Numărul curent: 52

Numerele 37, 38, 39 si 40 din 2014 ale revistei Romania literara, apar cu sprijinul AFCN.

Poşta redacţiei:
Localizarea spaţială a timpului de Horia Gârbea


Mihai Gavris. Îmi scrieţi astfel: Sunt somer de lux in caruta cocosata de culori a amintirilor mele. Ma inec in dragoste, iar slabiciunea din mine isi doreste la inmormantare fanfara stilata, dirijata de Dumneavoastra. Tu esti Horia, eu sunt Gavris. Ardeleni. Domnule Gavris, eu nu sînt ardelean şi, mai ales, eu scriu cu diacritice. În Ardeal nu se obişnuieşte? Apoi eu nu vă doresc o înmormîntare cu fanfară, fie şi dirijată de mine! Eu, dimpotrivă, vă doresc să trăiţi ani mulţi, destui cît să aveţi timp să vă vindecaţi de prostiile pe care le scrieţi. Soarele s-a catarat pe orizont si incepe sa arunce jucaus sageti calde, facand lumina in jur. Nu il vad pentru ca sunt orb. Simt doar freamatul verde al frunzelor trezite din somn si un pui de caprioara cum se intinde tremurand, dupa izvorul lui de viata. Cu asemenea dulcegării nu promovaţi nici clasa a IV-a. La final puneţi un p.s.: îi pot ajuta pe cei din jur cu mesajul meu?Domnule Gavris (sau Gavriş, mai probabil), nu vă gîndiţi la alţii! Ajutaţi-vă în primul rînd pe dvs. citind literatură bună şi observînd cu luciditate diferenţele dintre ea şi ceea ce scrieţi.

Amelia Mociulschi. Sînteţi din Bucureşti, aveţi duble studii universitare: Biologie şi Arte Plastice. Enumeraţi locurile (virtuale) în care aţi publicat şi astfel mi-am dat seama cîte asemenea situri pentru mîngîierea orgoliilor noastre există în jur: Hyperliteratura, Fdl.ro, Timpul, Singur, Hermeneia, Roliteratura, Europeea, Agonia (romană şi franceză), Reţeaua literară, Cuvintele, Atheneum.ca, lithera.ro, Omnigraphies.com, Oasis des artistes, Oniris.be. Nu vă faceţi iluzii! Nici o astfel de publicare nu contează decît dacă, spre deosebire de sutele de veleitari care se grămădesc asupra lor, aţi avea de spus ceva nou şi important. Dar dvs. scrieţi astfel: Timpul se lungeste ca urma lipicioasă lăsată de un melc în mişcare. (. ,.)Vezi cu ochii minţii, prin fereastra închisă, doar localizarea spaţială a timpului. În mintea ta el are un loc special pentru acum. Cum mi-aţi indicat un sit cu lucrările dvs. de sticlărie atistică, după propria formulă, am înţeles că, în ciuda studiilor, vă defineşte kitsch-ul. Cum scrieţi, aşa pictaţi. Deci, dacă vreţi să existaţi în artă, daţi-vă demisia din asociaţia literară Les plumes d'azur, unde ziceţi că sînteţi membră, şi practicaţi normalitatea în locul mimării extazului artistic.

Ro bert. Vă citez un text şi, pentru prima şi ultima oară, vă pun eu semnele diacritice. Te-aş lăsa goală în apus/ Cu zeci de sori anemici,/ Dar mi-e teamă că de sus/ N-or să mai vina predici. // De-am fi in amiezi stridente/Şi-aş răcori cărunte tâmple./Împreună, iubiţi, veşnici,/Ne-am face trupurile temple. (Mila) Am recurs la acest citat nu ca să vă ridiculizez - acesta e un efect colateral inevitabil -ci cu speranţa că îl veţi recita înşivă cu voce tare, sesizînd în fine ilogismele, defectele de metrică (dacă tot v-aţi apucat să scrieţi în prozodie clasică), locurile comune. De-aţi fi în amiezi stridente, am înţeles ce-aţi face. Dar dacă nu? Presupun cu îndrăzneală că aţi pune pe foc versurile de tipul Vineţii amurguri topite-n bezne albe sau le-aţi anula cu un simplu select all — delete şi aţi lua-o de la capăt. Vă recomand călduros acest procedeu.

Octavian Petrescu. Aţi absolvit Matematica, dar, spre deosebire de ilustrul dvs. predecesor Ion Barbu, scrieţi superficial şi străveziu ca o pojghiţă de gheaţă: Nu vreau să las acestui drum/ Veşnic urmat de omenire,/ Iubirea să se facă scrum,/ Duppă atâta strălucire. Sînteţi complet anacronic şi, de aceea, neinteresant. Să fim un suflet amîndoi/Şi veşnic să zburăm spre stele. Sînt chiar uimit că frecventarea matematicilor, care presupune capacitate de abstractizare şi o exprimare densă, concentrată, nu a reuşit să vă ferească de asemenea versuleţe. Ele par izvorîte mai curînd din mintea unui Guţă Popîndău - angrosit de vinuri decît din cea a unuia care a cunoscut „castelul de gheaţă" al gîndirii. Sau, în zilele noastre, nici matematica (facultatea vreau să zic) nu mai e ce-a fost, sau rigoarea versului nu devine după facultăţi... Oricum, m-aţi întristat!

Aştept în continuare textele literare şi opiniile dvs. la adresa e-mail: posta.romlit@gmail.com