Numărul curent: 52

Numerele 37, 38, 39 si 40 din 2014 ale revistei Romania literara, apar cu sprijinul AFCN.

Păcatele Limbii:
Lol de Rodica Zafiu

Una dintre cele mai cunoscute abrevieri din jargonul comunicării rapide şi informale din internet e lol. Apărut în interiorul limbii engleze, relativ noul cuvânt nu e o creaţie deliberată şi explicită, "de origine controlată": de aceea i se pot găsi mai multe explicaţii etimologice. E, desigur, o abreviere de tip codificat, alcătuită din iniţialele unei sintagme care, după cei mai mulţi, ar fi laughing out loud sau laugh out loud (Wikipedia), după alţii lot of laughts. În toate explicaţiile serioase, sensul general apare ca asemănător, iar funcţionarea discursivă atribuită cuvântului este identică: abrevierea se foloseşte pentru a marca în enunţ râsul - ca indicaţie de regie şi ca inserţie a unui element emoţional. Ca şi emoticoanele, semnele grafice care imită mimica şi gesturile emoţiilor, cuvântul lol se foloseşte pentru a însoţi sau a substitui o replică, de obicei completând un mesaj scurt şi ambiguu, căruia îi adaugă elemente fatice şi afective. Cuvântul care evocă râsul este echivalentul funcţional al transcrierilor tradiţionale, convenţionalizate, ale hohotelor: ha-ha-ha, he-he-he, hă-hă.., hi-hi..., ho-ho... etc. Acestea pot fi interpretate ca onomatopee (pentru că imită un tip de sunet), dar şi ca interjecţii propriu-zise, expresive (pentru că, indicând o reacţie, exprimă şi o stare psihologică). De altfel, secvenţa ha-ha poate imita imperfect râsul, dar corespunde şi unei citiri exacte, ironice. Nefiind imitativ, cuvântul lol (scris în mai multe feluri: LOL, LoL etc.) tinde cu atât mai mult să devină o interjecţie - semnal al stării de amuzament. E mai economic decât onomatopeele hohotitoare, dar poate fi şi repetat: "LoL, LoL, LoL şi iar LoL" (forum.cabalonline.com).

Cuvântul nu e transparent, de aceea provoacă discuţii între utilizatorii internetului, care cer şi oferă explicaţii semantice. Astfel, pe un forum, lol este definit printr-o serie întreagă de parafraze: "râs în hohote", "mii de râsete", "ceva de genul hahahihi", "înseamnă să râzi amuzant", "nu mai poţi de râs", "râzi de nu mai poţi", "când te prăpădeşti de râs", (tpu.ro/adolescenti/ce-inseamna-lol). E interesant că pentru unii vorbitori cuvântul pare a fi mai ales un semnal de răspuns - "mă faci să râd", "m-ai făcut să râd sau ce glumă tare sau hi hi hi sau ha ha ha" -, iar pentru alţii a evoluat deja de la valoarea etimologică la aceea de marcă a surprizei: "e un fel de râs când te miră ceva", "când te miri de ceva sau de cineva".

Structura sa fonetică - cu o vocală în mijloc - face ca lol să fie mai mult decât o simplă abreviere grafică, devenind un cuvânt uşor de pronunţat. Fenomenul este înregistrat în engleză, dar şi (cu adaptare fonetică) în română: "să fiu sinceră, cunosc oameni care ZIC lol atunci când vorbeşti cu ei..." (olimpiade.ro); "ei nu mai ştiu să râdă normal. Când le vine să râdă zic un ŤLOLť foarte sec şi au rezolvat problema" (punkminority.wordpress.com). Astfel, cuvântul devine o adevărată interjecţie - "Lol, asta e tare" (olimpiade.ro) -, care poate fi şi substantivizată ad-hoc, prin citare (ca în exemplul de mai sus: un lol) sau prin schimbarea de sens. Astfel, lol devine sinonim cu "râs" sau "glumă" - "un LOL pe zi" (oradeanul.com) -, ba chiar cu "luare în râs, ironizare": "dacă ai văzut o greşeală o zici frumos, nu cu loluri şi miştouri şi intenţii clare de a te lua din nou de cineva" (shinobi-fansub.com). Pluralul poate fi folosit la rândul său exclamativ, interjecţional: "LOLURI o mie !" (roportal.ro).

Substantivizarea e doar un aspect al îmbogăţirii lexicale pe care o produce lol. Există deja un derivat al acestuia: verbul a (se) lolăi, care se conjugă însoţit sau nu de reflexivul se, cu sau fără sufixul -esc: "Lolăie-te tu cât vrei" (forum.computergames.ro); "Toată lumea se lolăie... (să mă lolăi şi eu)" (forum.portal.edu.ro); "lolăim întrîuna" (coolgirl.ro); "suntem toţi egali, aşa cum scot eu perle, scoţi şi tu şi alţii... asta nu înseamnă că tre' să ne lolăim de fiecare dată" (trivia.1.forumer.com); "Nu te mai rânji domnîşoară!!! că nu e concurs de lolăit acilea!" (computergames.ro); "ăla a început să Ťlolăiascăť pe chat, nu se mai oprea..." (holdem.ro/forum). Probabil că a se lolăi este corespondentul exact al formei a se râde, dovadă vie a rezistenţei tiparului neliterar!

Ca şi alte abrevieri din această categorie, lol stă şi la baza unor adaptări, a unor creaţii similare, cu materialul altor limbi decât engleza. În franceză, de exemplu, a fost înregistrat mdr (= mort de rire), care are şi un echivalent românesc: "ai voce bună, în rest mdr (mor de râs)" (evz.ro); frecvenţa acestor substitute este însă mult mai mică decât a lui lol.

Succesul lui lol demonstrează încă o dată faptul că marcatorii emoţionali se pot împrumuta uşor dintr-o limbă în alta. E drept, cuvântul are mai multe avantaje: caracterul de semn internaţional, uşurinţa pronunţării în română, dar şi simetria grafică şi posibilitatea de a produce derivate uşor de integrat (a lolăi se apropie foarte mult de a lălăi, cu care unii se pare că încep să-l şi confunde: "Din păcate, cântecele noastre au fost preluate de alţii, iar la noi se lolăie la greu!", fzr.ro).