Numărul curent: 52

Numerele 37, 38, 39 si 40 din 2014 ale revistei Romania literara, apar cu sprijinul AFCN.

Cultură:
Legea limbii şi discutarea ei de George Pruteanu


În temeiul principiului audiatur et altera pars şi al dreptului la replică, vă rog să publicaţi rîndurile de mai jos.

Am propus Legea privind folosirea limbii române... în noiembrie 1997. A fost publicată, atunci, în 8 cotidiane centrale, cu comentarii favorabile. Anul trecut a primit votul pozitiv al Senatului, iar anul acesta, în octombrie, pe cel, de asemenea pozitiv, al Camerei Deputaţilor. După votul din Cameră, din diferite surse s-a declanşat o campanie furibundă de contestare a legii, campanie care continuă şi azi şi în care reaua-credinţă sau, în cel mai bun caz, ignorarea textului legislativ, joacă un rol predominant. I s-au atribuit acestei legi intenţii pe care nu le are şi aberaţii pe care nu le conţine.

Nici editorialul d-lui Nicolae Manolescu nu este scutit de asemenea alunecări din graniţele adevărului.

"Legea introduce ideea de protecţionism care vine în contradicţie cu însăşi evoluţia limbii". îl invit pe reputatul critic să intre pe Internet, cu motorul de căutare Google, de pildă, şi va găsi zeci de site-uri intitulate chiar Protecţia limbii, cu conţinut fie legislativ, fie ştiinţific (lingvistic), fie administrativ. îl invit, de asemenea, să citească (sau să recitească) studiul eminentului specialist Stelian Dumistrăcel Textul jurnalistic: un teren experimental de ambiguitate (în vol. Identitatea limbii şi literaturii române în perspectiva globalizării, editat de Academia Română, Inst. de Filologie Română "A.Philippide", volum îngrijit de O.Ichim şi Fl.-T. Olariu, Ed. Trinitas, Iaşi, 2002, pp. 135-150) sau capitolul Pulbere de false diamante. Invazia brutală de termeni străini din vol. Stratageme comunicaţionale şi manipularea, al nu mai puţin eminentei specialiste Tatiana Slama-Cazacu, Ed. Polirom, Iaşi, 2000, pp.123-152).

"O limbă nu se protejează prin lege, ci se cultivă prin şcoală şi prin alte mijloace". Realitatea din ţara noastră şi cea din multe alte ţări dovedesc că disjuncţia d-lui profesor Manolescu este prea categorică. Nu ori/ ori, ci şi/şi. Fireşte, structurile limbii, mecanismele ei etc. nu se protejează prin lege - dar există multe aspecte ţinînd de prezenţa "fizică" a limbii sau de utilizarea ei care pot constitui, cu bun-simţ, obiect de reglementare. Dovada peremptorie o constituie existenţa acestor reglementări prin lege în ţări dintre cele mai respectabile: Franţa, Canada, Brazilia, Cehia, Polonia, Ungaria.

"Felul cum proceda pe vremuri Academia Franceză cu limba franceză nu mai este posibil în epoca actuală..." Las deoparte faptul că din pana unui academician francez, Etiemble, a ieşit celebra carte Parlez-vous franglais? (Vorbiţi frangleza?) şi-i notific d-lui N.Manolescu că nici vorbă de o procedură "de pe vremuri", care azi n-ar mai fi posibilă. Legea din 1994 se aplică minuţios şi strict în Franţa, Comisia delegată cu aplicarea ei dă în fiecare an, pe 15 septembrie, în prezenţa prim-ministrului, un raport amănunţit Parlamentului (cel pe 2002 are nu mai puţin de 119 pagini, cu date cît se poate de precise: firme verificate, amenzi aplicate, procese judecate etc.).

"Chiar titlul legii creează una din dificultăţile insurmontabile de aplicare..." Titlul, bun sau rău, nu are cum că creeze dificultăţi, întrucît nu titlul se aplică în viaţă, ci articolele legii.

"Nu e o bună idee să încercăm să reglementăm vorbirea străzii...". Nu că "nu e o bună idee", ci ar fi de-a dreptul o idee orwelliană: să umble poliţiştii după comiţătorii de anacoluturi! Dar nimic din textul legii nu îndreptăţeşte măcar bănuiala că legiuitorul şi-ar fi propus o asemenea inepţie. E trist că un om de calitatea literatului N.Manolescu alimentează această grosolană răstălmăcire.

"E absurd să dai amenzi în materie de limbă". Amenzile se dau pentru neadăugarea unei traduceri/explicitări la textele publicitare în limbi străine şi, oricum, sunt precedate, conform legii, de un rezonabil avertisment.

"Cum va proceda crainicul unui meci de tenis, silit să traducă set, game, deuce...?"

Dar nu este adevărat. Nu pot înţelege de unde a scos criticul N.Manolescu o asemenea bazaconie. Crainicul nu va fi deloc silit, pentru că legea se referă doar la textele cu caracter publicitar. (Acelaşi răspuns şi pentru întrebarea bizară - sau gluma gratuită - din finalul articolului: "Cît plăteşte... invitatul unei emisiuni de sport care a zis fair-play?")

"Tot numai haz, de asemenea involuntar, are art.3, par.1 care obligă traducerile să aibă aceleaşi caractere cu ale originalului străin". în lege scrie: "caractere de aceleaşi dimensiuni". îmi este cu neputinţă să văd, oricît umor aş avea, ce e comic în pretenţia ca mesajul în româneşte, adresat românilor, să nu fie mai pricăjit decît originalul. De altfel, prevederi absolut similare există şi în legea franceză, în cea maghiară şi în cea canadiană şi numai economia de spaţiu mă reţine să le citez.

"Să-mi explice şi mie dl Pruteanu cum face să aibă aceeaşi intonaţie în română şi în italiană ori acelaşi volum în română şi germană". în forma actuală (cea votată în octombrie a.c. de Camera Deputaţilor), care ar trebui să constituie baza de discuţie, nu mai apare cuvîntul "intonaţie", ceea ce însă nu mă împiedică să-i explic d-lui Manolescu care era ideea: dacă originalul era rostit solemn, solemn trebuia să fie şi în româneşte; dacă era rostit ghiduş, aşa trebuia să fie şi în varianta românească ş.a.m.d. Cît priveşte "volumul", cred că dl N.Manolescu confundă noţiunea tehnică de volum sonor, adică intensitatea fonică (măsurabilă în decibeli) cu dimensiunea spaţială (în cm) sau în timp (în secunde) a cuvintelor. Dacă în germană textul era strigat (avînd, e.g., 50 de decibeli), nu văd ce ne împiedică să-l strigăm şi în româneşte, tot cu 50 db.

"Nu se precizează cînd amenda e maximă şi cînd e minimă". în toate legile, sancţiunea e menţionată sub forma unui interval: între atît şi atît, lăsîndu-se celui care le aplică latitudinea de a decide, în funcţie de circumstanţe.

"Sînt uimit că deputaţii şi senatorii noştri n-au altceva mai bun de făcut (...) decît să amendeze cu milioane de lei îmbogăţirea lexicului românesc..." Cred că uimirea d-lui N.Manolescu se va stinge cînd va înţelege - citind aceste precizări - că scopul legii este exact invers: nu să împiedice îmbogăţirea lexicului, ci s-o ajute (lexicul se îmbogăţeşte cu cuvinte înţelese de vorbitori şi utilizate ca atare) şi, pentru că suntem în pragul Pragăi, să evite orice puseu de anti-occidentalism pe care l-ar putea genera opacitatea iritantă a mesajelor în limbi străine. Legea vizează, de asemenea, situaţii din zonele Harghita-Covasna-Mureş, unde multe mesaje publicitar-comerciale sunt exclusiv în maghiară.

"într-o versiune mai nouă pe care iniţiatorul a prezentat-o la întîlnirea României literare din 23 octombrie..." Ce înseamnă formula asta, "versiune mai nouă"?! Eu nu pot produce versiuni de lege de la o zi la alta. Textul e unul singur, votat de Camera Deputaţilor la începutul lui octombrie, neschimbat de luni de zile şi dacă ar fi existat bună-credinţă, ar fi trebuit citit şi nu s-ar mai fi emis toate aberaţiile şi zeflemelile fără fond din ultimele săptămîni. Dl Manolescu adaugă: "Restrînsă în acest fel, legea face aproape inutilă dezbaterea de către lingvişti". încă o dată, întreb stupefiat: ce va să zică "restrînsă în acest fel"? Involuntar, cu un fel de jumătate de gură, dl Manolescu îmi dă dreptate. Nu s-a restrîns nimic, Camera Deputaţilor n-a votat două variante, una largă şi una "restrînsă", ci una singură, trei pagini de text, care se cuvenea să constituie baza de discuţie.