Cu sprijinul Ministerului Culturii

Acasa|Actualitatea|Literatura|Interviurile RL|Eveniment|Arte |Meridiane|Ochiul magic
 

Poezii:
Litanii la diferenţele magice de Constanţa Buzea

când sunt cu tine
dar când sunt cu tine îngerii cărţilor
sunt şi ei împreună perechi fără nimic
împrejur priveliştea e înlăuntru şi
textul şi starea de graţie în întuneric
când sunt cu tine cu mine sunt
îngerii textelor

ce mă mâhneşte este
amestecul limbilor nesiguranţa
că ni s-a dat şi priceperea de-a îndura
unul celuilalt străinătatea ca înveliş
protector citind pentru sine şi din
iubire de sine textul reversul lui
de nesuportat

cine citeşte poate fi
pretutindeni trăieşte şi se salvează
la marginea lumilor care sunt şi nu sunt
cu tine cu mine sunt îngerii cărţilor
ce mă mâhneşte e că şi citind murim
singuri

singuri în iluzii
suprapopulate neîndurând să ne fim
marginea din de pe urmă căutându-ne
cuvântul trufiei şi el fiind peste tot înger
care ne luptă şi ne înfrânge el nu ne-ar
înfrânge dacă nu ne-ar cunoaşte

în loc să mă opresc
şi să aflu plec nicăieri şi tristă
mă bucur medieval atac noaptea caut cuvântul
trufiei el e peste tot când sunt cu tine
dar când sunt cu tine nepricepută mă simt
citind din iubire textul reversul deodată
de nesuportat

stă să apară puntea
spre întuneric fără nimic împrejur
cineva din neant din nemargine din trecut
dă impulsul de a purta celuilalt
străinătatea medieval atac noaptea scriind
la o carte fără nimic împrejur priveliştea
e înlăuntru

din aproape-n aproape
şi din iubire reversul e înlăuntru cu
textul şi îngerii între înşelare şi buna
credinţă că suntem când sunt cu tine
şi tu spui convins că îngerii cărţilor
sunt şi ei împreună perechi fără nimic
împrejur

ce mă mâhneşte este
amestecul limbilor şi nepriceperea de-a îndura
unul celuilalt străinătatea citind pentru
sine textul şi din iubire reversul
acestuia în amestecul limbilor îngerii cărţilor
priveliştea dinlăuntru în care ne luptă
şi ne înfrâng

înşelare şi bună credinţă
singuri fiind fără să fim împreună cu nimeni
şi cu nimic în iluzia fără de capăt cineva
din nemargine şi din trecut dă impulsul de
a purta celuilalt străinătatea atacul
medieval al nopţii asupra unuia numai
ce se dezbină scriind

ce mă mâhneşte e că şi scriind
rămânem singuri cu îngerii cărţilor singure
medieval atac noaptea scriind la o carte
cine o va citi va fi pretutindeni singur
cineva din nemargine caută centrul de nicăieri
şi de pretutindeni spre sine vine ca o punte
reversul

cineva din trecut dă impulsul
şi din aproape-n aproape ajunge să fie
sămânţa şi litera dublă fără nimic împrejur
adusă de îngerii cărţilor împreună cu textul
ce trebuie scris cândva şi citit într-un
târziu de înşişi îngerii Lui

împreună îngerii cărţilor
perechi fără păcat şi fără nimic împrejur
cu priveliştea înlăuntru ţinând în sine
ca în oglinzi textul reversul ies şi intră
în oglinzi care una sunt cu lentila albastră
ochiul lui Dumnezeu citind şi fiind
pretutindeni

când sunt cu tine citind se întrupează
din deznădejde nădejdea că suntem făcuţi cu
priveliştea înlăuntru şi nu ne vom prăbuşi
decât într-un cer din cuvinte-perechi
medieval atac noaptea scriind mă uimesc
recitind ceea ce ieri nu-mi aduceam
aminte

sunt diferenţe magice între
ce scriu şi ce recitesc ca între noi şi
imaginea din oglinzi ceva ne scapă fie şi
numai faptul că stăm cu spatele în amurgul
real în vreme ce imaginea capătă din eter
rezonanţele amurgului
imaginar

şi este ca dorul ce vălurind dă ameţeală
ameţeală şi somn între lumi ce se recunosc în
fragmente în ascuns presupus numai una există
cealaltă imită dispare ea porneşte
memorie-n cer când noi ne vedem canoniţi
de-ale noastre ameţeală şi somn între lumi
în ascuns presupus

ar trebui să mai fie
ca risipită din univers lăuntric dezvelirea
care-a mai fost lăsată să fie oarecând
oare unde fiind aici şi acolo atunci ca una
singură măsura a ceea ce am fi avut
de arătat fără rest fiind ascultători fiind
aici şi acolo ca una singură

arătând fără rest
întregind ceea ce suntem cu de unde venim
şi spre Cine ne ducem fără margini în punct
în traiectorii în jupuitul de piele volum
ca să fim cum ne-a vrut Dumnezeu trebuia
să nu ne fi oprit din a nu fi

nimic să nu intre nimic prisosind
fără nimic al nostru fiind zidiţi din nimic
cu mâinile goale de făcut şi ca mâinile
toate ale Sale pline reflectându-se goale
în noi diferenţele magice între geniul muririi
ce ne mâhneşte şi macină şi al nemuririi
care-L mâhneşte şi nu-L poate măcina...

Parteneri Romania literara




                 

                                   

           

 
Toate drepturile rezervate Fundatia Romania literara