Cu sprijinul Ministerului Culturii

Acasa|Actualitatea|Literatura|Interviurile RL|Eveniment|Arte |Meridiane|Ochiul magic
 

Meridiane:
Meridiane de ---


Roman irlandez
Născut în 1928 în comitatul Cork, William Trevor şi-a petrecut tinereţea în Irlanda şi şi-a făcut studiile la Trinity College din Dublin. Pînă la 32 de ani a fost sculptor. În 1960, a abandonat sculptura şi şi-a luat o slujbă în publicitate, descoperindu-şi cu această ocazie talentul literar. Laureat cu mai multe premii prestigioase pentru romanele şi nuvelele lui (e considerat mai ales un maestru al prozei scurte), William Trevor a publicat anul trecut un nou roman, The Story of Lucy Gault, a cărui acţiune se petrece în Irlanda începutului de secol XX aflată în război civil, fundal pe care se dezvoltă dramele şi tulburările psihice ale personajelor – dolii, regrete, remuşcări, iubiri destrămate, ruşine, aspiraţii neîmplinite. Cel pe care „The New Yorker” nu ezită să îl numească „cel mai mare autor în viaţă de nuvele în limba engleză” se dovedeşte din nou un prozator de prima mînă.
 

Premiul Rómulo Gallegos

Dintre cele 246 de cărţi care au concurat pentru una din cele mai importante distincţii literare din America Latină, romanul columbianului Fernando Vallejo, El Desbarrancadero (Rîpa) a obţinut rîvnitul premiu venezuelean Rómulo Gallegos 2003 (cîţiva dintre laureaţii anteriori: Llosa, Márquez, Carlos Fuentes, Roberto Bolano). Biolog de meserie, romancierul şi cineastul Fernando Vallejo a anunţat că donează cei 100.000 de dolari ai premiului pentru îngrijirea cîinilor vagabonzi din Caracas.
 

Pisicile din Atena

Scriitorul grec Takis Theodoropoulos (n. 1954) are o bună cotă internaţională. Pasionat de istoria şi de gîndirea antică, el e autorul unor romane ambiţioase precum Căderea lui Narcis şi Peisaj absolut în care compară Grecia trecutului şi cea contemporană, sau al unei biografii a lui Xenofon, scos din cadrul plicticos al manualelor şcolare şi transformat într-un aventurier modern. În Cele şapte vieţi ale pisicilor din Atena, Takis Theodoropoulos îi imaginează pe Zenon, Democrit, Empedocle, Epicur sau Alcibiade reîncarnaţi în pisicile vagaboande din capitala Greciei, pisici pe care primăria îşi propune să le stîrpească, în vederea pregătirilor pentru Jocurile Olimpice din 2004. Scrisă iniţial pentru ziarul „Ta Néa”, unde romancierul are o rubrică, fabula nostimă şi truculentă ascunde în spatele glumei o problemă gravă, cea a raportului dintre modernitate şi Antichitate. Theodoropoulos distinge trei faze ale conştiinţei greceşti contemporane: copilăria („Existăm fiindcă sîntem descendenţii direcţi ai elenilor antici”), adolescenţa revoltată („Să facem din trecut tabula rasa”) şi maturitatea sarcastică („Nu istoria contează, ci atitudinea noastră faţă de ea”). Între farsă neagră şi parabolă muşcătoare, Cele şapte vieţi ale pisicilor din Atena afirmă convingerea autorului că „fără clasici, e imposibil de conceput orice activitate creatoare de azi”. În imagine, un desen de Gianni Burattone.
 

Ultimul roman al lui Kobo Abe

Scriitorul şi dramaturgul japonez Kobo Abe s-a născut în 1924 în Manciuria, a studiat medicina la Universitatea din Tokio, dar şi-a abandonat cariera medicală pentru a se consacra, începînd din 1948, literaturii. Influenţat puternic de Kafka şi suprarealism, el a cunoscut o consacrare internaţională în 1962 cu Suna no ona (Femeia nisipurilor) – filmul cu acelaşi nume, realizat în colaborare cu Teshighara Hiroshi, fiind premiat în 1964 la Cannes. Numeroasele romane şi povestiri ce au urmat au o linie epică asemănătoare: un bărbat de vîrstă şi condiţie socială medie este, în urma unui eveniment neprevăzut, smuls cu brutalitate din rutină. Odată declanşat procesul de ruptură, eroul rătăceşte prin labirinturi. Parcursul e susceptibil de lecturi plurale, căci Kobo Abe se joacă simultan cu genuri diferite: roman poliţist, poveste fantastică sau filosofică, S.F., căutare iniţiatică, auto-analiză... Nu altfel se întîmplă şi în ultima sa carte, scrisă cu puţin timp înaintea morţii, în 1993, pe cînd era grav bolnav: Caiet Cangur (tradusă recent la Gallimard). Toţi funcţionarii unei întreprinderi sînt obligaţi să propună cîte un nou produs. Eroul romanului sugerează un Caiet Cangur, după o vagă idee legată de lectura unui articol despre marsupiale. De a doua zi încep să-i crească din pori tije vegetale comestibile şi pentru bolnav începe o călătorie coşmarescă prin regiunile obscure ale infernului. Îmbinînd absurdul cu hiperrealismul şi o veselie mordantă cu pasaje elegiace, Kobo Abe dă în această ultimă proză cu accente kafkiene măsura originalităţii sale.
 

Olalario!

Universitatea Mozarteum din Salzburg, considerată una din cele mai bune  şcoli de muzică din lume (acolo s-a format, între alţii, Herbert von Karajan), a înfiinţat şi o secţie de yodler. Concurenţa la admitere va fi foarte mare şi cursurile scumpe, căci pentru cei ce vor să deprindă arta acestui gen de cîntec nu sînt decît 20 de locuri. „În Austria, yodlerii pot cîştiga foarte mulţi bani. Există posturi de radio la care nu se cîntă decît acest tip de muzică, iar practicanţii lui au mare succes şi în străinătate, în special în China” – a explicat Harold Miltner, specialist în folclor muzical.
 

Adaptări

Adaptarea operelor literare, teatrale şi a benzilor desenate pentru marele şi micul ecran face obiectul Festivalului internaţional de cinema şi scriitură. Pentru cea de a treia ediţie, întîlnirea scriitorilor, scenariştilor, regizorilor, editorilor şi producătorilor va avea loc la Monte-Carlo, între 2 şi 5 octombrie.

 
Fidel Castro pe divan

Tînărul scriitor mexican Jorge Volpi s-a făcut cunoscut în 1999 cînd romanul lui En busca de Klingsor (În căutarea lui Klingsor, Ed. Seix Barral) a întrunit laudele criticii şi un remarcabil succes de vînzări. În noul lui roman, El fin de la locura (Sfîrşitul nebuniei), apărut tot la Barcelona, la Seix Barral, Volpi se amuză să îl culce pe Fidel Castro pe divanul unui psihanalist. Săptămînalul literar mexican „Letras libres” se arată entuziasmat de tonul burlesc şi curajul politic al celui de al doilea volum al unei proiectate Trilogii a secolului XX.
 

Călătoria numită dragoste

Deşi e fondatoarea feminismului italian, prin autobiografia publicată în 1906, O femeie, a cărei sinceritate şocantă a stîrnit scandal, Sibilla Aleramo (1876-1960) îşi datorează posteritatea unui bărbat: Dino Campana, poet de valoare universală, autor al unui singur volum, Cîntece orfice, publicat pe speze proprii în 1916. Cu doi ani înainte de a fi internat într-un azil psihiatric, unde a mai trăit cu minţile rătăcite pînă în 1932. Cu 9 ani mai tînăr decît Sibilla Aleramo, poetul nebun şi admiratoarea sa seducătoare şi strălucită ca spirit au avut o relaţie pasionată timp de un an şi jumătate, din august 1916 pînă în februarie 1918. Corespondenţa lor incendiară şi lirică, publicată de Sibilla în 1958 (cu o prefaţă de Mario Luzi) a făcut această iubire legendară. Republicat în ediţii critice în 1977 şi 2000 la Ed. Feltrinelli, sub titlul Un viaggio chiamato amore, lettere 1916-1918, volumul a fost un fenomen editorial în Italia, figurînd luni la rînd pe lista celor mai vîndute cărţi. Un mare interes au stîrnit şi jurnalele intime ale Sibillei Aleramo, Orsa minore, note di taccuino e altre ancora (Ursa mică, însemnări din carnet şi altele), succes sporit de filmul pe care Michele Placido l-a făcut despre romantismul exaltat al relaţiei dintre poetul solitar şi strălucita intelectuală angajată în trezirea conştiinţei feministe, care-şi abandonase familia pentru a scrie şi a trăi liberă. În viaţa ei amoroasă haotică s-au succedat, între alţii, Giovanni Papini, pictorul futurist Boccioni, poetul Salvatore Quasimodo, dar şi un dansator de bar, un campion olimpic de scrimă, un mistic... Dintre toţi, doar Dino Campana i s-a părut un partener pe măsura fervorii ei intelectuale.
 

Axa tatălui

După cum se ştie, arhitectul oficial al celui de al III-lea Reich, autorul monumentelor regimului nazist şi al proiectului nedus pînă la capăt al unei axe nord-sud de-a lungul căreia s-ar fi articulat noul Berlin hitlerist, se numea Albert Speer. Acelaşi nume îl poartă şi fiul lui, arhitect de asemenea, şi care a elaborat un mare plan urbanistic în jurul unei axe monumentale N-S de 16 km. Albert Speer jr. a lucrat în perspectiva Jocurilor Olimpice de la Pekin din 2008, urmărind să lege satul olimpic de Oraşul interzis. Printre realizările lui anterioare se numără Parlamentul din Yemen, Ministerul Afacerilor Externe din Arabia Saudită şi Expoziţia universală de la Hanovra din anul 2000.
 

Intimitate şi alte povestiri

Născut în Anglia în urmă cu 49 de ani, ca fiu al unui emigrant pakistanez şi al unei englezoaice, Hanif Kureishi a studiat filosofia la Londra şi şi-a cîştigat existenţa în tinereţe scriind romane pornografice sub pseudonim, înainte de a cunoaşte succesul în Europa şi SUA ca dramaturg şi scenarist, în anii ’80 (a primit un Oscar pentru cel mai bun scenariu cu filmul My Beautiful Laundrette realizat de Stephen Frears în 1985, iar ecranizarea romanului său Intimitate de către Patrice Chéreau a fost recompensată cu Ursul de aur la Berlin). De foarte bune aprecieri s-au bucurat şi romanele şi nuvelele lui, The Buddha of Suburbia (1990), The Black Album, (1995), The Body and Seven Stories şi volumul Dreaming and Sheming (conţinînd amintiri, eseuri şi confidenţe de o impresionantă sinceritate.) În vara aceasta, Editura Humanitas a publicat, în colecţia sa „Raftul întîi”, o primă carte de Hanif Kureishi în traducere românească (de Elena Ciocoiu), Intimitate şi alte povestiri, conţinînd cinci proze ale acestui „fiu iubit al literaturii britanice contemporane”, care mărturiseşte că „se aşază la masa de scris ca şi cum de asta ar depinde viaţa lui”.

Parteneri Romania literara




                 

                                   

           

 
Toate drepturile rezervate Fundatia Romania literara