Cu sprijinul Ministerului Culturii

Acasa|Actualitatea|Literatura|Interviurile RL|Eveniment|Arte |Meridiane|Ochiul magic
 

Lecturi la zi:
Jurnal de viaţă şi dragoste de Marius Chivu


Frumoasa postfaţă semnată de Simona Sora, care însoţeşte această a treia carte de poezie a Adelei Greceanu, surprinde chiar şi fără a insista o trăsătură esenţială a scriiturii tinerei poete. Aparţinând biologic generaţiei foarte vizibile de poeţi lansaţi în ultimii ani, discursul poetic al Adelei Greceanu îşi revendică marca personală printr-un fel de implicare detaşată, în sensul că poezia este în primul rând o chestiune de ordin intim. Nu urmăreşte să epateze, idolii nu-i dictează sensibilitatea de scriitor, precum la o bună parte din colegii ei de generaţie, e sinceră cu sine până la capăt, prin urmare, izolarea de trend face şi mai vizibilă uniformizarea poeziei celorlalţi. Simona Sora vorbeşte despre o "uniformizare voluntară", mă tem însă aici de un exces de credit.

Volumul se deschide cu Albedo, un poem cvasisuprarealist, care oferă cheia traseului iniţiatic presupus de aventura scrierii cărţii, precum şi cea a trăirii dragostei absolute ("Pe drum vei creşte sau te vei micşora / pe măsura celui care te aşteaptă".) Poezia ca o cristalizare, atât a scrisului dar şi a vieţii, prin intuiţie, prin exersarea apropierii de lucruri şi de întâmplări, a sensibilităţii de a reţine semnificaţiile hazardului, ale amănuntelor, a detaliilor gestuale sau ale celei mai simple întoarceri în memoria copilăriei. Înţelegerea drept în inimă e poemul de dragoste zilnic(ă) al fetei care îşi notează emoţiile, trăirile şi gândurile într-un laconic dar expresiv şi esenţial "jurnal de viaţă". (Din Postfaţă aflăm că titlul iniţial al cărţii fusese Jurnalul scrierii de tot.) Versurile, frazele, notele şi micile fragmente pe care vocea lirică le derulează neîntrerupt sunt pânza emotivă a unei stări de graţie, nu doar ca intuiţie şi trăire, dar ca "înţelegere" în sensul cel mai generos, căci "instinctul nu găseşte resorturile care mă fac vie". Credinţa în puterea revelatorie a cuvintelor, a poeziei este de influenţă naumiană ("Între cuvintele acestui text e încă un scris, mai bine ştiutor, care îmbibă pagina cum îmbibă uleiul ţesătura. O taină lichidă. Scrisul ăsta ca vitraliile, se vede când trece lumina."), deşi o perversă îndecizie leagă fatal scrisul de viaţă: "Ce-ţi place mai mult: să trăieşti sau să povesteşti ce ai trăit?".

Finalul e imprevizibil, trist şi, ca orice final, nedrept şi de neînţeles, încheind brusc, precum un implacabil punct, o poveste de dragoste de care te ataşezi, cu toate că nu ajungi să afli prea multe despre cei doi rămaşi până la capăt ascunşi sub un văl de discreţie. Versurile - să le zicem aşa - au o mare doză de candid, sunt netrucate de travaliul poetic ("firesc" este un cuvânt recurent) şi, prin asta, (re)capătă o bună forţă de expresie. Căci un merit al cărţii este retorica din Cântarea Cântărilor, supralicitată de-a lungul istoriei poeziei, dar abordată aici fără complexe într-un demers ce presupune în subiacent şi resemantizarea locurilor comune ale dragostei. Cei care au prejudecăţi (literare) şi pretenţii (existenţiale), mai mult sau mai puţin justificate, pot rata frumuseţea vorbelor şi a gesturilor primare fără să înţeleagă măcar ce au pierdut. Un pariu uriaş şi curajos al acestei poezii, remarcabil prin comparaţie cu teribilismele celor mai mulţi tineri poeţi de azi.

Aflată în căutarea identităţiii bune şi implicit a unui mod de comunicare completă, acea "înţelegere drept în inimă" care din 2 face 1, vocea lirică se situează de la început într-un indirect dialog cu dublul ei mut, dar zgomotos, ascuns în faldurile interioare. O luptă cu tristeţea tot revine: "Tristeţea, ŤLe soleil noir de la mélancholieť, ŤLe mal du sičcleť sunt senzaţii care te transformă în mortăciune. Tristeţea e o cloacă. Suferinţa e altceva. Tristului îi place să fie trist, să se bălăcească în gunoiul lui. Suferinţa se poate transforma. Ca apa în vin." Un dublu trist, orgolios, nerăbdător, fricos sau viclean pe care încearcă să-l domine oferindu-i ca leac credinţa unei poezii simple, cu tropi binecunoscuţi şi uneori riscant de elementari, o poezie luminoasă şi tonifiantă prin curăţenia şi familiarul pe care le degajează. Background-ul - textual dar, mai ales, spiritual - este, cum spuneam, Cântarea Cântărilor. Confesivul glisează pe alocuri în retorica ascezei, a transei cvasimistice: "Pe ce limbă să-ţi vorbesc, dragul meu? ţie, care cânţi? Nici o limbă nu-i destul de bună pentru cântarea ta, şi totuşi, eu te chem.", "Când mâncăm împreună, ce înghit tot la el se duce." sau "După ce m-am întrebat de ce numai eu îl vizitez, a doua zi a venit la mine. Era îmbrăcat în haine de sărbătoare. Am râs în chip de salut. El a adus hrană. Locul era prea îngust ca să ne putem îmbrăţişa. Dar zâmbetul ne ţinea aproape. Şi am urcat." Versurile, ca nişte versete mustind de înţeles, desprinse din existenţa mereu la îndemână, sunt o căutare smerită a profunzimilor şi a misterelor dragostei, a magnetismului ei curativ. Aşteptată, gândită, dorită şi, în fiecare vorbă, preamărită, dragostea rămâne acea absenţă prezentă în tot, o dragoste iradiind christic în fagurii cuvintelor ca scurte rugăciuni sau vorbe de mulţumire, în numele căreia te străduieşti să fii bun, să nu greşeşti faţă de tine însuţi, să-ţi exorcizezi demonii, într-un cuvânt, să fii demn de darul primit.

Fără a fi expert în teoria "scriituri feminine", pot spune însă că poezia Adelei Greceanu e plină de senzualitatea unei anume lentori a gesturilor şi a emoţiilor, o scriitură seducător-maternă, care reţine în egală măsură cochetăriile şi temerile femeii, un scris delicat, de o sensibilitate aproape tactilă, vulnerabilă parcă prin implicare şi prin dăruire.

Recunosc că nu mă atrage ideea de a găsi neapărat neajunsurile acestei poezii. Cartea m-a furat şi m-a emoţionat (mai ales că sunt un fan-atic al Cântării Cântărilor) destul cât să mă trezesc la final că nu am prea făcut notiţe de lectură. Dacă o găsiţi prin librării, încercaţi această carte acasă!

Parteneri Romania literara




                 

                                   

           

 
Toate drepturile rezervate Fundatia Romania literara