Cu sprijinul Ministerului Culturii

Acasa|Actualitatea|Literatura|Interviurile RL|Eveniment|Arte |Meridiane|Ochiul magic
 

Literatură:
"Lettre internationale" la 10 ani de Luminiţa Marcu


Se împlinesc, iată, zece ani de cînd revista Lettre Internationale apare şi în ediţie românească. O revistă pe care mie mi se pare că o ştiu de cînd lumea pentru că într-un fel am crescut o dată cu ea. în 1992, cînd apărea pentru prima dată, datorită Fundaţiei Culturale Române, eu şi colegii mei de-abia începeam să citim cu adevărat. îmi aduc aminte că o găseam într-o librărie din oraşul meu, o librărie înfiinţată de un fiu şi o mamă excentrici şi culţi, într-un fel de pod al unei clădiri vechi. De-acolo mi-am cumpărat nuvelele Margueritei Yourcenar şi primele volume de Unde scurte. Acolo se găseau România literară, Contrapunct, Dilema. Şi de cîteva ori pe an Lettre Internationale, o revistă care ne cam intimida şi pe care o citeam ca pe o carte.
Foarte puţine lucruri au rămas neschimbate din 1992 şi pînă azi. în afară de schimbările din istoria mare, foarte multe s-au schimbat dramatic şi dureros în istoria cea mică: cea mai tristă dintre ele e schimbarea de admiraţie. Multe dintre numele de pe coperţile încă poroase pe care le iubeam în podul acela prăfuit s-au întrupat în oameni mai puţin admirabili. Revistele pe care le citeam cu sfinţenie, unele au dispărut, altele s-au prefăcut în instituţii unde mişună oameni pe care îi admir sau nu. Cum a putut această revistă elegantă, intimidantă, neutră să rămînă la fel? Un răspuns posibil e de găsit în prezentarea lui B. Elvin la acest număr aniversar: Lettre Internationale n-a încercat să schimbe lumea. Nu s-a implicat în lupte literare, în polemici generaţioniste, în schimbări de canon. Dar nici n-a rămas în afara lor ca un nobil bătrîn şi resemnat. Nu şi-a făcut un titlu de glorie din laşitate şi conformism. Nici n-a fost "apolitică". Ci a fost o revistă care de la calitatea coperţii şi pînă la conţinutul textelor a funcţionat ca şi cum România din jurul ei ar fi fost o Românie normală, egal de normală în toţi aceşti zece ani.
E foarte greu să citezi, să aminteşti ceva şi să laşi altceva de-o parte din biblioteca de Lettre Internationale care s-a strîns în acest deceniu. Se ştie că s-au adunat aici, prin grija editorilor şi datorită imensului prestigiu de care se bucură publicaţia inventată şi coordonată şi azi de Antonin J. Liehm, numele cele mai mari din cultura contemporană. Aici, ca niciunde în altă parte, literatura a fost întotdeauna la ea acasă, fără nimic din aerul vetust şi plicticos pe care îl au de obicei textele literare în paginile revistelor. înainte de a apărea în volum, am citit aici pagini din extraordinar de vitala Nina Berberova, am citit sau am recitit poveştile lui Borges, am cunoscut literatura campusului cu David Lodge, i-am văzut pe Hannah Arendt şi Martin Heidegger în straie de om. Esenţial a fost însă să-i citim pe scriitorii români în vecinătăţi internaţionale şi totodată să vedem cît de bine le stă astfel. Pentru cei care îl ştiu de pildă pe Cristian Teodorescu doar ca acid comentator al vieţii politice, va fi o imensă plăcere să-l descopere aici ca extraordinar scriitor: Tainele inimei a apărut în Lettre în 1999, Fundaţia în 2000 (o tulburătoare poveste despre travestiurile postdecembriste şi visele de celebritate ale jurnalistului dintotdeauna), în 2001 Ambiguităţile unui aristocrat din convingere - o poveste de doar două pagini în care o femeie - vampir (politica?) concentrează semnificaţiile unui întreg roman. Tot în Lettre a apărut mai întîi un fragment din fantasticul volum de proză al Adrianei Bittel, întîlniri la Paris. Şi multe, multe altele. Surprinzătoare e şi deschiderea acestui select club faţă de cei mai tineri veniţi în lumea culturală: două articole substanţiale semnate de foarte tinerii Daniel Cristea-Enache şi C. Rogozanu ne dau imaginile a două stiluri diferite de a înţelege şi a scrie despre literatura română la nici 30 de ani. în primăvara lui 2001 Mircea Anghelescu publică în Lettre un text care ar putea impune un nou tip de jurnal de călătorie: geografia prin biblioteci, iar în toamna lui 2001 Matei Călinescu anticipă o problemă care ne preocupă azi pe toţi, generaţia '27. Studiul, elaborat între 1998 şi 2001, face o extrem de interesantă incursiune în prieteniile şi despărţirile ideologice ale celor trei eroi ai exilului românesc.
La acest număr aniversar Lettre Internationale nu se dezminte: în spiritul binecunoscut anti-festivist şi anti-provincial alege să nu insiste prea mult asupra evenimentului. în loc de asta, cîteva personalităţi sînt chemate să scrie despre cele 10 date importante din biografia lor, sau despre 10 spectacole sau despre 10 cărţi. Nu putem să-i dorim decît încă de 10 ori asemenea momente. Iar celor care au urechi de auzit şi ochi de citit să înţeleagă o dată în plus de ce avem nevoie de instituţii precum Fundaţia Culturală Română şi de tot ceea ce aceste instituţii au făcut şi încearcă să facă în continuare pentru România cea bună.

Parteneri Romania literara




                 

                                   

           

 
Toate drepturile rezervate Fundatia Romania literara