Cu sprijinul Ministerului Culturii

Acasa|Actualitatea|Literatura|Interviurile RL|Eveniment|Arte |Meridiane|Ochiul magic
 

Cronica ediţiilor:
Mihail Sebastian, publicist şi critic literar de Răzvan Voncu

Cvasi-intruvabilă în librării şi, în tot cazul, inaccesibilă publicului căruia îi este adresată, colecţia Opere fundamentale a Academiei Române, apărută sub egida Fundaţiei Naţionale pentru Ştiinţă şi Artă, rămâne, totuşi, singurul efort sistematic de editare ştiinţifică a literaturii române.
În consecinţă, reuşitele ei se cuvin consemnate chiar şi cu oarecare întârziere, în ideea că demersul laborios de îngrijire a unei ediţii merită (măcar) recompensa morală a unui comentariu.
Printre apariţiile a căror miză este mai mare decât restituirea unei versiuni ştiinţifice a operei unui scriitor, ediţia Mihail Sebastian este dintre cele mai ambiţioase. Apariţia Jurnalului pusese deja sub semnul întrebării plasarea scriitorului pe un raft secund al interbelicului, scoţând în evidenţă amplitudinea sa intelectuală, complexitatea problematicii sale cultural-identitare şi modernitatea gândirii. Datând din 2011, primele două volume ale ediţiei critice, dedicate prozei, respectiv, teatrului şi corespondenţei, au subliniat în special ultimul aspect, insuficient evidenţiat până acum de istoria literară: modernitatea gândirii şi a discursului lui Sebastian, prozator care merge înaintea epocii sale.
Totuşi, o modificare a judecăţii de valoare cu privire la opera lui Mihai Sebastian încă nu s-a produs, şi aceasta din cauză că segmentul cel mai important al operei sale literare, şi anume publicistica, rămăsese până acum, în mare măsură, necunoscut. Cele trei volume îngrijite de Cornelia Ştefănescu (în 1969, 1972 şi 2002), au valorificat selectiv această publicistică, iar ediţia începută în 1994 s-a oprit la anul 1928. Era, evident, prea puţin. Mare parte din gazetăria politică, dar şi texte semnificative de critică literară – şi, mai ales, perspectiva de ansamblu –rămâneau necunoscute. Editarea lor integrală este misiunea pe care şi-au asumat- o Mihaela Constantinescu- Podocea (coordonatoare), Oana Safta şi Petruş Costea.
Cele două volume apărute nu demult susţin convingător aserţiunea conform căreia publicistica este latura esenţială a activităţii scriitorului. Acoperind doar anii 1926-1932, adică mai puţin de jumătate din intervalul creator al lui Sebastian, ele au un număr de pagini ceva mai mare decât cel al volumelor de proză, teatru şi corespondenţă: 2656, faţă de 2632, câte numără literatura de ficţiune.
Cantitatea nu echivalează, fireşte, cu calitatea, şi o operă publicistică întinsă poate să rămână minoră în raport cu o operă de ficţiune de nivel ridicat, chiar dacă restrânsă. Însă, în cazul lui Mihail Sebastian, până şi reticenţele critice faţă de proza sau teatrul său – exemplul cel mai la îndemână fiind cel al lui G. Călinescu – sunt însoţite de o superlativă apreciere a criticului şi eseistului, pe care doar capriciul auctorial (sau, poate, puritatea unui ideal beletristic) l-a oprit să se afirme prin volume de sinestă tătoare. Excelenţa criticului şi subtilitatea eseistului nu mai erau de mult o necunoscută, nici pentru critica epocii sale, nici pentru istoria literară ulterioară. Nicolae Manolescu, de pildă, în Istoria critică a literaturii române, nu-l include pe Sebastian la capitolul Marii scriitori, dar nici la capitolele separate Romanul şi, respectiv, Dramaturgia, ci la Generaţia ’27. Ideologi, eseişti şi romancieri, conchizând net: „Publicistica literară reprezintă partea cea mai rezistentă a operei”. Chiar dacă opinia criticului nu poate fi asumată fără unele delimitări, e limpede că amploarea şi acuitatea criticii şi a eseisticii literare şi dramatice redimensionează întreaga operă, căreia îi adaugă o armătură teoretică, în raport cu care arhitectura ficţiunii se schimbă şi ea. Este ceea ce ediţia de faţă probează cu argumente, cred eu, incontestabile.
Editorii au optat, în restituirea imensului material risipit de Mihail Sebastian în publicaţiile dintre 1926 şi 1945, pentru criteriul cronologic. O opţiune prudentă, cât timp unele texte sunt dificil de plasat hotărât într-un gen sau altul (critică şi eseistică literară, medalion, critică dramatică, articol politic sau eseu ideologic). De asemenea, o opţiune care lasă deschisă uşa unor descoperiri ulterioare, cunoscute fiind efervescenţa revuistică dintre cele două războaie şi generozitatea lui Sebastian, care colabora cu plăcere la publicaţii efemere. Presa evreiască, la rândul ei, în paginile căreia scriitorul a semnat contribuţii însemnate, rămâne încă – în ciuda monografiei de referinţă a lui Hary Kuller şi a cercetărilor mai recente ale Cameliei Crăciun – insuficient cunoscută istoriei noastre literare, de unde posibilitatea apariţiei unor descoperiri neaşteptate.
Însă trebuie spus că, prudentă şi justificată filologic, opţiunea reproducerii cronologice a articolelor lui Mihail Sebastian, fără introducerea unor compartimentări morfologice, creează dificultăţi cititorului neprevenit. Cel care vine, în lectura volumelor III şi IV, dinspre volumele I şi II, adică dinspre De două mii de ani, Oraşul cu salcâmi sau Accidentul, rămâne descumpănit de proporţiile dezechilibrate ale publicisticii sale, în care cca 80% este dedicată politicii. Trebuie să izolezi cu migală, pe cont propriu, „insulele” care susţin afirmaţia că Sebastian a fost unul dintre cei mai importanţi critici ai epocii sale şi un promotor esenţial al literaturii moderne, pe care o cunoştea, probabil, mai bine chiar decât E. Lovinescu. Publicistica politică, desfăşurată în principal în paginile cotidianului Cuvântul, condus de Nae Ionescu, copleşeşte şi justifică faptul că toate relecturile de care scriitorul a avut parte după 1989 au vizat poziţia sa ideologică şi conduita sa politică, nu opera literară. Faţă de care s-a menţinut, în general, judecata de valoare, mai degrabă negativă, a lui G. Călinescu.
Din acest punct de vedere, zic eu, ar fi fost, prin urmare, de preferat ca, odată dezgropată publicistica din paginile ziarelor şi revistelor interbelice, ediţia să procedeze la o grupare a ei pe genuri. Care ar fi facilitat lectura şi, mai ales, ar fi permis istoricului literar să avanseze mai curajos ipoteza unui Sebastian – creator modern care, deşi plăteşte tribut pasiunii ideologice şi nevoii de a trăi prin scris (în gazetăria politică), ştie să îşi distribuie judicios accentele, distingând net, ca discurs, între publicistică şi critica literară şi dramatică. Chiar mă întreb cum va arăta structura ediţiei, atunci când se va ajunge la faza studiilor critice ample din Revista Fundaţiilor Regale, care – dat fiind principiul exclusiv cronologic – vor coexista, în succesiune, cu articolele din Cuvântul sau din micile ziare ale comunităţii evreieşti...
În rest, până când ediţia nu va fi încheiată, nu am motive să exprim alte rezerve cu privire la criteriile de organizare. Se ştie că, în demersurile de asemenea dimensiuni, există întotdeauna posibilitatea unor descoperiri ulterioare, care pot fi reproduse în Addenda la ultimul volum. Cât priveşte stabilirea textului, editorii au reprodus impecabil textul lui Mihail Sebastian, păstrându-i particularităţile stilistice şi adaptând tacit ortografia la normele curente. Regulile editologice sunt respectate la sânge, cronologia articolelor este precizată în note, iar acribia menţiunilor istorico-literare este maximă.
Trebuie spus, în concluzie, că, dacă după numai două volume de publicistică, opera lui Mihail Sebastian, practic, s-a dublat cantitativ, e de aşteptat ca încheierea ediţiei să impună o relectură substanţială a scriitorului. Inclusiv sub aspect ideologic, ţinând cont că unii critici tineri s-au grăbit să scrie monografii pe această temă, înainte de a fi văzut întregul operei. În privinţa ficţiunii, cum nu mai sunt de aşteptat surprize, ediţia din colecţia Opere fundamentale ne oferă deja premisele unei reevaluări, având în vedere faptul că, în spatele beletristicii, a apărut un considerabil contrafort teoretic, care pune în altă lumină experimentele narative şi dramatice ale lui Sebastian.

Parteneri Romania literara




                 

                                   

           

 
Toate drepturile rezervate Fundatia Romania literara