Cu sprijinul Ministerului Culturii

Acasa|Actualitatea|Literatura|Interviurile RL|Eveniment|Arte |Meridiane|Ochiul magic
 

Poşta redacţiei:
La naiba cu lupul şi Scufiţa Roşie de Horia Gârbea

Alexandru Gheoghi. Am apreciat efortul dvs. în legătură cu placheta pe care aţi elaborat-o, dar rezultatul acestui efort nu m-a impresionat în mod deosebit. Începeţi, de pildă, cu un portret de personaj oarecum urmuzian, dar cu exces de epitete, nu toate surprinzătoare, fără hazul şi absurdul nelimitate ale marelui înaintaş. Suferiţi încă de epigonism şi de un deficit de curaj. De aceea textele par molatece, privirea patinează pe ele iar memoria nu le reţine. Iată: el era un om frumos cu mersul pieziş şi gândurile cănite/ca o fecioară ostracizată în dezmăţul celulelor nervoase/ aburul sfrijit al neonului îi lumina conturul/ îşi purta mintea pe un catafalc supraînălţat/ şi o redingotă albastră/ca un bell boy un uşier era serviabil şi îţi dădea/drumul în sufletului lui cu cotloane întortocheate/ acolo pereţii cu vitiligo ai inimii se încordau/să împingă sângele vizitatorilor/prin coridoarele înguste ale unui osuar capucin/petreceai un sejur infernal pentru care plăteai/ cu monezi calpe şi surogate de afecte/pentru că el era un om frumos şi purta/ o redingotă albastră. Îndrăzniţi mai mult.

Aurelia Petrea. Nu pun la îndoială sinceritatea dv. cînd scrieţi: Îmi place mult lumea poeziei şi sper să evoluez frumos pe acest tărâm minunat! Ca să evoluaţi, trebuie să vă supuneţi unei priviri exigente şi obiective. Prima privire de acest fel e bine să fie chiar a dvs. Am ales două texte cu precizarea că ele, ca şi întregul grupaj au inegalităţi. Am mai dres eu cîte un vers. Nu mai pomeniţi atît de des numele Necuratului (le dau dracului de trupuri, la naiba cu lupul) că s-ar putea să nu vă poarte noroc în evoluţia pe care v-o doriţi. Oase albite de eros nu sună rău. Parcă-l văd pe micul Cupidon, rozînd cu canini zdraveni femurul unei victime a iubirii! Evitaţi vecinătăţile primejdioase ale „poeţilor” care se tămîiază reciproc pe siturile mediocrităţii lirice şi asaltaţi cetăţi consolidate cu prestigiu. Pentru că v-aţi schimbat în bine de la grupajul precedent, vă premiez cu această publicare adăugînd că mai aveţi de lucru, conform cunoscutei reclame, valabile şi în bricolarea literaturii: „mereu găseşti ceva de făcut”.

Eşecuri

parcă mă vad mai bine
prin ochiul stâng
mereu mai neagră
tot mai rece
până şi oasele de plumb le văd

îmi împart prada cu corbii
trupurile alea plăpânde
fragile
în care tu creşteai ca pe pământul tău
le-am tot îmbrăcat
am dormit cu ele
acum le dau dracului de trupuri

cu tot cu flori
cu rod
cu mine cu tot
ce odihnitoare e roua pe rană
şi carnea crudă încă
până şi dumnezeii au coborât
să-şi înţarce poftele
înfulecăm toţi

jupuind decepţii
deznădejdi
şi iluzii arse
căutând un loc sub soare


Afrodita

nălucă a erosului mutilat
la ce bun să te iubesc
la ce bun să-ţi scriu poeme
sau alte scorneli din condei
când nici ispita nu mai împroaşcă mere
şi corzile s-au rupt

la ce bun să-mi port iubirea
în pungi ieftine de plastic
şi dorul prin oglinzi
când tu nici faţă n-ai
şi nici inimă

nu vezi
cu tot, ochi şi suflet
nu eşti decât un vânător
avid de carne
ştiind
că rămân doar oasele
albite de eros

la naiba cu lupul
şi scufiţa roşie

Parteneri Romania literara




                 

                                   

           

 
Toate drepturile rezervate Fundatia Romania literara