Cu sprijinul Ministerului Culturii

Acasa|Actualitatea|Literatura|Interviurile RL|Eveniment|Arte |Meridiane|Ochiul magic
 

Prepeleac:
La umbra nucului bătrân de Constantin Ţoiu

...Acest trufaş Henric al VIII-lea, cu piciorul întins sfidător înainte, de pe tabloul imens ce prezidează masa lungă de treizeci de metri din sufrageria Colegiului Christ Church, înfiinţat de el în anul 1547, pare că adineauri a terminat cu Roma, şi, ca şi cum Angliei atât îi mai lipsea, spre a fi cu adevărat o insulă –, inventa o religie: anglicanismul...

Scriu rândurile acestea sub un nuc bătrân, la Văleni, păzit de vara lui 2010, în perimetrul de vacanţă al marelui jurist român Călin Zamfirescu, iubind ca şi mine Anglia lui Henric al VIII-lea pentru răzvrătirea lui care a întemeiat un nou stat anti-papal...

*
* *

Pe jartiera prinsă sub rotula genunchiului stâng scrie strâmb HONI (cu doi de „n” şi cu un „y” pus în coadă aveau să scrie mai târziu francezii) – restul, „soit qui mal y pense”, restricţia mentală, se subînţelege, iar pictorul a lăsat-o să continue în umbră, ca-ntr-o şaradă, pe îndoitura genunchiului...

Sufrageria are proporţiile unei catedrale... Dacă nu observi imediat farfuriile şi tacâmurile strânse pe policioarele de pe margini, unele mai păstrând urmele bucatelor servite, şi nu simţi mirosul mirodeniilor sau aroma cafelei băute cu un ceas mai devreme, poţi să crezi că ai intrat într-un muzeu...

Aici însă, muzeul se confundă cu realitatea prezentului. El nu are înţelesul de sanctuar, de ceva oprit, ori rupt de restul lumii, şi al că- rui prag trecându-l, ieşi din timp... Fiindcă Oxfordul, inima Angliei, este muzeu prin ceea ce se continuă.

De aceea, toţi studenţii care au luat masa aici, de la 1547 – cei 101 de odinioară pentru care, şi astăzi, clopotul, „Marele Tom”, bate seară de seară, la nouă şi cinci minute, de o sută şi una ori stingerea –, toate figurile ilustre de pe tablourile agăţate jur împrejur pe pereţi, parcă s-au ospătat şi ei, recent, ca la o comună şi perpetuă Cină a Tainei, şi s-au retras cu puţin în urmă, ca să facă loc celorlalţi, altei serii, de fapt una şi aceeaşi... Şi John Locke, amestecat printre ei, cu al său „Nimic nu există în intelect care să nu fi fost mai întâi în simţuri”...

Acest simţ viu foarte viu al concretului, acest pragmatism riguros ca o peluză geometric tăiată, zilnic tunsă şi presată cu tăvălugul, cum sunt pajiştele curţilor interioare ale tuturor colegiilor bătrâne din Oxford... exprimă cel mai bine spiritul englez.

De la scolastica lui Duns Scott, trecând prin filosofia lui Bacon, inamicul „idolul minţii, peşterii şi pieţei” – al prejudecăţilor şi ideilor tulburi...

Şi totuşi, din aceeaşi rigoare, ce nu exclude naivitatea, alături, în biblioteca Colegiului Christ Church, nu departe de sufrageria monumentală, dominată de Henric al VIII-lea şi de John Locke, a fost scrisă cartea „Alice în ţara minunilor”, cea mai citită şi mai cunoscută, în Anglia, după Biblie.

La „Merton College”, înfiinţat în anul 1264, unde se află cea mai veche bibliotecă din Marea Britanie, pupitrele studenţilor stau cu faţa la zid, cea mai bună poziţie de lucru şi de meditaţie, fiindcă înaintea zidului rămâi numai tu cu natura ta interioară. Iar timpul a aşternut pe acest obstacol hărţi ciudate, caligrafii obscure, detalii, accidente, cu mult mai atrăgătoare decât ceea ce se poate vedea normal pe o fereastră – lumea, cu oameni, cu arbori cu anotimpuri...

Studiul e o galeră. La „Merton College”, în zidurile din faţa pupitrelor, sunt bătute cârlige de fier de care atârnă prinse de lanţuri (ca nişte căni de cişmele publice) cărţile, iar lanţurile, subţiri, zornăie uşor când întorci pagina...

Lanţuri, nu atât pentru carte, să nu pleci cu ea – cât pentru student –, să nu plece studentul şi să revie în acelaşi loc – în el însuşi, de fapt, să ia acelaşi loc, aceleşi centru de chin sever şi necesar...

Parteneri Romania literara




                 

                                   

           

 
Toate drepturile rezervate Fundatia Romania literara