Numărul curent: 52

Numerele 37, 38, 39 si 40 din 2014 ale revistei Romania literara, apar cu sprijinul AFCN.

Păcatele Limbii:
„La blană“ de Rodica Zafiu


Locuţiunea adverbială la blană, cu o circulaţie familiar-argotică destul de bine atestată pe internet, lipseşte din majoritatea dicţionarelor noastre.

Locuţiunea este folosită în primul rând pentru a caracteriza conducerea cu mare viteză a unei maşini: „aici vei vedea doar puţin din ce se întâmplă când conduci maşina la blană" (jocuri.rol.ro). În Dicţionarul de argou al limbii române al lui G. Volceanov (din 2006), au fost înregistrate expresiile - atribuite limbajului adolescenţilor - a-i da blană „a accelera, a lua viteză, a se grăbi" şi ao călca la blană „a accelera la maximum".

Originea şi evoluţia locuţiunilor şi a expresiilor care leagă într-un fel sau altul blana de viteză sunt destul de transparente, chiar pentru unii dintre vorbitori. Este evident că expresiile au apărut în limbajul şoferilor, în care se găsesc şi acum cele mai multe atestări, de unde şi-au lărgit ulterior circulaţia şi sensul. În discuţiile de pe forumurile automobilistice situaţia se explicitează adesea: „senzaţia pe maşina mea este că nu apuc să ajung la limitarea motorului, adică să stau cu piciorul la blană şi maşina să nu mai ia viteză..."; „am menţinut destul viteza de 140 fără să am acceleraţia la blană" (forum.oltcit.ro); „nu trec de 2 500 turaţii, adică ajung cu pedala la blană şi nu trec de 120k/h" (clubopel.com); „rar când ajung cu pedala de acceleraţie la «blană» sau în podea, doar în depăşiri" (vwforum.ro); „calcpedala la blană" (daciaclub.ro) etc. Exemplele de mai sus arată că formula la blană este echivalentă cu la podea, descriind pur şi simplu situaţia în care pedala de acceleraţie este apăsată („călcată") la maximum. Nu e nicio îndoială că în acest context substantivul blană are sensul popular, de „scândură": nu atât pentru că s-ar produce (cum observa cineva, în glumă), o identificare între maşină şi căruţă (e drept că Dicţionarul limbii române, Tomul I, A-B, 1913, citează „blana carului, adecă fundul carului"), cât în măsura în care scândura/blana este prototipul unei suprafeţei plate, de sprijin.

În majoritatea contextelor actuale, trimiterea la poziţia pedalei de acceleraţie nu mai este evidentă, ci doar subînţeleasă („vine din spate un descreierat cu un gipan care o calcă la blană", maimultverde.ro). Din asemenea construcţii s-a desprins folosirea termenului blană cu sensul metonimic viteză, ca în expresiile a băga blană şi a da blană: „bagă blană la coaja lui" (zoso.ro; în citat apare, cu riscul de a crea confuzii comice, un alt termen familiar-argotic: coajă „maşină ieftină, nu tocmai rezistentă"); „este foarte normal când îi dai blană să scoată un puf de fum" (bmwclub.ro). Pe de altă parte, locuţiunea la blană tinde să capete o valoare generală de intensificator, devenind un echivalent expresiv pentru la maximum: „văd acelaşi mesaj şi memoria folosită la blană" (cjuebec.ro); cele mai multe exemple se referă la intensitatea muzicii: „nu conta ora, că ei aveau manelele la blană" (lungualin.info/vecinii-astia); „Mu-zica-i la blană" (versuri.ro); „trebuie să dau boxele la blană ca să aud şi eu ceva" (craiovaforum.ro).

Ca intensificator pare să fi apărut locuţiunea chiar în discursul politic; cu un an în urmă („firmele româneşti... vor intra într-o competiţie directă, «la blană», cu companii din alte state, a declarat, joi, premierul", Ziarul Financiar, 28.05.2009 ). Sunt totuşi contexte ambigue, în care la blană se poate interpreta fie ca extindere a expresiei automobilistice, fie ca evoluţie metaforică independentă, pornind tot de la sensul „scândură" şi de la imaginea suprafeţei netede şi goale („vorbesc cu ăla să vândă tot, «la blană»", Evenimentul zilei, 25.01.2000; „la cât de jos mergem cu preţurile, probabil că in perioada următoare se va merge cu preţurile «la blană», la profit minim, chiar deloc", apiip.ro). Sensurile vechi şi populare rezistă uneori destul de bine, adaptându-se modernităţii tehnice şi financiare.