Numărul curent: 52

Numerele 37, 38, 39 si 40 din 2014 ale revistei Romania literara, apar cu sprijinul AFCN.

Lecturi la zi:
Litteris et virtuti de Ioana Pârvulescu


Heidegger socotea că la baza instituţiilor de învăţămînt europene stă principiul lui Leibniz, nihil est sine ratione, nimic nu e fără (un) temei. Pentru Colegiul "Andrei Şaguna" din Braşov, formula Litteris et virtvti, scrisă în fastuoasa sală festivă a şcolii a funcţionat ca temei şi principiu călăuzitor: învăţămînt, studiu şi valoare, merit. Cuvintele latineşti şi decoraţia sălii (primul ei pictor a fost, în 1862, Iosef Clement) au păstrat, chiar în anii limbajului de lemn, ceva din entuziasmul adevărat al întemeietorilor şi din încrederea lor în carte. Că zidurile şcolii care domină partea de sus a Braşovului păstrează amintiri vechi am simţit-o atunci cînd am fost elevă "la Şaguna". Deşi comunismul nu lăsa nimic nepervertit (am prins reforma prin care liceele de cultură generală s-au transformat în semi-industriale), la Şaguna domina încă un spirit liberal şi o remarcabilă lipsă de compromis în privinţa formării culturii generale. Indiferent spre ce facultăţi se îndreptau, şaguniştii făceau (fac) parte dintr-o familie spirituală în care Grundul cultural, umanist sau ştiinţific, reprezintă un spaţiu comun, o modalitate de recunoaştere.
La 30 noiembrie, de Sfîntul Andrei, se sărbătoreşte, prin reluarea tradiţiei interbelice, ziua Colegiului "Andrei Şaguna", care anul acesta împlineşte 150 de ani sau, mai bine zis, de promoţii. Cu 25 de ani în urmă, directorul de atunci al şcolii, Prof. Toma Simion, reuşise să obţină ca numele "Liceului nr. 1" să redevină "Andrei Şaguna" (nume prohibit ani de-a rîndul, pentru că Şaguna a fost mitropolit). Acum Dl Toma Simion are o altă surpriză, nu numai pentru şaguniştii de ieri şi de azi, ci şi pentru toţi cei interesaţi de istorie şi de cultură: Monografia Colegiului Naţional "Andrei Şaguna". Poate că sînt subiectivă (şi cum aş putea să nu fiu astfel?), dar am citit masiva carte pe nerăsuflate, de la tabelul celor 48 de academicieni şagunişti (între care Titu Maiorescu, elev în anul întemeierii, 1850, Ioan Meşotă, Virgil Oniţiu, Lucian Blaga, Dumitru Stăniloaie, Sextil Puşcariu) şi pînă la scrisorile şi documentele fotocopiate care încheie povestea şcolii.
Cartea strînge laolaltă amintirile gimnaziul "Andrei Şaguna", "urmele" lăsate de cei care au trecut prin el. Unele dintre cele mai pasionante capitole sînt cele despre formidabila aventură a întemeierii (cap. II-IV), a strîngerii zecilor de mii de florini necesari ridicării construcţiei şi a participării directe a braşovenilor la proiect, implicare de o concreteţe care azi ne lasă visători: "N. Măciucă are sarcina de a se îngriji de cărămidă, Vasile Lacea, de var, Gheorghe Burbea şi Vasile Stinghe, de nisip, Rudolf Orghidan şi
I. Sasu, de piatră, I. Jippa, de stejari. Ioan Popazu, şunchiul lui Titu Maiorescu şi unul dintre cei trei întemeietori, alături de Şaguna şi de Gheorghe Bariţ n.m.ţ desfăşoară o imensă activitate de propagandă în favoarea construcţiei, stimulînd oamenii pentru donaţii şi prestarea muncii" (p. 23). Astăzi, cînd reforma învăţămîntului provoacă atîta teamă, merită citite cu atenţie paginile despre Structura şi viaţa internă a gimnaziului şi a şcolilor româneşti din Braşov în a doua jumătate a secolului al XIX-lea, care nu conţine numai planul săptămînal al elevilor, felul examenelor (la cele dintîi examene de absolvire era prezent şi Mitropolitul Şaguna), ci şi elemente de "viaţă cotidiană" şcolară. Cum, din fericire, gimnaziul a păstrat pînă aproape de 1980 tradiţia anuarelor, iar arhiva lui are date şi din anii "lipsă", prezenta monografie etalează o serie de statistici de la 1850 pînă astăzi, care vorbesc de la sine. Pe lîngă acestea, capitole întregi scot în efigie portrete şi amintiri ale unor personalităţi culturale, de la Ioan Popazu la Andrei Bârsianu sau la Iosif Blaga şi de la Ştefan Baciu la minunaţi dascăli şi oameni ca Ioan Goia, Ioan Stoia, Aurel Mailat sau Spiru Hoidas. Scrisă cu o înflăcărare fără de care, probabil, o asemenea carte n-ar putea fi terminată (intră aici ani întregi de muncă şi colbul "de pe pagine bătrîne"), Monografia Colegiului Naţional "Andrei Şaguna" nu este doar un memorial: este pur şi simplu memorie.



Toma Simion, Monografia Colegiului Naţional "Andrei Şaguna", Editura Concordia, Braşov, 380 p.