Cu sprijinul Ministerului Culturii

Acasa|Actualitatea|Literatura|Interviurile RL|Eveniment|Arte |Meridiane|Ochiul magic
 

Cronica Filmului:
Kung Fu şi estetism de Angelo Mitchievici

Marele maestru (Yi dai zong shi, 2013)
Regia:WongKar-Wai.
Scenariul: Wong Kar-Wai.
Cu: Tony Leung Chiu Wai, Ziyi Zhang, Cheng Chang, Hye-Kyo Song.
Genul filmului: Acţiune, Biografic, Dramă.
Durata: 130 minute.
Premiera în România: 13.09.2013.
Produs de: Block 2 Picture.
Distribuit în România: Independenţa Film.

Încadrarea numaidecât în genul filmelor cu arte marţiale a filmului lui Wong Kar-Wai se dovedeşte numaidecât inconsistentă aşa cum categoria „dramă” sau „biografic” îşi precizează numaidecât limitele, întrucât ambele dimensiuni alunecă într-o zonă a secundarului cu acest film. Ceea ce se impune atenţiei de la primul cadru, de la primele scene este stilul sau altfel spus, estetizarea până la filigran a fiecărui pixel care compune imaginea filmului.

Avem un film-tablou, un tablou pe care tehnica cinematografică îşi permite să-l fluidizeze, aşa cum tot mijloacele tehnice permit slow motion-ul succesiunii de imagini până în proximitatea stopcadrului care înregistrează adeseori gros-planuri hipnotice. Cu o coregrafie excepţională parcă de balet rus mixat cu Matrix, cu un decor fastuos îmbrăcat în pulberi de lumină aurie ca într-un tablou impresionist, cu excepţionale clarobscururi care scot în evidenţă portrete învăluite într-o linişte hieratică, cu figurile de porţelan pictat ale femeilor, ca nişte măşti de teatru Kabuki, şi chipurile de o cruzime abstractă ale bărbaţilor, cu străzi luminate de un reflector invizibil desenând un spot în mijlocul obscurităţii generale, totul învelit într-o perdea de ploaie, cu o gesticulaţie lentă urmărită în fiecare detaliu care conferă mişcării ceva din tuşul strălucitor al unei ideograme pe hârtie fină de orez, totul de o minuţie copleşitoare, filmul revendică pentru regizorul chinez exigenţele unei exerciţiu de stil. Iar acest stil apare tematizat ca stil în artele marţiale, cât, mai ales, ceea ce contează pentru cultura şi civilizaţia chineză cu o tradiţie ancestrală, ca stil de viaţă în termenii lui Richard Shusterman, un stil particular ca expresie a unui eu profund, a unor individualităţi puternice. Aceasta înseamnă a trăi într-un deplin acord armonic, împins până la rigorile unui estetism intransigent, codul etic pe care-l asumă elita societăţii. A trăi cu stil şi a muri cu stil, fie acesta şi kung-fu este ceea ce filmul lui Wong Kar-Wai pune în scenă. De menţionat că artele marţiale reprezintă filosofia acestui stil de viaţă, că înfruntările dintre maeştri pun în acord lupta cu un joc al minţii, un joc de subtilităţi învăluit în complicate parabole însoţite de o gesticulaţie care le armonizează. Biografia maestrului Ip Man (1893- 1972), interpretat de talentatul Tony Leung, devine o caligramă rafinată care o înscrie în tradiţie. Retras la Hong Kong în urma a două invazii succesive, cea japonează şi cea comunistă, răspunde unei provocări a maestrului Gong Yutian (Wang Qingxiang). Dorinţa marelui maestru este de a unifica stilul din nord cu cel din sud, fapt pentru care a încredinţat fiicei sale, Gong Er (Zhang Ziyi), anumite tehnici şi fiului său, Ma San (Jin Zhang), alte tehnici. Acesta din urmă se dovedeşte dificil de controlat, minat de un orgoliu distructiv. Ip Man devine astfel cel care poate realiza această unficare a stilurilor păstrându-le însă identitatea, propunându- i marelui maestru diseminarea tradiţiei artelor marţiale dincolo de spaţiul clar delimitat al câtorva familii. Viziunea lui Ip Man reprezintă o deschidere fără precedent în măsură să confere forţă unei tradiţii. Elogiul pe care Wong Kar-Wai îl aduce personalităţii acestui mare maestru, discret conţinută în spaţiul do jo-ului, dar şi a şcolii sale se reflectă în valoarea de document a câtorva fotografii, atât cât maestrul a permis să fie dat publicităţii. Fotografiile de grup realizează astfel un insert pe care rama aurită a filmului îl incoporează cu stil. Altfel, fie că este vorba de atmosfera încărcată de culoare, somptuoară, de opulenţa bordelurilor din Hong Kong sau a unor case de oaspeţi, fie că este vorba de economia aparentă a unui mobilier rafinat, dar lipsit de opulenţă, scara pe care se obţin diferitele acorduri armonice în film este cea a stilului. Şi iubirea lui Gong Er pentru Ip Man îşi găseşte expresia într-o serie de gesturi a căror semnificaţie se devoalează doar la temperatura unei sensibilităţi afine. În confruntarea dintre ea şi Ip Man, un alt test printre numeroasele pe care trebuie să le treacă maestrul în drumul său către desăvârşire, printr-o coregrafie fabuloasă, trupurile celor doi se rotesc în aer şi în slow motion, suspendate, chipurile lor se privesc într-o fracţiune de secundă. Povestea de dragoste este desenată dintr-o singură mişcare perfectă care aşază în aer o ideogramă în acest cadru de o frumuseţe uluitoare a celor două chipuri plutitoare. Trama din O iubire imposibilă (2000) se află condensată aici, aşa cum în decorul de stampă se află ceva din poezia unui film precum Primăvară, vară, toamnă, iarnă... şi iar primăvară (2003) al lui Kim Ki-Duk. Într-un fel, genul acest de cadru devine definitoriu pentru arta lui Wong Kar-Wai. Pentru că totul în ceea ce priveşte personajele sale, trăiri, reflecţii, filosofie, confruntare, discurs, maniere se reduce la o problemă de adecvare stilistică. Ip Man este invitat să ia o prăjitură din mâna marelui maestru. Acesta rămâne impasabil în timp ce mâna tânărului maestru pare că vrea să atingă prăjitura, dar nu o face, pentru ca apoi un întreg balet de mişcări să îl apropie pe un drum invizibil de ţintă. Victoria nu este însă una a abilităţilor marţiale, ci una a minţii, ridicare la puterea reflecţiei a mişcării. Jumătate din prăjitură cade pe covor, deşi nicio clipă în mişcările învăluitoare nu vezi gestul material al atingerii ei. Lucrând cu inefabile, Wong Kar-Wai lasă impresia că totul dobândeşte sens întrucât a fost prins în definiţia unui stil, astfel încât întreaga istorie trăieşte ca écriture artiste


Parteneri Romania literara




                 

                                   

           

 
Toate drepturile rezervate Fundatia Romania literara