărţile de specialitate) sînt cele mai plăcute: fiecare traduce mai întîi titlurile din limba lui în engleză, iar interlocutorul le retraduce din engleză în limba proprie. Şi încă ceva: ştiaţi că în suedeză există cuvîntul nepotism (pronunţat aşa) şi cu acelaşi sens?